nu stresa copilul (chiar daca in mod normal iti doresti sa ii arati
toate lucrurile care formeaza lumea ta, toate cele pregatite pentru el, sa il incanti cu toate cele abtine-te!) Lasa-l
pe el sa fie curios, descopera tu lumea lui si incearca sa o adaptezi pe a ta
la el, nu il obliga pe el sa se adapteze la tine;
nu fi dezamagita ca nu este dupa “chipul si asemanarea” copilului
la care visezi. El nu este
cum vrei tu ci cum este el. Este o personalitate uneori total diferita
de a ta, un omulet in miniatura, care are un program, amintiri, stil de viata,
prieteni. Este un om necunoscut si fascinant, cum nu ai putea sa-l imaginezi
niciodata. Nu incerca sa il schimbi dupa tiparul tau steril, actioneaza asupra
educatiei, asupra programului, dar principala ta activitate trebuie sa o
reprezinte cunoasterea, dezvoltarea si sustineera lui. Nu trebuie sa cazi in
plasa ingrijirii perfecte a unui strain, el este copilul tau, stii cine este
el?
nu il supune la teste. Fiecare incearca sa supuna copilul la
cat mai mutle teste, sa ii afle coeficientul de inteligenta, cunostinte,
logica… Incearca sa te bucuri de el, sa ii desoperi talente mai degraba decat
coeficientul de inteligenta, sa ii dezvolti increderea si sociabilitatea,
lucruri de care va avea nevoie in orice moment al vietii lui. Daca il nasteai
tu intai te bucurai de el si apoi ii testai inteligenta, daca mai conta. In
genere e un mod al parintelui de a se
asigura si a-si asigura copilul ca va face fata tuturor prejudecatilor celor
din jur legate de gene. Un psiholog, Vigotski a studiat coeficientul de
inteligenta a copiilor adoptati inainte si dupa un an de la adoptare. Desi
inainte de a fi adoptati aveau coeficientul de inteligenta apropiat de cel al
familiilor naturale, dupa un an in familia adoptatoare, coeficientul mediu de
inteligenta tindea sa fie apropiat de cel al mamelor adoptatoare;
nu dati vina pe gene – daca are un comportament agresiv, sau
depresiv, sau pentru care nu esti pregatita, nici unuia cu genele tale, crescut
in aceleasi conditii ca ale lui nu-i faceai fata. Noi ne dezvoltam tipare dupa
care reactionam in anumite situatii pe care le tot folosim in momentul in care
ne intalnim cu anumite situatii date. Si nu in ultimul rand cine vorbeste
despre gene trebuie sa fie genetician! Restul sa se abtina.
nu
sperati ca educatia schimba totul,
uneori schimba alteori nu in functie de caracter. Educatia nu schimba caractere
si in genere studiile arata ca oamenii nu se prea schimba. Una este sa fii
educat, sa faci studii si alta sa inveti sa fii altcineva, altfel ca om;
accepta-i doliul. Noi nu ne-am pierdut copilul, dar el si-a
pierdut mama! Pentru tine este doar asistenta maternala, pentru el e cea mai
buna mama, singura pe care o cunoaste. Pana la 12 ani suntem programati genetic
sa ne iubim parintii indiferent de felul in care sunt acestia. De asta pentru
copilul pana la aceasta varsta nue xista parinti buni si parinti rai. Dupa
opinia ta tu ai actionat in interesul lui, ii oferi o mama, un tata, familia
cea mai potrivita pentru el, cea care ii va asigura tot ce si-ar putea dori si
un pic in plus, si asa este. Dar el si-a pierdut mama, il doare, momentan este orfan. Daca nu poti intelege asta, adu-ti aminte
ce ar inseamna sa iti moara mama tie si atunci ii vei intelege durerea, vei sti
cum ai vrea sa reactioneze ceilalti cu tine si asa te vei purta cu el;
pastreaza obiceiurile. O mamica care a adoptat ne-a povestit ce
a facutea: a incercat sa ii pastreze programul de somn, de plimbare, sa-i
gateasca mancarea cu care era obisnuit. Ganditi-va la el ca la un emigrant. Nu
ati incerca sa va pastrati macar cateva din obiceiurile vechi? Stiu un baietel
adoptat caruia mama ii gatea tot felul de bunatati, dar el voia “scovergi” de
fiecare data cand era intrebat ce vrea bun, pentru ca la tara unde crescuse, i
se dadeau niste turte prajite in ulei numite scovergi si lui nu i se parea
nimic mai bun ca ele;
dezvolta rutina: in week-end mancam dimineata de dimineata paine
cu unt, cu dulceata si lapte, vineri dupa-amiaza mergem sa vedem animalele de la
zoo, sau parc, sau facem o activitate impreuna; impreuna inseamna ca daca el e
pe role si eu sunt pe role, daca el deseneaza si eu fac jumatate din desenul pe
asfalt, daca facem prajituri, atunci sunt facute de amandoi. Rutina ii ofera
copilului repere, dar mai ales stabilitate, siguranta de care are atata nevoie.
Rutina va leaga de fiecare data si va confirma locul fiecaruia;
cumpara-i un animal (daca nu ai deja unul), va depasi multe
bariere initiale alaturi de prietenul sau necuvantator;
da-i posibilitatea sa fie el si bucura-te
de copilul tau – e minunat ca esti mama!
Frumoasa frumoaselor! Dumnezeu sa fie cu tine mereu!