 |
| o cutiuta cu lavanda … mai trebuie slefuita si lacuita |
 |
| am descoperit nuca de cocos, e buna, buna |
Week-end ul acesta am bricolat putin…
Vineri mi-a venit comanda de pe un site de produse pentru hobby ce includea si doua coli de hartie de orez asa ca nu m-am putut abtine s-o utilizez: am lipit-o pe o panza pentru tablou si pe o cutie, care mai necesita munca dar nu m-am putut abtine sa pun poza cu ea…Imi place mult hartia de orez pentru ca este foarte rezistenta si poti sa tragi de ea cat vrei, sa eviti miile de cute pe care le formeaza servetelele. Mi-am luat pistol de lipit cu silicon, abia astept sa-l folosesc…
si mie imi place sa lucrez decoupage, dar nu am facut ceva nou de foarte multa vreme, desi am materiale destule.Poate ma prinde iar avantul, admirand lucrusoarele tale minunate 🙂
p.s. – motanul e teribil 🙂
Abia astept sa le vad, Martha. Eu sunt novice, imi ies destul de "rustice"ca sa ma exprim elegant
P.S:asa crede si el (motanul)
Foarte frumoase, Anca. Felicitari! Eu am doua maini stangi 🙁
Iuliana nu cred asa ceva, iar decoupage-ul asa cum il practic eu inseamna lipirea unor hartii, servetele pe o suprafata cu lipici special si penson. Cei care se pricep fac lucruri minunate (din pacate eu am ratat orice curs in Iasi)
Cutiuţele astea sunt frumoase tare!
Laura sunt de efect, intr-adevar…sper sa ajung sa le termin:)
Sunt frumoase, imi plac mult
(in ciuda faptului ca eu nu prea sunt cu shabby chic-ul, ca sa vezi).
PS: Motanelul o duce bine de tot. 😀 Ce sa mai … n-are nicio grija. Saracu', ma gandesc ca tre' sa fie taaaare rau sa n-ai nicio grija. :)))
Multumesc Maria, mai ales ca stiu ca nu iti prea place…motanul are o viata grea (ca toti motanii)
Foarte frumoase lucrusoarele, si mie imi place tehnica servetelului, desi am facut o cana in aceasta tehnica mi-ar placea sa mai incerc. Insa cu picii mei timpul a intrat de tot la apa. Si noi stam tot in iasi:)
Multumesc Viorica, sa mai incerci si pe o suprafata mai plana (cum sunt cutiile) e mult mai simplu decat la o cana (eu nu sunt atat de avansata). Ma bucur ca sunteti din Iasi!
Imi plac obiectele cu acest fel de tehnica doar ca eu nu ma pricep asta pentruca nu am incercat niciodata.Faine poze ai facut.
Corina sa incerci, e foarte simplu si copiii mai amrisori pot face, macar cat imi ies mie:)
Uite aici un alt motanel, Costica, ce-i face concurenta 😀 lui Shuba la leneveala:
http://www.caminulmeu.blogspot.ro/2013/05/pe-unde-doarme-un-motan.html
Si-a ales si un loc … :X
Am uitat sa precizez ca motanul e o adevarata capodopera!
Maria este super motanelul Costica:*
Laura multumesc, este un motanel bun.
E asa de frumos motanul tau.Super..imi place enorm matza.
Ghinduta multumesc, este un matzoi gras si moale si total independent (are nevoie doar de mancare apa si nisip pentru a fi fericit – isi este autosuficient)