Anul acesta am cheltuit o suma imensa pe cadouri. Cadourile in sine devin pe an ce trece o povara financiara, de timp si de nervi. Cadourile ar trebui sa fie un motiv de bucurie si pentru cel ce primeste si pentru cel ce ofera. Cadourile ar trebui sa ramana un simbol al bucuriei de a impartasi, de a zambi, de a oferi, de a primi, de a iesi din rutina cotidianului si a adauga putina magie. Toata “propaganda” consumatorismului se reduce la “cumparati, cumparati, cumparati”, chiar daca nu va trebuie, chiar daca maine cumparati alta, chiar daca copilul se plictiseste in 20 de minute de jucarie. Cumpara mult:) si apoi arunc-o pentru a cumpara una noua, aproape identica, dar cu un nasture in plus, cu un buton in plus, cu 2cm mai slim :), sau cu 2 cm mai mare diagonala, sau argintiu si nu alb, ca astea sunt acum in trend…Suntem invatati sa ne dorim, sa achizionam, sa consumam. Devenim sclavii masinilor, zeificam casele noastre pentru care traim, avem grija de un covor mai mult decat de copilul nostru. Pierdem ore si zile sa le cumparam cadouri de care se vor plictisi si care vor umple la refuz camerele lor deja burdusite de jucarii de care s-au plictisit. Alergam saptamani pentru o bucurie de cateva minute pentru a cumpara ceva pe care se va asterne cel mai probabil praful. Din nefericire studiile arata ca prea multe jucarii, in loc sa ajute copilului ii dauneaza. Cine a trait la tara isi aminteste de nuielusa pe care o facea calut, pe cea din care-si facea arc sau sabie si cum niste carpe infasate deveneau papusi. Aportul adus de copil pentru a crea imaginar calutul, modul in care se exprima facandu-si cunoscuta fantezia pentru ca si ceilalti copii sa o inteleaga, felul in care inventa jocul si regulile jocului…din nefericire nu pot fi inlocuite cu a mia telecomanda. Nici nu cad in cealalta extrema nu-i cumpara nimic, dar…sunt jucarii constructive, la care pot participa si parintii, fratii, prietenii (cuburi, puzzle-uri, figurine de craciun de pictat, carti cu specific). Dar cel mai important sunt decoratiuni care costa aproape nimic din hartie, din conuri de brad culese din parc/padure si pictate cu auriu, verde…din bucatele de haine vechi (rosii, verzi), din margele, din sfoara…suporturi de lumarele din portocale…Toate acestea necesita timp, timp petrecut alaturi de copii, timp in care ascultam colinde, radem, le apreciem indemanarea, ii ascultam. Putem gati cu ei, turta dulce, pelincutele Domnului…Cumparam un set de figurine pentru biscuiti cu stelute, braduti, inimioare, le facem cate o gaura cu un pix cat sunt necoapte, apoi le legam cu sfoara si le agatam in brad. Copiii mai mari pot face ei singuri asta. Sa – i invatam sa aiba o cutie de GIVEAWAY cu hainute, jucarii, carticele pentru alti copii pe care le pot oferi la prietenii care vin in vizita sau la care merg. Sa le oferim sansa de a inventa o lume feerica in care “ziceam ca…”, si”sa zicem ca…”; adica sa presupunem ca nuielile sunt armasari si papusile din carpa sunt super papusi si capacelele de la borcane sunt portelanuri. Sa oferim sansa de a contribui, de a primi atentia noastra macar zilele acestea. Sa le oferim cadou timpul nostru, atentia noastra, sa-i ascultam, sa radem cu ei, sa ii cunoastem. Sa aflam despre visele lor, despre temerile lor, despre prietenii lor, preferintele lor, ce nu le place lor. Sa ne cunoastem copiii, acesti necunoscuti de langa noi, despre care de multe ori stim doar ca au note bune, sau rele, sau ca au mai invatat ceva in plus, sau ca mama ” lu cutare” i-a mai cumparat ceva. Sa le spunem ce sarbatorim de Craciun, de ce ne bucuram, de ce aprindem luminite. Nu doar pentru ca ne agaseaza magazinele, nu ca asa se face, nu ca au prietenii lor, nu ca sa ne uitam la filme americane stupide, in care se vorbeste doar de “spiritul” Craciunului, si printre altele aflam ca s-a nascut si Iisus. Sa investim mai putini bani, si mai mult timp, atentie, dragoste. Sa fim buni doar pentru ca putem, sa cumparam mai putin si sa ne bucuram mai mult.
Lasă un răspuns