 |
| poza e luata din Buna Ziua Iasi -ziarul unde am vazut reportajul |
Acum un an m-a oprit pe strada o fata sa ma intrebe daca stiu unde se afla o anumita institutie si cum fix intr-acolo ma indreptam si eu, din vorba in vorba am aflat ca a fost la casa de copii, ca are 30 ani, ca are o pensie de handicap si ca mai munceste cu ziua, ca a aparut in nu stiu care ziar… Cand am ajuns acolo am auzit doar ca a fost refuzata si indreptata inspre alta institutie si eu aveam asa un sentiment aiurea.. O rog pe colega mea sa caute pe net ziarele din zilele acelea si am vazut reportajul cu/despre ea. Aveam senzatia ca este o mingiuta de ping pong pe care viata o tot trimitea de colo colo prin noi, prin mine care m-am descotorosit de ea la intrarea in institutie, de doamna de la institutie care a ridicat din umeri „nu tine de noi” si a trimis-o la alta institutie…Am sunt la ziar zi am aflat nr. ei de telefon. Am vorbit cu o prietena sa o angajeze sa-i faca curat o data pe saptamana la birou (sa impartim plata, desi mai mult prietena mea a dat bani). Lucreaza cu ziua, mai face curat la unul, la altul, cand este solicitata, duce gunoiul, mai ajuta o batrana care nu are cu ce sa o plateasca. Fata nu ar putea sa aiba un serviciu normal (nu stiu ce pregatire are), dar este mica si slaba (cam 36 kg) si stiu ca este foarte bolnava, primeste 230 lei – o pensie de handicap. Problema ei cea mai mare este locul de cazare – nu si-ar putea inchiria niciodata un apartament (datorita lipsei banilor, a lipsei de incredere pe care o afisam cand vedem persoane care au trasaturile specifice caselor de copii), sta in diverse camere sordide (in ultimul an a tot schimbat o camera unde o persoana de sex masculin in varsta a incercat sa o agreseze, intr-un fel de magazie printre mopuri, maturi si altele, acum intr-o camera unde mai sta un cuplu care se drogheaza)…
Nu am idee ce sa fac, am incercat sa vorbesc la caminele de scoli speciale (pentru ca la un liceu normal nu ar primi-o sau, s-ar lua de ea elevii si scopul meu este sa nu o pun in situatii de risc).
Ea are un sistem de aparare destul de bine pus la punct (lumea in care traieste ea noi nici nu o vedem macar; intr-o zi cand ne-am intalnit in centrul orasului sa-i arat unde e biroul prietenei mele erau niste homlesi care se luasera de ea – in mod normal eu nici nu i-as fi vazut pe oamenii aceia si nici ei pe mine, dar de ea s-au luat destul de agresiv). Stiti care e apararea ei? Le spune ca are Sida:(.
Aveti idee unde ar putea sa stea in siguranta si sa continue sa lucreze cu ziua facand curat ca si pana acum?Am senzatia ca stau intr-un glob de sticla inconjurata de prostioarele mele cu trandafiri in timp ce oamenii ca ea sunt sfasiati .
Azi, pe un zid scria „Indiferenta inseamna complicitate”.
Off, Anca, din pacate legaturile mele cu Iasiul s-au rupt si nu o pot ajuta concret in niciun fel, dar sper sa se gaseasca o solutie pentru fata asta. Poate pe langa o biserica, sau o manastire? Stiu ca a avut Ingrid un caz oarecum similar si atunci au sarit mai multe fete in ajutor cu sfaturi si idei concrete si cazul s-a rezolvat. Sper sa se intample si acum la fel. Daca pot ajuta altfel, aici sunt.
Am scris la niste fundatii…aastept raspuns. Ea se descurca financiar (daca se paote spune asa) – poate trtai cu o paine mai multe zile, isi plateste unde sta (chirii de 200lkei cu utilitati)…doar ca vine iarna si eu nu stiu asemenea locuri (as spune ca m-a ferit Dumnezeu) sa stiu de aseamenea locuri.
Mai sunt aziluri pentru saraci? Cred ca la protectia sociala trebuie intrebat.Chiar nu am idee. Depinde si ce boli are…in caminele de elevi de liceu nu o primeste nimeni, mai ales fara plata si fara o situatie certa. Poate o intrebare pe la cate o parohie…necajitii pe care ii stiu eu au totusi un loc unde dorm, destul de decent. Poate sa faca o cerere pentru o locuinta sociala..Zic si eu.
Ea de platit plateste, la un liceu e 250 lei pe luna pentru studenti, muncitori (la cele care eu multe locuri in camine si putini elevi interni), de bani nu e problema, dar…nu e cazul…La parohii am sa ma interesez la Mitropolie, la serviciile lor sociale:). Locuinta sociala nu cred ca e posibil in Iasi, a facut cerere pt adapostuld e noapte sa se duca sa doarma dar momentan e in asteptare, dar mai e si ziua, vine iarna…
poate cu ajutorul vreunui preot cu parohie, care eventual sa gaseasca o solutie pentru ea? sau in vreo camera a unui bloc, de genul uscatoriilor?
cristina
Ei ii trebuie ceva cu acces la o apa, sa fie kat de kat kald…la o parohie e o idee, presupun ca sunt multi in situatia ei.
Ar trebui sa poata avea acces la o locuinta sociala conform art 43 din legea 114/1996 si chiria tot conform legii aleia poate fi de maxim 10% din venitul lunar net. Nu zic ca sunt case bune dar sunt case, pentru asta ar fi ceva de alergat pe al primarie, nu stiu din ce oras esti tu, dar in principiu actele necesare sunt aici http://www.primariadeva.ro/fisiere/module_fisiere/1370/Actele%20necesare%20pentru%20depunerea%20dosarului
%20%20de%20locuinta%20sociala%20destinata%20inchirierii.pdf
Despre un loc de munca nu stiu multe dar exista asociatii care pot ajuta cu asta daca o au in evidenta. S-ar putea sa existe si al nivel local ceva de genul asta http://www.colfasa.ro/index.php/ro/
:* Multumesc Mihaela
Nu ştiu cum aş putea ajuta. Singura idee care mi-a trecut prin minte este că poate s-ar găsi o cameră de serviciu într-un bloc, unde eventual ar putea face şi curăţenie pe scară. La noi în bloc, şi în altele în care am mai stat, există astfel de oficii, să le spun aşa, unde se mai depozitează una-alta.
În altă ordine de idei, ajutorul acela de handicap îmi pare prea mic. Nu mai ştiu care era legea ce le reglementează. dar Mihai al meu, are ceva mai mult. Ce-i drept că el are şi ajutor pentru însoţitor(adică eu), fiind vorba despre vedere. Am să-l întreb şi pe el, există posibilitatea de se primi ceva mai mult, cred eu. În toate judeţele sunt nişte asociaţii ale persoanelor cu handicap, poate ar şti ei câte ceva. Se plăteşte o oarecare cotizaţie, şi în cazul nostru, nu am văzut niciun beneficiu, dar poate că totuşi, au ei ceva variante.
Uuuuuuf!
Eu sunt in pana de idei. Serviciile de la Mitrropolia Iasi nu ofera adapost ci…ajutor in bani si alimente/haine… orice idee e buna:)
Draga Anca, cum spunea si Iuliana, am avut un caz similar cu un batran de aici din Bucuresti. Imi este greu sa scriu despre asta pentru ca simt ca am dat gres. Ce am putut sa fac pentru el a fost sa ii facilitez legatura cu un doctor cu ajutorul unei colege de blog cu un suflet foarte mare. Medicul l-a consultat, i-a dat tratamentul de care avea nevoie, i-a oferit un loc in care sa faca baie, o masa calda. Un medic tanar, dedicat si cu o inima imensa, cum rar mai gasesti. Un alt lucru bun a fost ca am reusit sa facilitez sa se reintalneasca cu fata lui aflata intr-un centru si pe care nu o mai vazuse de luni bune.
La fel am incercat mult sa gasesc un adapost pentru el dar el refuza sa mearga la adaposturile de stat sau la fundatii, spunea ca se teme. Gasisem chiar o doamna care ar fi vrut sa il ia sa ii ofere o camera dar aici lucrurile s-au complicat…stiam de la el ca nu are acte, ca ii fusesera furate, apoi am aflat tot de la el ca de fapt erau expirate. Avand un baiat cu un retard, doamna l-a indrumat sa isi faca actele ca sa primeasca o pensie, un ajutor de la stat. S-a eschivat, a spus ca nu are timp..iar acesta, pe langa alte lucruri pe care le-am aflat ulterior au facut-o pe doamna respectiva sa dea inapoi. Acela a fost momentul in care problemele lui se puteau rezolva intr-un fel in care sa nu mai stea pe strada dar… Iar banii din pacate nu erau o solutie, i-au fost dati bani dar copilul ii fura si ii cheltuia pe jucarii…
Ar fi mult de scris aici despre cazul respectiv. Sper in continuare ca isi va gasi un acoperis deasupra capului, eu am facut tot ce mi-a stat in putinta dar din pacate nu am reusit asa cum mi-as fi dorit. Cineva mi-a spus ca oamenii care s-au obisnuit sa stea pe strazi cumva sunt greu de readus sa traiasca normal, oricat de mult si-ar dori. Eu sper ca nu este asa si ca fiecare are o sansa sa se reabiliteze.
Poate nu am facut eu ce trebuia, poate ca nu a fost un caz sortit reusitei, sunt lucruri care mi-au ramas ca un gust amar.
Cand am vazut cazul despre care ai scris tu, am avut un nod in gat si un mare regret, de aceea iti doresc din suflet sa ai mai mult succes si sa gasesti acolo in Iasi oamenii care sa faca lucrurile sa mearga. Daca te gandesti sa faci o strangere de fonduri cu mare drag as vrea sa particip.
Te imbratisez cu drag si te admir pentru curajul tau. Stiam ca esti un suflet mare 🙂
Draga Ingrid…am intuit ca asa s-a intamplat, e "aproape" imposibil sa integrezi pe cineva care traieste pe strazi. Fata nu traieste pe strazi, sta tot timpul in chirii (sordide ce e drept pentru ca atat isi permite de banii pe care ii are si unde e primita), a ajutat-o mult o doamna psiholog de care s-a atasat cand era la casa de copii si a mai stat pe perioade in diverse centre, unde ii facea doamna rost.Munceste pentru bani – i-a dat prietena mea 60 lei la un moment dat si a dat 10 inapoi (ca ea nu a muncit de atatia bani:), e cinstita, are ea un cod al onoarei dezvoltat asa… Ingrid nu sunt un suflet mare, traiesc intr-o lume paralela cu oamenii acestia…
Anca sufletul tau e mare si ma rog sa reusesti sa faci tot ce iti doresti pentru acest copil al nimanui;sunt atatia oameni necajiti langa noi si ii ajutam prea putin, trecem nepasatori sau avem pentru ei un gand …si atat! Sa le dea Dumnezeu sanatate si sa aibe parte de oameni buni, care sa le fie aproape!
Oh fiecare gand conteaza, fiecare rugaciune. Eu ma zbat acum. Dupa ce se cazeaza am uitat:), mi-am "facut datoria" si merg mai departe. Sunt mult prea departe de lacrimile oamenilor acestora, traiesc intr-o lume paralela, pentru care sunt recunoscatoare…
Ce rau imi pare pentru ea; am citit si articolul.
Asa e, si eu traiesc ca intr-un glob de sticla, preocupata de porcaricile care-mi plac mie.
M-am gandit la ceva, nu stiu cum o sa ti se para, dar sa spun, totusi.
Pentru ca e singura pe lume si pentru ca ai spus ca are un cod al onoarei … Nu stiu daca e si credincioasa.
Nu i-ar placea, oare, sa intre intr-o manastire? Intai ca sora de manastire, urmand apoi sa ajunga monahie cand va fi pregatita. Pentru asta trebuie chemare interioara, dar poate ca nu a luat niciodata in calcul manastirea datorita greutatilor si a luptei pentru supravietuire. Poate daca s-ar gandi, chiar ar simti si indemnul in inima.
Ar avea o viata simpla, dar inchinata lui Dumnezeu, in ascultare. Ar scapa de toate lucrurile urate din viata ei (de genul boschetari si pericol de viol :|). Ar munci in manastire dupa puterea ei, ar da un sens adevarat vietii ei (cel mai important, de fapt).
Nu stiu nimic despre asta… am sa o intreb, dar trebuie o chemare adevarata:)
Explicatie: Tocmai am sters comentariul pentru ca m-am gandit ca mai bine nu l-as fi scris – sa nu inteleaga cineva gresit pe Parintele Paisie.
:-*
🙂 mie mi-a placut mult
Ce poveste tristă! Sper să se resolve situaţia ei!
Eu zic ca se va rezolva cu ajutorul nostru al tuturor…
Problema acestei fete este ca sufera de Hepatita B sau C nu stiu exact de care, luata dintr-un cabinet de stomatologie. din cauza asta nu isi gaseste usor de lucru si nu are voie sa stea in contact direct cu oamenii corp la corp. stiu asta din gura ei. sarmana fata a fost ajutata de biserica unde a locuit o vreme insa au intervenit probabil vesnicele probleme legate de boala ei.Nici eu nu stiu cum sa o ajut, nu am mai vazut-o la rspectiva biserica unde am cunoscut-o in urma cu 4-5 ani. Nu mai stiam nimic de ea
Asa este,are hepatita. Am o promisiune ca se rezolva maine cu cazarea. Daca vreti puteti sa imi scrieti un mail pe anca.ivan99@yahoo.com, si va raspund dandu-va nr. ei de telefon daca doriti sa luati legatura cu dansa.