O zi de toamna la tara este cel mai frumos mod in care pot sa-mi petrec timpul. E o zi care are mult mai multe ore ca o zi obisnuita, si, in lumina de miere, este o zi in care ma incarc de bine, de soare, de liniste. Pentru mine o zi la tara inseamna o pauza in ritmul nebunesc al vietii – o pauza de cateva ore in care am dreptul sa redevin copil, sa ma bucur de nimicuri, sa simt pamantul, iarba, vantul, sa stau la soare si sa ma bucur de bucuriile cele mai simple, de locurile cele mai dragi si de bunicii cei mai buni din lume.
 |
| in canita aceasta imi faceam cozonacelul meu cand se coceau cozonaci, acum se dau graunte la gaini cu ea |
 |
| fantana care avea un balaur inauntru si nu aveam voie sa ma apropii de ea |
 |
| carligul din potcoava cu care se scoate apa |
 |
| marul cu cele mai bune mere din lume – cand eram eu copil merii erau niste uriasi si merele mai mici, acum merii sunt niste pitici si merele uriase:) |
 |
| :)) pasiunea mea – gainile mergand prin iarba din curte |
 |
| pere de toamna (se coc tarziu, nu imi placeau si nu imi plac nici acum) |
 |
| Nicusor ( pe care l-am salvat dintr-un cavou gol – impreuna cu o prietena si o maicuta de la manastirea de langa cimitir am bagat niste rangi de metal, am dat placa de ciment la o parte si am scos pisicul care mieuna inauntu) |
 |
| poarta |
 |
| rosii |
 |
| treptele de piatra de la casa strabunicilor pe care le voi pune si la casa mea:) |
Ne-ai prezentat azi un loc de poveste și ne-ai împărtășit din viața ta! Mulțumim! Cred că abia aștepți să urci treptele spre noua ta căsuță!
:* Eu va multumesc:). Daaaa – intr-o buna zi…
Si eu visez la o casuta micuta care sa nu aiba curtea cu gazon perfect, ci iarba obisnuita in care sa scormoneasca, fericite, vreo 4-5 gaini.
Tare dragut ca poti ajunge usor in curtea bunicilor cea plina de amintiri din copilarie!
Nu stiu ce parere ai tu, mie nu-mi prea place ca a trecut timpul si nu mai sunt copil 😀 in casa bunicilor.
Ajung usor intr-adevar…si eu vreau gaini libere prin curte (gradina de legume o vreau ingradita:) separat).
Uitasem sa zic: pisicul Nicusor e frumusel si simpatic cum sta el asa, in iarba. 😀
E tare batran i-au cazut marea majoritate a dintilor.
Superbă țară! Câte amintiri îți poate aduce un loc! 🙂
Multumesc Iuliana, orice tara e tare tare frumoasa, pentru ca ne e draga si intima:)
un loc de vis , o amintire .
ce trece vremea , timpul , oamenii …ahh
grigore rodica
Da…e un loc minunat si drag:)
O casuta din povesti, cu balauri si printese 🙂
:)) da Ingrid e ca din povesti, padurea urca din spatele casei…
Anca, mai mare dragul!”…lumina de miere, este o zi in care ma incarc de bine, de soare, de liniste.”Și eu am avut cei mai buni bunici, ce frumos ai scris…
Mă bucur pentru pisică, e minunată și voi la fel. Și ce roșii, ce pere!
O săptămână minunată îți doresc! 🙂
O saptamana binecuvantata si tie. Doar ca…referitor la pisica ma intreb daca acum, trecand printr-un cimitir as mai auzi un pisic miunand daca as mai vandaliza un mormant pentru a o scoate afara, sau eram asa acum multa vreme…
Tare imi doresc o curte cu iarba, in zona mea curtile sunt betonate temeinic sau dotate cu pavele, asa ca planul pentru cand o sa am casa e curte cu iarba si flori salbatice 🙂
🙂 am observat si eu…ca multi stau la curte si-si toarna betoane peste tot, dar cred ca se pot gasi compromisuri ca nici sa nu se innoate in noroi (alei de piatra, de dale prin iarba pe care sa calci)…si eu visez la iarba mea, copacii mei, pamantul meu…dat cred ca toate vor veni la timpul lor:)
Ce frumos e la tine la tara!Casa bunicilor mei din pacate nu mai e:oftez si acum cand vad ca totul e schimbat, desi in bine!Dar nu mai e ce-a fost…si ma doare!
E tare frumos cred la orice tara pentru ca ne sunt atat de dragi si de familiare locurile, pentru ca este multa iarba, copaci mari care fac umbra, lemn, piatra, lut… pentgru ca ne aminteste cel mai mult de copilarie:)
Superb… cata liniste si armonie transmit aceste poze…
Multumesc mult Anca si Ada:* La tara e liniste si frumos si bine…
Marele regret al copilariei mele a fost ca nu am avut… tara. Bunicii stateau toti la oras, din fericire cei din partea tatalui la casa si acolo m-am putut totusi bucura de o parte din toate cele descrise de tine.
La un moment dat, sper sa am tara mea 🙂
Daaaaa….si eu visez la tara mea, pentru ca aici nu se va mai putea sta mult timp de acum incolo, datorita unor conjuncturi…Dar vom avea tara noastra plina de liniste in care sa ne cream amintiri dragi si in care sa ne incarcam bateriile zilnic:*
Pe cand traiau bunicii mei imi era drag sa merg la tara! Linistea de-acolo era ca un balsam! Acum insa nu mai am unde sa trag departe de lumea dezlantuita!
Nicusor e tare simpatic, iar treptele de piatra au istoria lor! Si eu as proceda la fel ca tine! 🙂
Sa ai o seara placuta!
Stiu ce spui Melly – dupa ce bunicii mei nu vor mai fi nici eu nu voi putea sa merg la tara…pentru ca intr-o luna in care n-ar sta nimeni acolo n-ar ramane nici iarba din curte din pacate:(.
Pe treptele acelea am stat ani minunati de vorba cu strabunica mea:)
Un week-end binecuvantat si tie:*