„Traieste ca si cum ai trai a doua oara, iar prima data ai fi actionat la fel de gresit pe cat esti pe cale sa o faci” acum. Viktor E. Frankl.
Am terminat cartea Omul in cautarea sensului vietii -Viktor E. Frankl. Mi-a placut mult tonul umanist, plin de echilibru, intelepciune, indulgenta, credinta in capacitatea noastra de a fi oameni.
El crede ca poti alege indiferent de circumstante, in orice situatie daca vrei sa fii „porc” sau „sfant”. ..”orice fiinta umana are in fiecare clipa libertatea sa se schimbe. De aceea, putem sa-i prezicem viitorul doar in cadrul larg a unui studiu statistic care se refera la un anumit grup de oameni. In orice caz, personalitatea unui individ ramane in mod esential impredictibila. Baza pentru realizarea unor preziceri esre reprezentata de conditiile biologice, psihologice sau sociologice. Totusi, una dintre principalele caracteristici ale existentei umane este capacitatea omului de a se ridica deasupra acestor conditii, de a creste dincolo de ele” ( a fost prizonierul a patru lagare si a vazut omul pus in fata unor alegeri extreme).
Mi-a placut mult ca in prima parte a cartii vorbest despre viata in lagar, dar nu despre atrocitati (care erau multe si oribile si cunoscute acum de toti), ci de viata de zi cu zi a prizonierilor, care puteau rade, puteau canta, puteau spera desi le degerau membrele, foamea ii chinuia ingrozitor, nu stiau nimic de familii si loviturile le erau aplicate la orice pas – un fel de viata ca cea din filmul „La vita e bella”, un film minunat, care pe mine m-a facut sa cred in oameni si mai mult.
E povestea unui om, care a fost numar si care a redevenit om… Sincera sa fiu, dintre toate cartile scrise de psihiatri sau psihologi aceasta mi-a placut cel mai mult, pentru ca omul acesta crede in capacitatea fiecarei fiinte umane de a fi nu doar de a supravietui, chiar si a celor bolnavi mintal grav …”nucleul cel mai launtric al personalitatii pacientului nu este nici macar atins de psihoza. O persoana psihotica incurabila poate sa isi piarda capacitatea de a functiona, dar sa isi pastreze demnitatea sa de om…Acesta este crezul meu psihiatric”.
Auzisem de cartea aceasta, dar nu stiam nimic despre ea. Acum ca am aterizat pe blogul tau in dimineata aceasta si am citit parerea ta, cred ca o trec pe lista de carti de citit! 🙂
Mie mi-a placut foarte mult tonul optimist, echilibrat si profund uman…o recomand.
Ma chinui de multa vreme sa citesc cartea aceasta, o am de aproape 2 ani. Dar cred ca pana la finalul anului o voi citi.
Este asa umana…mie mi-a placut mult si tonul lui echilibrat tare diferit de psihanalisti si faptul ca abordeaza o tema de mare actualitate -sensul vietii, vidul existential – cred ca tot mai multi dintre noi ajungem sa ne pierdem sensul sau sa nu il intrezarim si atunci il inlocuim cu placeri imediate. Si mi-a mai placut ca – viata nu inseamna sa te intrebi care e scopul tau, sensul tau ci viata te intreaba si tu trebuie sa-i raspunzi cu responsabilitate:). Daca nu ai citit-o pana acum inseamna ca nu a fost timpul ei 🙂 si eu am un raft de carti pe care sa le citesc, dar dintr-un motiv sau altul aman 🙂 si iau mereu altele.
Si eu am citit cartea, merita… chiar recitita 🙂
🙂 Si eu ma gandeam sa mi-o cumpar ca asta pe care-am citit-o e imprumutata.
Cred că această carte e din categoria acelora care trebuie citite atunci când avem disponibilitate emoțională, psihică, potrivită pentru așa ceva… ca să putem simți complexitatea fiecărei pagini, a fiecărei descrieri, a drumului printr-o lume care nu a reușit tocmai ceea ce și-a propus. Să dezumanizeze.
E fantastică, e copleșitoare, e tristă și reală. Da, trebuie citită. Și recitită.
Ma gandeam ca…m-as putea specializa in logoterapie pentru ca e singura care crede in oameni intr-un fel maret si ii crediteaza cu bunatate, frumos, umanitate, Dumnezeu