Căsuța din Poveste

despre tot ce e frumos și bun

Sweet autumn

scris de: 28 Comentarii

imi plac culorile de toamna, faptul ca port sosete, ceaiul acompaniat de ceva bun si lucru de mana…frunzele, lumina si linistea din case in acest anotimp

imbracamintea mea de toamna preferata – dimineata in parcare

Salul meu in culori de toamna il port cu mare, mare drag (este cea mai purtata si versatila piesa din garderoba mea tomana si primavara)

V-am spus ca toamna e anotimpul meu preferat? De fapt anotimpul meu preferat tine 5 luni : una de iarna – decembrie, doua de toamna – septembrie si octombrie si doua de primavara – aprilie si mai.
Tot toamna incep cele mai multe activitati si imi fac cele mai multe planuri (cred ca vremea e de vina si faptul ca sunt inca programata pentru inceperea scolii).
Lucrurile importante in viata le-am facut intr-un acces de nebunie, asa ca, sambata trecuta am vazut o masinuta si duminica era e mea. Nu era nici pe departe o necesitate, dar cand va veni copilutul cheltuielile (si probabil veniturile-adio lucrat peste program) vor fi altele, asa ca acum a fost momentul sa fie schimbata. In concluzie am masina noua (veche, dar noua penru mine) pentru o perioada va trebui sa cheltuiesc mai putin ca sa imi platesc datoria cat mai repede, asa ca majoritatea bucuriilor mele vor implica cat mai putin banii. Asta inseamna mai mult timp facand ce imi place: sa cos, crosetez, citesc.
Tot acum imi innoiesc atestatul si am nadejdea ca in primavara voi deveni mama copilului cel mai frumos si mai bun din lume.
Va doresc o toamna minunata, plina de realizari, sanatate, credinta, putere!(pentru mine acum incepe toamna in fapt – odata cu anul scolar).

Reader Interactions

Comentarii

  1. Handmade Ancasiada

    Cat de frumos… Si noi iubim culorile de toamna, ne jucam cu ele inca de la inceputul lui august, de drag 🙂 Si ceaiul, sosetele colorate si frunzele… Ce crosetezi acolo? Culorile sunt superbe. Salul tau e minunat 🙂 Calatorii de neuitat cu noua masinuta si drum lin.
    Astazi mirosea a frunze arse… mirosul de prima zi de scoala…

    Răspunde

  2. Amedeya

    Ghemul "curcubeu" imi place la nebunie! Si perdeaua si luminarea! Si faptul ca ies lucuri minunate din miinile tale. (eu sint un antitalent :)) O sa stau si eu cu sufletul la gura in asteptarea copilutilor (si noi ne dorim unul). Sa te ajute Dumnezeu!

    Răspunde

  3. Irina

    Incep sa cred ca suntem surori, prea avem multe in comun. Ca sa vezi: incaltari ca ale tale am vrut sa-mi iau eu acum 3 ani pe un mov deschis :D, salul il ador, imi place combinatia de culori de la ce mesteresti acum, iar setul de ceai este a-do-ra-bil!

    Mult succes cu puiul de om pe care vrei sa-l aduci in viata ta, Dumnezeu sa-ti ajute in acest demers!

    Si drumuri line cu noua masinuta!!!

    Răspunde

  6. Anonim

    Irina si Anca – eu am observat de mai demult ca voi doua va potriviti tare bine (la modul de gandire, genul cartilor citite, organizare). ;))
    Mie-mi plac toate anotimpurile, cu exceptia verii pe care o plac pe jumatate (din cauza caldurii – desi anul asta a fost foarte bine!), dar cele mai potrivite felului meu de a fi sunt toamna si iarna; ambele imi dau multa energie.
    Setul de ceai … cu siguranta l-am vazut prin oras mai demult (poate la Carturesti) si mi-a placut tare mult.
    Spor la crosetat si sa stapanesti sanatoasa noua masina!

    Răspunde

  8. admin

    :* Multumesc Melly, dar sa stiti ca eu nu am vrut sa ma laud ca mi-am luat masina, ci ca am cheltuit si banii pe care nu-i aveam intr-un acces…cum eu am rar de tot:) Si mie-mi plac mult culorile calde. O toamna binecuvantata sa ai si o saptamana plina de soare!

    Răspunde

  9. Petala Calatoare

    Mie imi place tot…si textul, dar si pozele care emana caldura, liniste si frumos. Imi place lampa mult de tot, imi place salul atat de mult de as vrea sa am si eu unul identic :), imi place setul de ceai, incaltarile, ceea ce mesteresti si imbracamintea de toamana, ce mai…imi place Anca cu totul! Sa stapanesti sanatoasa masinuta cea noua! Eu zic ca ai rationat foarte corect si a fost o miscare inteleapta. Bravo!
    Si da, Anca si Irina, au multe in comun, amandoua incanta suflete cu postarile lor 🙂

    Răspunde

  10. Ghindaa

    Sa iti zic drept am un fix cu salurile.Am mai multe… si pelerine am. Cred ca am cam 7 saluri mai groase, de casmir sau mai subtiri, depinde.Sunt groyave iarna. Doar ca nu au design spectaculos.Dar sunt foarte utile.

    Răspunde

    • admin

      Eu mai am doar unul alb cu negru, mai simplu si care-mi place tot asa mult…Sunt tare tare utile si imi plac pentru ca iti dau un aer asa boem si elegant si jucaus, si merg la orice imbracaminte si la tocuri si ghete galbene si blugi (cel putin asa mi se pare mie:))

      Răspunde

  11. admin

    Lampa o am din Istanbul…orasul cel mai drag mie din toate orasele pe care le-am vazut pana acum. Salul da e…minunat, il port de vreo trei ani zilnic cand e racoare, e f. mare si ma infasor in el:) Multumesc tare mult draga mea Iuliana pentru cuvintele asa de frumoase, azi am avut o zi cam uracioasa si m-ai facut sa zambesc, desi nu merit toate aprecierile:). Irina e tare faina da:)

    Răspunde

  12. Anonim

    Draga Anca,

    Este prima data cand iti scriu. Ti-am descoperit blogul intamplator, printr-un link postat de tine in cadrul Colectiei de Vineri, de pe blogul Dulce Casa.
    Vreau sa iti spun ca tot ceea ce postezi imi bucura sufletul si imi insenineaza ziua. Esti o persoana minunata, atat de deschisa, joviala si calda.
    Admir tot ceea ce faci, firescul si armonia din viata ta.
    Imi place stilul tau vestimentar, modul in care ti-ai decorat casuta, tot ceea ce mesteresti, lucrul tau de mana si ceea ce bucataresti. Apropos, ce ceai bei 🙂 – ma refer la eticheta pliculetului care se vede si in poza …?
    Dar cel mai mult admir finetea si disponibilitatea ta sufleteasca.
    Sa nu zici ca te laud prea mult, iti scriu doar ce simt, ceea ce imi inspira scrierile si pozele tale. Intr-un cuvant, mi-ar placea sa am o prietena ca si tine.
    Intr-o zi vei fi o mamica grozava, perfecta pentru un anumit copilut sau copilita, si esti de fapt deja una, pentru ca acolo, sus, in cer, totul este scris si stiut deja.
    Ma rog si sper alaturi de tine ca acea clipa de intalnire sa vina cat mai curand!
    Masinuta sa te bucure cat mai mult si sa fie, intr-o buna zi, prilej de calatorii cat mai dese si frumoase, alaturi de cel micut/ cea micuta. O masinuta este de mare ajutor pentru o mamica si bine ai facut ca ai achizitionat-o din timp.
    Despre mine, ce sa spun eu… Sunt o tanara ca si tine, am aproape varsta ta, sunt din Craiova, sunt profesor de limba engleza, casatorita, cu o fetita de numai 6 luni.
    Sunt o cititoare care te urmareste si te va citi si pe viitor cu mare-mare drag.
    Numai bine, draga Anca!

    Cu drag,
    CG.

    Răspunde

  13. admin

    Draga CG. m-ai coplesit cu laudele – multumesc:), incerc sa nu las clipele sa treaca pe langa mine fara sa le traiesc, de cele mai multe ori nu reusesc si-mi scapa…
    Sa iti traiasca minunea si sa fie sanatoasa, fericita si voi sa va bucurati alaturi de ea. Stiu ca sunt deja mamica in suflet(copilutul meu e nascut deja si ma asteapta, sa dea Domnul sa fiu la inaltime). Am locuit o luna si jumatate acum cativa ani in Craiova si mi-a placut:), e un oras al contrastelor:), un oras care are o Biserica ce se numeste Madona Dudu – unde mai gasesti asa ceva?. Ceaiul este unul ieftin dintr-un supermarket din Germania – Alnatura-Sweet Chai – un fel de ceai de ierburi, are un gust bun dar indefinit, fara fructe.
    O saptamana binecuvantata sa ai!

    Răspunde

  14. Anonim

    🙂 Si eu iti multumesc pentru raspuns si pentru urari. Fie ca si tu sa te poti bucura, cat mai curand, de copilasul tau. Domnul te va ajuta si te va intari in toate, cu siguranta!
    Intr-adevar, Craiova are si parti frumoase- cateva biserici vechi, stradute cu case boieresti, un parc tare frumos. Daca vei mai avea vreodata drum prin Craiova, mi-ar face o deosebita placere sa ne vedem.
    Eu am fost o singura data in Iasi- in martie 2012, am ajuns cu sotul meu la tine in oras pentru ca el sa isi achizitioneze o masina second … ce ti-e si cu masinile astea, pe unde nu te pun sa ajungi dupa ele! :)… Din pacate, vremea nefavorabila- ploua :(- timpul dramuit si presiunea momentului ne-au impiedicat sa vizitam mai pe indelete orasul. Desi, in sinea mea, simt ca nu am avut scuza si ca am ratat o ocazie tare frumoasa si rara! Am reusit sa vad doar in trecere, din masina, Palatul Culturii, care mi s-a parut impozant, asa cum mi-au parut si bulevardele.
    Dar, cine stie, poate, intr-o buna zi, vom avea ocazia sa revenim si sa vizitam pe indelete orasul, care este intr-adevar unul deosebit. 🙂
    Cat despre ceaiuri, si mie imi plac mult- imi plac toate, indiferent de aroma.
    As avea pentru tine si o intrebare foarte personala- sa nu te superi, te rog, ca indraznesc sa te intreb asta, si sa imi scuzi indiscretia… daca nu vei dori sa raspunzi, voi intelege perfect… eram insa curioasa ce anume mai exact te-a determinat sa faci pasul spre adoptie… imi imaginez ca a fost ceva ce ai simtit cu toata fiinta si tot sufletul, poate chiar fara vre-un motiv anume… si eu am avut un asemenea gand, si inca il mai am, sincera sa fiu… dar din pacate, comoditatea, spaima de birocratie, presiunea celor din jur, si, de ce nu, si anumite temeri de natura personala, m-au retinut deocamdata. iti admir sincer determinarea de a face acest pas. Dumnezeu cu siguranta vede si iti va rasplati, ca sa nu mai vorbim de implinirea si fericirea nespusa pe care ti-o va aduce micutul.
    O saptamana buna si tie, draga anca!

    aceeasi- CG

    Răspunde

  15. admin

    Draga CG…in 2005 am trecut pe langa o cladire, un fel de bloc dezafectat, parca fusese bombardat si ars si o grenada aruncata pentru ca erau numai zdrente pe afara, in mijlocul campului cred ca intre Tecuci si Galati – eram in masina cu seful meu si-l intreb"Ce e aici?" – "un leagan de copii"…i-am spus (intr-o zi am sa adopt un copil – fara sa gandesc), apoi viata m-a facut sa revin asupra acestei idei in mai 2011 cand m-am dus la Dir de Prot Copilului si am depus o cerere si de atunci astept:). Sa stii ca temerile sunt absolut firesti, toti le avem (adica si eu am trecut si trec prin ttot felul, unele normale altele parabolice, daca depasesc una, apare alta), dar cu credinta le invingem, niciodata nu primim decat ceea ce este spre binele nostru. De adoptat poti sa adopti si peste 15-20ani si vei avea copii mari, daca asta iti doresti (un copil adoptat, cel putin daca este mai marisor te solicita destul de mult).
    Te imbratisez:)

    Răspunde

  16. Anonim

    iti multumesc ca mi-ai raspuns, draga anca!… si sa stii ca mare dreptate ai tu cand spui ca putem invinge orice temere, cu credinta…
    faci bine ca impartasesti temerile pe care le ai si tu, si toate demersurile pe care le faci in procesul adoptiei… pentru mine, una – si sunt convinsa ca nu numai pentru mine- esti un un model (de actiune), un exemplu (de hotarare), o sursa de inspiratie, putand si eu invata din toate prin cate treci tu, alaturi de tine.
    te imbratisez si eu!
    putere si curaj si pe mai departe!

    🙂 CG

    Răspunde

  20. admin

    :* Multumesc Irina, si mie imi place asa de tare incat nu ma hotarasc ce sa fac cu el:)), mi se mai intampla asta cand am o agenda frumoasa – nu stiu ce sa sa scriu in ea:)si sfarsesc prin a pune-o deoparte. Nici eu nu stau bine cu lucratul, bat pasul pe loc la o broderie de care m-am plictisit, si crosetez tare greu, dar vine zilele friguroase cand vom avea timp:) mai mult. Duminica binecuvantata!

    Răspunde

Lasă un răspuns