Bunica mea a facut un accident vascular, in drum spre dansa nu ma gandeam decat ca bunica vine de la bun. Ea e mai buna decat orice bun si mai bunica decat orice bunica si mai a mea decat orice… Acum e la spital, isi revine, fizic incredibil de repede, psihic…inca nu vorbeste, dar sper sa inceapa in curand.
Desi sta la 25km de Iasi, ambulanta a venit in 30minute, e de 2saptamani la Spitalul de Neurochirurgie Iasi, un spital evident de stat (asemenea specializari nu prea aduc bani) si toti, absolut toti, de la doctori, asistente, kinetoterapeut, infirmiere sunt niste persoane care se poarta frumos cu fiecare in parte si au grija de fiecare. Sunt pacienti din alte judete si rudele nu pot veni decat in week-end asa ca toata grija e a celor din spital. Pacientii nu se pot misca, nu pot vorbi, trebuiesc hraniti, schimbati… Sunt multe guri care spun ca in spitalele din Romania mori cu zile…eu am vazut altceva si ma duc in fiecare dupa-amiaza de la 5-8seara…
Ieri, i-am desenat o inimioara in palma, sa vada ca o iubesc cand sunt plecata (scopul ascuns a fost sa-mi dau seama daca recunoaste o forma simpla cum e o inimioara…).
Multă sănătate bunicii Nina 🙂
Anca, o îmbrăţişare pentru tine.
Şi eu am avut experienţe pozitive în unele spitale din Galaţi, dar şi poveşti de groază la spitalul judeţean.
:* Multumesc Iuliana, sa dea Domnul sa se faca bine toti oamenii bolnavi.
Insanatosire grabnica bunicii.
Multumim, Cristina.
Multa sanatate bunicii, sa-si revina cat mai curand si sa fie bine!
E induiosatoare imaginea; cand va putea sa vorbeasca iar o sa poata sa-ti spuna si ea ca i-a placut inimioara 🙂
[am avut si eu pe cineva apropiat in aceeasi situatie, internat tot in Tatarasi, dar acum mai multi ani. Intr-adevar, e nevoie de cateva saptamani bune ca sa poata vorbi bine din nou]
PS: Am fost si eu surprinsa placut intr-un spital din Iasi, acum un an si ceva. E vorba despre Spitalul de Pneumoftiziologie (din spatele UMF). N-am stat internata (aveam o raceala mai puternica ce-mi dadea probleme de respiratie), dar cat am avut treaba pe acolo toti medicii si asistentele cu care am avut de-a face s-au purtat foarte frumos cu mine.
Multumesc, Maria! Sa dea Domnul sa se faca sanatosi toti cei bolnavi.Ma bucur ca sunt experiente pozitive in spitalele din Romania, asta demonstreaza ca lucrurile se schimba, incet poate, dar se schimba in bine.
Multa sanatate bunicii Nina!
Sunt convinsa ca bunica a simtit inimioara din palma cu inima, chiar daca nu a recunoscut-o cu mintea.
Multimesc, Loriana! Pe moment parea ca nu intelege, dar a doua zi si-a dechis pumnul si mi-a aratat-o:)