Am o carte de rugaciuni de la stra-bunicul meu, e tare rufoasa, e scris cu creionul chimic pe paginile ei, dar fiind prima mea carte de rugaciuni e si singura constanta, pe care o iau dupa mine, ii stiu fiecare cuvant, virgula – e personala, e cartea mea de rugaciuni (cand spun cuvintele acestea nu exista alta imagine in capul meu decat, involuntar ea).
Am vrut sa o protejez, si, pentru ca incerc sa ma tot perfectionez in cusutul la masina i-am facut o hainuta.
Am folosit niste fetru de proasta calitate (nu am gasit nicaieri vatelina), dar si-a facut treaba.
A iesit foarte bine!
Multumesc Alina, pozele sunt cam inchise, am sa incerc sa fac maine altele mai pe lumina…e de efect si datorita fetrului moale e si placuta la atingere:)
Foarte frumoasă! Ai avut o idee minunată 🙂
Weekend plăcut, Anca.
:* Multumesc Anastasia. Am sa ma specializez si sa-i fac hainuta si jurnalului…Un week-end plin de bucurie sa ai!
E frumoasa coperta! Esti o harnicuta si jumatate!
Multumesc Loredana, de cand am asteptat orele acestea libere in care sa pot face ceva sa ma relaxez! Un week-end plin de bucurie sa aveti!
Superbă coperta! Şi culoarea e potrivită. Şi buline, iubesc bulinele. 🙂 Observ că avem foarfecă la fel. 🙂
Adelina si mie-mi plac bulinele muuult, mi-ar placea sa am toate culorile:)
Anca, eu cred că gestul în sine e de o rară noblețe, să știi că-mi voi înveli cărțile pe care le iau cu mine în vacanță și asta datorită ție! Faptul că e și frumoasă învelitoarea, întregește acest gest minunat. O duminică așa cum îți dorești! 🙂
Cartile tale vor fi fericite!!! Mirela eu sunt o calatoare…nu ma leg de obiecte, sunt doar cateva pe care le iau dupa mine, care ma definesc…in afara ca e o carte de unde citeam rugaciuni cand eram copil, ma si face sa zambesc de fiecare data – insemnarile cu acel creion mecanic cuprind data cand a fost prima ninsoare in diferiti ani, cand s-a semanat graul…un fel de jurnal agricol statistic.
O duminica ca dintr-o poveste si tie!
Minunata invelitoare de carte, multumesc pentru idee. Mi-ar fi necesare mai multe, eu sunt toata ziua cu cartile in brate.
Zina cred ca poti face una-doua de dimensiuni un pic mai mari, sa se potriveasca la mai multe carti…
Vai, Anca, cat e de frumoasa! Dar cat e de frumos gestul tau! Acum, aand am fost la Sambata, am gasit la magazinul manastirii niste carti de rugaciuni minunate, legate in piele si de o calitate deosebita, bijuterii, nu alta. Am luat una cadou pentru cumnata mea si inca una pe care exact asa am zis, ca o lasam mostenire la nepoti. Acum vazand postarea asta a ta, imi place sa visez cum peste ani si ani vreo nepotica imi va inveli cu drag cartea de rugaciuni in coperta cu bulinute 🙂
Duminica binecuvantata sa ai!
Ei Iuliana, sigur vor aprecia, cand vor fi mai mari…ca, am si eu carti legate in piele de la stra-bunici, mare parte bisericesti pe care le-am ciopartit…cand eram copil le-am decupat copertile, pentru ca aveau iconite mici stantate in piele, si-mi faceam medalioane…dar acum…mi-e drag tot ce vine de la oamenii dragi sufletului meu.
O duminica binecuvantata si tie!
e foarte reusita!danteluta ii da o nota chic 🙂
am facut si eu ceva de genul asta mai de mult :
http://dulcecasa.blogspot.ro/2010/01/coperta-pentru-jurnalul-de-organizare.html
Ce fruuumoasa si vesela e a ta! Mie mi-a atras atentia si hainuta pentru cutia de tabla in care iti tii creioanele, ce fel de fir ai folosit? E bumbac?
multumesc!sa stii ca e in stare excelenta, il folosesc in continuare.
da, firul e bumbac catania, am dat detalii aici, ca m-ai provocat, hihi
http://dulcecasa.blogspot.ro/2013/07/hainute-decorative-pentru-conserve.html
Foarte frumoasa a iesit! Felicitari!
Multumesc draga Melly!
Superb gest, fara cuvinte 🙂
:* Loriana dar ce minunatie ti-a mai trecut tie prin capsorul ala plin de idei!