Cand ninge…

Am vazut o secventa dintr-un film un barbat de 36 ani vorbeste cu tatal lui
mort.

Tatal: cati ani ai acum?

Fiul:36.

Tatal: 36? Trebuie sa fii casatorit, sa ai copii, nu? zice acesta entuziast

Fiul: nu…

Tatal: Esti campion la basketball, cred ca ai ajuns in liga!

Fiul: nu, am avut o accidentare si am pierdut bursa…

Tatal: Aha…(din ce in ce mai putin entuziast) dar te-ai facut pompier cum
visai, nu?

Fiul:nu (de fapt era intr-o perioada sabatica)

Oare cat i-am dezamagit pe parintii nostri si cat pe noi avand asteptari
induse? Oare cata presiune punem pe copiii pe care ii avem de frica esecului
personal ca parinti si in loc sa-i invatam sa fie fericiti si sa se bucure de
toate pentru ca toate sunt pentru ei, le stabilim goal-uri, sau mai rau le
inducem acestea ca si cum ar fi a lor ca sa ii  aliniem in rand cu lumea?


Oare stiu parintii nostri cine suntem? Oare vor sa afle? Cum ar putea o
femeie de afaceri feminista sa afle ca fiica ei vrea sa fie „doar mama”? Oare
cine sunt parintii nostri? Care au fost visele lor si cand au incetat sa
viseze? Imi amintesc ca odata, cand eram copil i-am spus tatalui meu: Eu am
vise, eu nu vreau sa devin contabila ca tine. Replica lui a fost: Tu crezi ca
visul meu a fost sa fiu contabil? Eu naucita: Dar ce?

Ninge. Ma bucura atat de mult ninsoarea, pentru ca-mi aminteste de mine, de
noi dezbracati de haine, de profesii, de relatii, de noi care ramanem atunci cand
inchidem usa dupa noi si suntem singuri in camera. Cine suntem!? Acum cativa
ani era o reclama la tuborg; tuborg te place asa cum esti. Ideea era bestiala. Ar
trebui sa incepem sa ne palcem asa cum suntem, fara asteptari, frica de esec
sau compromisuri, sa fim noi pentru noi si pentru ceilalti, sa ne permitem sa
plangem, sa radem, sa ne prostim, sa fim penibili. Imi lipseste bunatatea si
naivitatea, entuziasmul si bucuria, imi lipsesc eu tot mai des. Si oamenii imi
ureaza cel mai ades “sa nu te schimbi” si sunt o impostoare pentru ca
ma schimb. Ma schimb in fiecare zi, insa sunt zilele cand ninge care-mi
amintesc de mine si de cine sunt deja chiar daca inca nu am devenit.