Prietenii

“Nu cunoaștem decât ceea ce îmblânzim. Iar oamenii nu mai au timp să
cunoască nimic. Cumpără lucruri gata făcute de la negustori. Și cum nu
există negustori de prieteni, oamenii nu mai au prieteni. “ Antoine de Saint Exupery

Cand eram mai tanara aveam nenumarati prieteni. Tatal meu imi spusese ca, daca imbatranesti si ai un prieten esti un norocos, iar daca ai doi prieteni este extraordinar. Mi s-a parut o aberatie, cum adica daca ai doi prieteni? Cand eu aveam zeci :)). Intre timp, viata i-a cernut…si au ramas cativa, care poate se vor cerne si ei, altii noi vor veni, dar raman si cei cativa oameni care-ti sunt mai intimi ca tine, pe care nu-i vezi foarte des, cu lunile sau chiar 1-2 ani pentru ca sunt departe si cand ii vezi ai senzatia ca v-ati vazut ieri,  ca sunt acolo in orice moment si te sprijina si te iubesc neconditionat, ca intr-adevar prietenii sunt familia pe care ne-o alegem.
  Prietenii mei sunt oamenii care rad impreuna cu mine, jelesc impreuna cu mine, se tarasc impreuna cu mine sprijinindu-ma, impart cu mine, viseaza cu mine, se bucura cu mine, marsaluiesc alaturi de mine… 
   Prietenii mei sunt oamenii aceia pentru care Romania inca mi se pare cel mai minunat loc de pe pamant. Ei fac ca lucrurile sa para mai bune, mai frumoase, mai usoare. Ei sunt acei oameni, cu mult mai buni ca mine pe care-i iubesc, langa care-mi place sa merg, cu care pot fi eu fara masti, conventii, cuvinte alese cu grija, zambete false.

in parc scriind diploma de excelenta pentru Ali-Odo (asta nu e pentru prietenie, dar ar trebui sa fie)

 Diploma de excelenta ar trebui sa o primeasca toti prietenii mei pentru rabdare, bunatate, franchete, umor, bucurie, apropiere, impartasire a vietii intr-un mod minunat. 
   Si prietenii din on-line la fel…am descoperit oameni minunati, carora le urmaresc cu drag gandurile si ma bucura mult cand trec prin casuta mea virtuala 🙂