• Skip to primary navigation
  • Skip to main content
  • Skip to primary sidebar
  • Skip to footer

Căsuța din Poveste

despre tot ce e frumos și bun

  • Prima pagină
  • Personale
  • Stil de viață
  • Mămică adoptivă
  • Rețete
    • Dulci
    • Sărate
    • Pâine de casă
    • Conserve
  • Ațe colorate
  • Săpun de casă

Ce face o casa sa fie un camin?

noiembrie 3, 2013 scris de: Anca 49 Comentarii

o icoana primita intr-o seara geroasa

una din icoanele de la bunici – este atat de frumoasa, pacat ca nu se vede in poza…

Mi-a placut mult intrebarea Miei asa ca…
Ce face ca o casa sa fie caminul nostru? Curatenia? Nu cred pentru ca sunt case care arata ca niste hoteluri de lux si nu au nimic dintr-un camin in ele si unele intoarse cu fundu-n sus unde ne simtim, in toata dezordinea inconjurati de energii pozitive. Decoratiunile? Armonia culorilor? Lumina? Geamurile mari? Oamenii dragi? Familiaritatea lucrurilor? Mirosurile? Siguranta acoperisului? Icoanele de pe pereti? Cartile? Obiectele care ne amintesc de oameni dragi? O canapea incredibila? Un obicei (cum e cel de a bea ceai langa fereastra cu o carte in mana?), un hobby pe care-l practicam? Amintirile pe care le avem din acel loc?

Pentru mine un camin e locul unde sunt acasa, in siguranta, inconjurata de oameni dragi, obiecte dragi, lucruri familiare pentru care muncesc in fiecare zi, carora le dedic zeci de ore de munca (intai ca se le cumpar si apoi ca sa le intretin si curat), de aceea, incerc sa le reduc la minim si sa fiu inconjurata de obiecte care chiar sunt utile sau sunt frumoase si ma bucura.

colectia mea de cani (cea cu ursulet din stanga e prima cana cumparata
de mine, in 2003), cea rosie e pentru Craciun si raceli,cea cu flori
galbene e de la Sibiu, cea alba de la Roma, cea…

In casa bunicior imi amintesc lumina – geamurile sunt imense, in camera mea erau lungi cat patul si inalte:) si, dimineata, pentru ca era spre est ma trezeam inundata in lumina. La parintii mei acasa era…mirosul, mirosul de crema, un miros discret si fin ca o adiere – al mamei mele. La mine acasa sunt…cele cateva lucruri pe care le-am luat dintr-un apartament in altul, si pe care le-as lua daca m-as muta. Lucrurile, care, puse pe orice perete, pe orice mobila din orice locuinta sunt ale mele personale si le recunosc dintr-o
mie. Nu mobila, nu covoarele nu perdele…nu…ci acele prostioare care
fac o femeie sa zambeasca:)

Ca sa fie un camin casa trebuie sa fie locul acela unde inchid usa si ma simt in siguranta. Unde locuiesc sau unde vin in vizita oameni dragi, alesi, iubiti. E locul unde ma simt bine cu mine, unde rugaciunile imi sunt auzite, unde mi-e cel mai bine, unde nu m-as plictisi sa stau zi si noapte, unde miroase a mancare, a cersafuri curate, a paine, unde pot sa fiu libera. Locul unde e bine, unde de acum inainte vor fi jucarii aruncate peste tot:) de o fetita ca o vrabiuta…

Distribuie în rețelele sociale:

  • Dă clic pentru a partaja pe Facebook(Se deschide în fereastră nouă)
  • Dă clic pentru a partaja pe Pinterest(Se deschide în fereastră nouă)
  • Dă clic pentru partajare pe WhatsApp(Se deschide în fereastră nouă)

Articole similare:

  • Zile de stat in casaZile de stat in casa
  • Prezenta is the new sexy-mind and soul: să găsesc proporția corectă între a face si a fi.Prezenta is the new sexy-mind and soul: să găsesc…

Publicat în categoria: Personale Etichete: casuta, familie, personale, viata

Articolul precedent « Ajutor!!!
Articolul următor Raspunsul la strigatul de ajutor:) »

Reader Interactions

Comentarii

  1. Handmade Ancasiada

    octombrie 31, 2013 la ora 1:41 pm

    Liniste, iubire, veselie, camere aerisite si miros de prajituri din cand in cand…

    Răspunde
    • admin

      noiembrie 2, 2013 la ora 3:18 pm

      cred ca imi place mut caminul vostru:)

      Răspunde
    • Handmade Ancasiada

      noiembrie 4, 2013 la ora 11:21 am

      Pai poate ne vizitezi vreodata cand vii prin Bucuresti 🙂
      Si la tine este atat de… Acasa 🙂

      Răspunde
    • admin

      noiembrie 4, 2013 la ora 11:42 am

      Cu drag:*

      Răspunde
  2. Anonim

    octombrie 31, 2013 la ora 8:24 pm

    cateva icoane preferate pe pereti, si un raset de copil care sa umple casa…

    cristina- CG

    Ps.: Ce mai face micuta ta? 🙂 Mai povesteste despre ea, imi este dor sa citesc vesti…

    Răspunde
    • admin

      noiembrie 2, 2013 la ora 3:30 pm

      🙂 este cuminte:)) (asa raspunde daca o intreb la telefon ce face? sunt cuminte:), am sa scriu o postare cat de curand:)

      Răspunde
  3. Anonim

    noiembrie 1, 2013 la ora 1:51 pm

    si as mai adauga si mirosul painii de casa (facuta de mine la masina de paine, nu la cuptor, din pacate)…

    aceeasi- CG

    Răspunde
    • admin

      noiembrie 2, 2013 la ora 3:31 pm

      Si eu tot la masina:)) si e foarte buna si asa…nici n-am incercat in cuptor sa vad daca mi-ar iesi…

      Răspunde
  4. Ghindaa

    noiembrie 2, 2013 la ora 12:34 pm

    Ilinca are o sansa….este o scumpa. Sa va iubiti, voi doua!

    Răspunde
    • admin

      noiembrie 2, 2013 la ora 3:31 pm

      :* este calda si scumpa si tare tare dulce:)

      Răspunde
  5. Anonim

    noiembrie 2, 2013 la ora 4:35 pm

    Vai, ce obrajori simpatici are Ilinca !! :))
    Sunt obrajori care cer pupici (sigur n-as indrazni, dar asta a fost primul meu gand).
    Si ce covoras dragut i-ai luat; e un colt vesel, cu jucarii si litere, si culori, si mancare din plastilina 😛

    Shuba chiar are privirea indreptata spre paginile cartii! Nu stiu ce studiaza el acolo, dar in mod clar e un motanel erudit.
    (eu am avut un porcusor de guineea care rontaia numai din cartea de algebra cand avea ocazia :D, era, cum ar veni, un soarece de biblioteca, "studia" intens)

    Casuta din tabla o stiu de la Carturesti, mi-a placut si mie mult cand am vazut-o. O sa fie foarte faina la iarna, de Craciun!

    Icoana bunicilor a trecut printr-un incendiu?

    Ce de agende!
    Esti simpatica, ai o cana speciala pentru … raceala :))

    Ce face pentru mine o casa sa fie un camin: pereti albi si icoane langa care palpaie lumina calda a candelei, lucrusoare simpatice si copilaroase, care, de altfel, ma reprezinta (aici se includ canile si tot felul de obiecte). Si sa fie curata, imi place ordinea. Totusi, nu m-ar supara deloc jucariile aruncate (am facut mai demult un exercitiu de gandire si-am descoperit paradoxul asta).

    Răspunde
    • admin

      noiembrie 2, 2013 la ora 5:04 pm

      :)) nici mie nu-mi place mizeria, dar dezordinea data de lucruri dragi, cum sunt si jucariile:) nu ma deranjeaza deloc. Nu am numai cana pentru raceala ci si suc:)) – este un suc de cirese amare:)), il beau sa ma hidratez (in rest nu beau sucuri decat ocazional). Ilincuta este minunata:*, imi vine sa o mananc:). Icoana nu a trecut printr-un incendiu, a fost o candela dedesupt (cu fitil din tifon) si…in ani de zile…e de la strabunici, deci a ars oleaca candela la ea:). Porcusorului ii placea cartea de algebra ca avea paginile lemnoase (cred ca imi amintesc cartile acelea, si eu as fi ros-o:)) – desi adoram geometria si analiza, uram algebra:)).

      Răspunde
    • Anonim

      noiembrie 3, 2013 la ora 8:45 pm

      Ce frumos ca icoana e asa de veche! Deci e numai un strat gros de negreala din cauza fumului? In cazul asta cred ca ar putea fi curatata (poate cineva de la Centrul de Restaurare "Resurrectio" al Mitropoliei).
      Tare, tare mult mi-ar fi placut sa fiu restaurator de obiecte religioase vechi, dar nu se poate – desi stiu asta, vad ca nu reusesc sa ma impac cu ideea deloc; probabil voi avea regretul asta toata viata din cauza ca stiu ca profesia asta mi s-ar potrivi ca o manusa.

      Răspunde
    • admin

      noiembrie 4, 2013 la ora 5:20 am

      🙂 e stricat si lemnul de la caldura si…sincer ar trebui sa cunosc bine lucrarile acelei persoane pentru a-i da acasta icoana, Poate altele care sunt mai putin stricate, sa fie curatate, dar asta e… Si eu am vrut sa dau admitere la patrimoniu acum 12 ani… Poti in schimb sa pictezi tu (sunt si culori ne toxice, mai moderne) cu care sa poti lucra:)

      Răspunde
    • Anonim

      noiembrie 4, 2013 la ora 6:38 am

      Stii ca la Manastirea Bucium din Iasi se picteaza cu emulsie de ou şi vin, cu pigmenţi naturali, deci fara culori toxice? Este un atelier de pictura condus de un parinte calugar care are si ucenici ce nu sunt monahi – http://www.manastirea-bucium-iasi.ro/at_pict.html ; http://icoanebucium.blogspot.ro/
      Restaurarea mi-ar placea mult de tot; si pictura, dar parca simt ca nu e pentru mine. Sa readuc la viata si sa curat carti sau icoane ar fi asa … perfect! 🙂 pentru ca eu tot timpul am un sentiment de bine, de entuziasm si de relaxare cand curat ceva (chiar si cand fac curatenie in casa); in plus, ar fi vorba de obiecte religioase, decat cu atat mai mult mi-ar placea. Gandul asta nu-mi da pace de cativa ani si cumva trebuie sa fac sa renunt la el, cu o mare parere de rau.

      Răspunde
    • admin

      noiembrie 4, 2013 la ora 6:54 am

      Am vazut expozitii la ei:), sunt incredibile. De ce nu te duci sa incerci? Ce inseamna ca nu e pentru tine?

      Răspunde
    • Anonim

      noiembrie 4, 2013 la ora 7:32 am

      Uite, nu stiu sa explic exact, desi m-am gandit. Mi-e si un pic teama sa pictez icoane, nu ma simt in stare sa-mi asum responsabilitatea asta de a face icoane care trebuie sa atraga oamenii la rugaciune.

      Răspunde
    • admin

      noiembrie 4, 2013 la ora 7:48 am

      🙂 cred ca ar tb sa incerci, sa vb cu un preot care se ocupa de asta, el va sti daca ai sau nu ai ce trebuie…noi ne putem doar da cu presupusul…

      Răspunde
  6. Mariana

    noiembrie 2, 2013 la ora 5:08 pm

    Ce frumos ai ştiut să vorbeşti în imagini…în căminul meu ai putea găsi aşa: pernuţe de felurite marimi, pe canapea sau pe jos, ursuleţi de pluş sau de aţă, icoane dragi, fiecare amintind de un loc sau un chip, cărţi împrăştiate şi cărţi la locul lor, aromă de ceai de busuioc şi de cafea proaspătă şi, absolut neapărat, o pisică…:)

    Răspunde
    • admin

      noiembrie 2, 2013 la ora 5:24 pm

      Cum sunt ursuletii de ata? Si la mine sunt carti imprastiate:), pe birou, pe raftul de langa pat, prin camera de zi…mie cafeaua nu-mi iese decat cea din pastile la esspresor si aceasta nu miroase frumos, dar da si eu ador mirosul de cafea proaspata. Ceai de busuioc nu am incercat:), am sa incerc pentru ca am proaspat plantat de mine.

      Răspunde
    • Mariana

      noiembrie 2, 2013 la ora 9:24 pm

      Ursuleţii de aţă i-am primit, sunt împletiţi dintr-un fir de lânică, au drept ochişori nişte năsturei, nu sunt cei mai reuşiţi urşi, dar sunt haioşi!
      Ceaiul de busuioc e bun şi aromat, la fel cel de rosmarin, ţi le recomand cu căldură pe amândouă. Pentru cafea eu am un fel de "reţetă": două linguriţe cu vârf de cafea la o cană mare de apă (cam 250ml), indiferent dacă o prepar la ibric sau la filtrul de cafea. O îndulcesc cu miere de fiecare dată.
      Shuba e Albastru de Rusia? 🙂 Mitzura mea e o metisă pufinoasă Turkish Angora. Gri 🙂

      Răspunde
    • admin

      noiembrie 2, 2013 la ora 9:36 pm

      Am sa incerc maine sa fac cafeaua dupa reteta ta. E British Shorthair. Angorele sunt niste pisici asa de pufoase si gratioase ca niste balerine:),

      Răspunde
  7. mihaela

    noiembrie 2, 2013 la ora 7:55 pm

    Ai pisica de ceata si fuuuum, am avut si eu o frumoasa din asta. Caminul meu sunt oamenii pe care ii iubesc, oriunde am fi cand suntem impreuna e acasa

    Răspunde
    • admin

      noiembrie 2, 2013 la ora 9:13 pm

      🙂 asa simt si eu, si cu toate acestea am nevoie de un loc al meu si nu e vorba doar de confort…

      Răspunde
  8. Iuliana M.

    noiembrie 3, 2013 la ora 6:11 am

    Cat de frumos e caminul tau, Anca! Eu cred ca sufletul tau frumos face din orice casa un camin.
    Prima icoana, cea afumata e…nepretuita. Imi place colectia de cani, colectia de agende, colectia de perne si vad sufletul tau pus in toate.
    Ilincuta e o bombonica de fetita. Mi-e draga tare de tot cum se joaca ea ghemuita acolo. Ce minuni trebuie sa i se para toate in jur si tu ce zana buna! 🙂 Sa va fie bine si liniste in caminul vostru frumos!

    Răspunde
    • admin

      noiembrie 3, 2013 la ora 6:48 am

      :* Multumim draga Iuliana, sa dea Domnul tuturor:*

      Răspunde
  9. Ingrid

    noiembrie 3, 2013 la ora 12:54 pm

    Draga Anca, am citit si eu cu drag postarea Miei de acum cateva zile. Si am avut tendinta sa scriu la randul meu o postare despre asta. Dar undeva m-am blocat, poate pentru ca nu sunt de nici un an in casa cea noua inca nu s-a creat acea legatura ce transforma o casa in camin si lucrurile trebuie sa se aseze. E adevarat, ca si tine am lucruri dragi pe care le port dupa mine de cativa ani prin locurile prin care am stat si totusi parca nu e totul complet.Va fi probabil odata si voi simti atunci 🙂
    Este superb caminul tau, emana liniste si dragoste. Pare exact acel camin in care fetita se va simti iubita si protejata, si in care va creste armonios.
    Iti multumesc ca ai impartasit cu noi coltisorul tau!

    Răspunde
    • admin

      noiembrie 3, 2013 la ora 1:28 pm

      Eu ma simt acasa printre "lucrusoarele" astea ale mele. Dupa ce m-am mutat aici si au plecatt cei cu mobila, imi venea sa plang, mi se parea o casa straina, dar dupa ce am populat-o cu dezordinea mea:) m-am simtit acasa (inainte semana cu un hotel:)) Sper sa se simta bine, protejata, iubita, sa se dezvolte frumos. :*

      Răspunde
  10. Mirela

    noiembrie 3, 2013 la ora 1:00 pm

    Ai un cămin cald, curat, frumos și plin de lucruri care par aduse dintr-o poveste cu liniște și pace! Fetița, Ilinca ta, este atât de dulce și se simte perfect în acest cămin, clădit cu dragoste. Minunat! 🙂

    Răspunde
    • admin

      noiembrie 3, 2013 la ora 1:37 pm

      Si eu sper sa se simta bine in noua casuta, pana acum asa a fost, sper sa se adapteze repede la statul de tot:) si sper sa vina cat mai repede. Este un copil tare vesel si cald, un copil, nu este o printesa, o domnisoara, este un copil ca o piersicuta. Si stii ceva? Seamana cu mine:) . E un camin locuit 🙂 – peste tot sunt obiecte aranjate, sau imprastiate, dar obiecte oarecum personale. Multumesc, tu care esti o artista ma faci sa rosesc cand ma lauzi:*

      Răspunde
  11. ghemulet

    noiembrie 3, 2013 la ora 3:08 pm

    Vai cat de tare mi-a placut postare ata.nici nu ai idee cat de bine mi-a facut si de cate mi-a reamintit.Multumesc !

    Răspunde
    • admin

      noiembrie 3, 2013 la ora 3:20 pm

      :*

      Răspunde
  12. Zina

    noiembrie 3, 2013 la ora 3:58 pm

    Camin… Casuta cu o fetita, o mamica si o pisicuta ! Sa fiti fericite, draga Anca !

    Răspunde
    • admin

      noiembrie 4, 2013 la ora 5:20 am

      Multumim, la fel si tie!

      Răspunde
  13. RamonaM

    noiembrie 3, 2013 la ora 8:52 pm

    Ca in filmul Polyana….o casa este un camin, atunci cand sunt copii si un sot/o sotie iubitoare….nu neaparat ambele, macar un element….restul vine de la sine.

    Răspunde
    • admin

      noiembrie 4, 2013 la ora 5:23 am

      :* cred ca da, iubirea e cel mai important element dintr-un camin si credinta…

      Răspunde
  14. Claudia

    noiembrie 4, 2013 la ora 6:00 pm

    Anca, da….casa ta e un camin! Si cu cata dragoste vorbesti despre dragostea ta de fetita…Cred ca abia acum simti cu adevarat ca ai un altfel de camin, mai plin, mai implinit! Ma bucur pentru voi si mai ales pentru ea…..pentru ca are asa un camin! Astea sunt binecuvantari de la Dumnezeu si e mare bucurie sa stii asta!:)

    Răspunde
    • admin

      noiembrie 5, 2013 la ora 5:48 am

      :* Cl;audia nu am nici o indoiala, daca puteam sa aleg dintre toti copii din lume, sau trebuia sa descriu copilul ideal nu puteam sa o fac asa de bine. Sper daor sa ma ajute Maicuta Domnului sa-i fiu cea mai buna mama:)

      Răspunde
    • Claudia

      noiembrie 5, 2013 la ora 3:35 pm

      Se spune despre copilul adoptat ca s-a nascut el pentru noi si nu noi pentru el.:)

      Răspunde
    • admin

      noiembrie 5, 2013 la ora 5:26 pm

      Cu atat mai mare este darul si responsabilitatea :*

      Răspunde
  15. Amedeya

    noiembrie 4, 2013 la ora 6:42 pm

    Am citit cuvint cu cuvint pina ce am vazut-o pe cea mica. Dupa ea nu mai stiu ce mai urmeaza. Cit e ea de frumoasa! Imi vine sa o imbratisez si sa o pup toata! Si stii la ce ma mai gindesc? Ce coincidenta: tu l-ai pictat pe Sf. Arhangel, iar el ti-a adus-o pe mititica in casa! Unde mai pui ca saptamina asta e ziua lor! 🙂

    Sa te faci bine! Am citit ca esti bolnavioara! 🙂

    Răspunde
    • admin

      noiembrie 5, 2013 la ora 5:49 am

      Este un copil ca o piersicuta. Am o viroza nu e nimic, doar ca ma impiedica sa fiu in deplinatatea capacitatilor mele:* Multumesc

      Răspunde
  16. Melly

    noiembrie 5, 2013 la ora 6:45 pm

    Mi-a facut o reala placere sa cunosc si recunosc o particica din sufletul tau in acest articol!
    E intr-adevar o provocare sa raspunzi unei astfel de intrebari! Poate ii dau si eu curs in week-end!
    Fetita ta e o scumpica! Sa-ti traiasca si sa te bucure!
    Sa ai o seara si o saptamana frumoase!

    Răspunde
    • admin

      noiembrie 5, 2013 la ora 6:56 pm

      :* Multumesc Melly, e un exercitiu fain:) si mie mi-a placut.

      Răspunde
  17. Anonim

    noiembrie 8, 2013 la ora 7:53 am

    La multi ani pentru Mihaela Ilinca! :*
    Sa fie sanatoasa si sa va bucurati multi, multi ani una de cealalta.

    Răspunde
  18. Ana Maria

    noiembrie 15, 2013 la ora 11:52 am

    Foarte faina casa ai, camin de fapt! Te felicit pentru idei! Sunt total de acord cu tine! 😉

    Răspunde
    • admin

      noiembrie 15, 2013 la ora 6:47 pm

      Multumesc :*

      Răspunde
  19. Catrinel ♥ şoricel

    noiembrie 15, 2013 la ora 4:56 pm

    Ce frumoase fotografii! Caminul tau este minunat! Omul dintr-o casa o face sa fie camin si acolo unde dragostea nu-si face simtita prezenta ramane doar o simpla casa. Agendele tale sunt minunate, iar baietelul meu s-a indragostit de motanul cult 😀 O seara frumoasa!

    Răspunde
    • admin

      noiembrie 15, 2013 la ora 6:48 pm

      Weekend binecuvantat. Cand veniti in Iasi il invit sa cunoasca motanul:*

      Răspunde

Lasă un răspuns Anulează răspunsul

Bara principală

  • Facebook
  • Instagram
  • Pinterest

Ma numesc Anca. Sunt intr-o continua cautare de lucruri mici simple si frumoase. Imi place sa rad, sa tac, sa vorbesc, sa ma joc cu ate, culori, prostioare, arome, sa beau cafea cu lapte si ceai bun cu oameni dragi. Imi place sa cred ca fac din casa mea o casuta din poveste 🙂 unde va invit din cand in cand sa impartasim momente. Va multumesc ca ati trecut pe aici.

Puteti sa-mi scrieti la: anca.ivan99@yahoo.com

Abonează-te la blog prin email

Introdu adresa de email pentru a te abona la acest blog și vei primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

“Dragostea indelung rabda; dragostea este binevoitoare; dragostea nu pizmuieste, nu se lauda, nu se trufeste. Dragostea nu se poarta cu necuviinta, nu cauta ale sale, nu se aprinde de manie, nu gandeste raul. Nu se bucura de nedreptate, ci se bucura de adevar. Toate le sufera, toate le crede, toate le nadajduieste, toate le rabda. Dragostea nu cade niciodata.”

Comentarii recente

  • mihaella la Simplify
  • Maria la Simplify
  • Simona la Simplify
  • madalina365 la Simplify
  • o femeie la Simplify

Footer

ancapoveste

ancapoveste
Instagram post 2340238407061351759_7353501006 Instagram post 2340238407061351759_7353501006
Instagram post 2337289526162243401_7353501006 Instagram post 2337289526162243401_7353501006
Best place on Earth Best place on Earth
Best cake 🍒 Best cake 🍒
Instagram post 2333372053222463226_7353501006 Instagram post 2333372053222463226_7353501006
Instagram post 2332889870783416003_7353501006 Instagram post 2332889870783416003_7353501006
#crescento.creatoridepahare, #littleblackcup #crescento.creatoridepahare, #littleblackcup
Instagram post 2330031877733690552_7353501006 Instagram post 2330031877733690552_7353501006
Vezi mai multe fotografii Urmărește-mă pe Instagram
This error message is only visible to WordPress admins

Error: API requests are being delayed for this account. New posts will not be retrieved.

Log in as an administrator and view the Instagram Feed settings page for more details.

Copyright

Toate articolele și fotografiile care alcătuiesc conținutul acestui site, cât și drepturile de autor ale acestora, aparțin deținătorului site-ului Căsuța din Poveste. Copierea și diseminarea acestora pe orice suport (publicații online sau scrise, broșuri, cărți, etc.), în lipsa acordului scris al deținătorului, se vor pedepsi conform legii în vigoare (Legea 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe).

Categorii pe blog

Arhivă

Copyright Casuta din Poveste © 2021 · Website realizat de Artisan Web

Folosim cookie-uri pentru evidența numărului de vizitatori și alte chestiuni funcționale. Nu colectăm date personale în alte scopuri decât cele esențiale pentru buna-funcționare a site-ului.. Cookie settingsACCEPT
Privacy & Cookies Policy

Confidențialitate

Acest site utilizează cookie-uri pentru a vă oferi cea mai bună experiență de utilizare posibilă. Informațiile cookie sunt stocate în browserul dumneavoastră și efectuează funcții cum ar fi recunoașterea dumneavoastră atunci când vă întoarceți pe site-ul nostru, ajutând echipa noastră să înțeleagă care sunt secțiunile site-ului pe care le găsiți cele mai interesante și mai utile.
Necesare
Întotdeauna activate

Cookie-urile strict necesare trebuie să fie activate în orice moment, astfel încât să vă putem salva preferințele pentru setările cookie-urilor.

Non-necesare

Orice cookie-uri care nu pot fi deosebit de necesare pentru funcționarea site-ului web și sunt utilizate special pentru colectarea datelor cu caracter personal ale utilizatorului prin intermediul analizelor, anunțurilor și al altor conținuturi încorporate sunt denumite cookie-uri inutile. Este obligatoriu să obțineți consimțământul utilizatorului înainte de a rula aceste cookie-uri pe site-ul dvs. web.