Posted on septembrie 23, 2011 pe http://www.ivanasufletuluimeu.wordpress.com/
“e duminca dimineata. eu beau ness cu lapte cu miere si sirop de artar. tu ce faci papuica mea draga? te-ai trezit? bei laptic? se bucura cineva de tine si te iubeshte sau te trezeshti singura si ceri pentru ceva de mancare? puiul lu mama oare ce face ea iubita?cand o sa vii o sa petrecem fiecae duminica dimineata impreuna, o sa bem lapte si-o sa vobim si o sa facem planuri despre ce urmeaza sa facem.sunt o mama care ateapta un copil – minunea mea, frumusetea mea, dragostea mea. copilul meu exista undeva in romania.
si intr-o zi, sper cat de curand, va veni la mine. adopt un copil si astept sa vina la mine. e un copilut un pic mai mare:) si in ziua cand am constientizat ca exista deja mi s-a umplut inima de o gragoste imensa si un dor pe masura. pentru ca existi mi-e dor de tine si imi fac griji, si cand imi este foarte bine, ca de exemplu cand ma culc in cersafuri curate care miros frumos, sau fac ceva bun de mancare, sau sunt intr-un loc frumos, sau vad lucruri care ar incanta un copil, jucarii sau mall sau parc mi se strange inima la gandul ca poate, puiutzul meu simte frigul, sau foame, sau nimeni nu-l acopera cu pupici, sau nici nu viseaza sa se arunce-ntre mingi intr-un loc de joaca amenajat. poate nu e apreciat si incurajat si nu se topeste inima nimanui cand se trezeste dimineata somnorose ciudat cum, din momentul in care ai atestatul acesta de parinte adoptator, desi iti plac toti copiii iubesti unul, pe acela care va fi al tau.
Doamne te rog sa facilitezi drumul nostru, sa ne intalnim mai repede si sa fim eu cea mai buna mama pentru copil si el cel mai bun copil pentru mine. Am incredere ca asa va fi, ca nu stiu cum, copilul acela va avea nevoie de mine si numai de mine, si eu ii voi da ceea nimeni nu ii poate oferi.sunt multe ganduri care-i trec prin minte unei mame care adopta. cum ii trec si unei mame care va naste ea un copil. poate la mine mai mult pentru ca mi se strange inima pentru ca al meu copil exista, traieste undeva si nu stiu daca ii este bine sau rau, daca e iubit, incurajat, in siguranta.deja:))) copii poezii intr-un caiet, deja:d l-am inscris la scoala ca sa aiba un start bun:). cred ca la inceput voi avea tendinta sa exagerez cu iubirea, cu lectiile( ca sa recpereze si sa nu ii fie greu mai incolo), cu incurajarile si voi incerca sa fiu mama perfecta. pentru ca imi doresc sa se simta deosebit in sens bun: frumos, bun, destept, o minune, dar sa fie integrat, sa aiba prieteni, sa aiba curaj, dar sa nu fie agresiv si temator, ci relaxat si stapan pe sine. imi doresc sa nu aiba nici o trauma afectiva, sa fie sanatos la trup si la suflet ca sa fie fericit si sa aiba o viata buna.
Buna in sensul in care poate lua decizii, poate face o scoala normala poate invata o meserie, paote lega relatii de prietenie si afective durabile si evolutive.stiu ca, un copil adoptat, mai ales unul mai mare vine cu o trauma, a despartirii, cu un doliu cel putin. dar eu sper ca Maicuta Domnului imi va oferi puterea si intelepciunea sa pot cicatriza acele rani. si ele sa nu fie rani sangerande ci niste semne, care fac din el un om mai puternic, mai ingaduitor, mai tolerant, mai iubitor, mai bun.numele copilului meu e ivana daca e fata si vlad daca e baiat. dar oricum ar fi numele o sa fie iubire, dragostea mea, papusica, ratusca, ursuletule, gargarita, minunea mea, viata mea, prajiturica mea, turtita mea si multe altele care vor numi starea de moment in care vom fi noi.”
A trecut un an si aproape jumatate inca astept acel telefon prin care sa imi spuna ca te-au gasit.
Lasă un răspuns