 |
| o icoana primita intr-o seara geroasa |
 |
| una din icoanele de la bunici – este atat de frumoasa, pacat ca nu se vede in poza… |
Mi-a placut mult intrebarea Miei asa ca…
Ce face ca o casa sa fie caminul nostru? Curatenia? Nu cred pentru ca sunt case care arata ca niste hoteluri de lux si nu au nimic dintr-un camin in ele si unele intoarse cu fundu-n sus unde ne simtim, in toata dezordinea inconjurati de energii pozitive. Decoratiunile? Armonia culorilor? Lumina? Geamurile mari? Oamenii dragi? Familiaritatea lucrurilor? Mirosurile? Siguranta acoperisului? Icoanele de pe pereti? Cartile? Obiectele care ne amintesc de oameni dragi? O canapea incredibila? Un obicei (cum e cel de a bea ceai langa fereastra cu o carte in mana?), un hobby pe care-l practicam? Amintirile pe care le avem din acel loc?
Pentru mine un camin e locul unde sunt acasa, in siguranta, inconjurata de oameni dragi, obiecte dragi, lucruri familiare pentru care muncesc in fiecare zi, carora le dedic zeci de ore de munca (intai ca se le cumpar si apoi ca sa le intretin si curat), de aceea, incerc sa le reduc la minim si sa fiu inconjurata de obiecte care chiar sunt utile sau sunt frumoase si ma bucura.
 |
| colectia mea de cani (cea cu ursulet din stanga e prima cana cumparata de mine, in 2003), cea rosie e pentru Craciun si raceli,cea cu flori galbene e de la Sibiu, cea alba de la Roma, cea… |
In casa bunicior imi amintesc lumina – geamurile sunt imense, in camera mea erau lungi cat patul si inalte:) si, dimineata, pentru ca era spre est ma trezeam inundata in lumina. La parintii mei acasa era…mirosul, mirosul de crema, un miros discret si fin ca o adiere – al mamei mele. La mine acasa sunt…cele cateva lucruri pe care le-am luat dintr-un apartament in altul, si pe care le-as lua daca m-as muta. Lucrurile, care, puse pe orice perete, pe orice mobila din orice locuinta sunt ale mele personale si le recunosc dintr-o
mie. Nu mobila, nu covoarele nu perdele…nu…ci acele prostioare care
fac o femeie sa zambeasca:)
Ca sa fie un camin casa trebuie sa fie locul acela unde inchid usa si ma simt in siguranta. Unde locuiesc sau unde vin in vizita oameni dragi, alesi, iubiti. E locul unde ma simt bine cu mine, unde rugaciunile imi sunt auzite, unde mi-e cel mai bine, unde nu m-as plictisi sa stau zi si noapte, unde miroase a mancare, a cersafuri curate, a paine, unde pot sa fiu libera. Locul unde e bine, unde de acum inainte vor fi jucarii aruncate peste tot:) de o fetita ca o vrabiuta…
Liniste, iubire, veselie, camere aerisite si miros de prajituri din cand in cand…
cred ca imi place mut caminul vostru:)
Pai poate ne vizitezi vreodata cand vii prin Bucuresti 🙂
Si la tine este atat de… Acasa 🙂
Cu drag:*
cateva icoane preferate pe pereti, si un raset de copil care sa umple casa…
cristina- CG
Ps.: Ce mai face micuta ta? 🙂 Mai povesteste despre ea, imi este dor sa citesc vesti…
🙂 este cuminte:)) (asa raspunde daca o intreb la telefon ce face? sunt cuminte:), am sa scriu o postare cat de curand:)
si as mai adauga si mirosul painii de casa (facuta de mine la masina de paine, nu la cuptor, din pacate)…
aceeasi- CG
Si eu tot la masina:)) si e foarte buna si asa…nici n-am incercat in cuptor sa vad daca mi-ar iesi…
Ilinca are o sansa….este o scumpa. Sa va iubiti, voi doua!
:* este calda si scumpa si tare tare dulce:)
Vai, ce obrajori simpatici are Ilinca !! :))
Sunt obrajori care cer pupici (sigur n-as indrazni, dar asta a fost primul meu gand).
Si ce covoras dragut i-ai luat; e un colt vesel, cu jucarii si litere, si culori, si mancare din plastilina 😛
Shuba chiar are privirea indreptata spre paginile cartii! Nu stiu ce studiaza el acolo, dar in mod clar e un motanel erudit.
(eu am avut un porcusor de guineea care rontaia numai din cartea de algebra cand avea ocazia :D, era, cum ar veni, un soarece de biblioteca, "studia" intens)
Casuta din tabla o stiu de la Carturesti, mi-a placut si mie mult cand am vazut-o. O sa fie foarte faina la iarna, de Craciun!
Icoana bunicilor a trecut printr-un incendiu?
Ce de agende!
Esti simpatica, ai o cana speciala pentru … raceala :))
Ce face pentru mine o casa sa fie un camin: pereti albi si icoane langa care palpaie lumina calda a candelei, lucrusoare simpatice si copilaroase, care, de altfel, ma reprezinta (aici se includ canile si tot felul de obiecte). Si sa fie curata, imi place ordinea. Totusi, nu m-ar supara deloc jucariile aruncate (am facut mai demult un exercitiu de gandire si-am descoperit paradoxul asta).
:)) nici mie nu-mi place mizeria, dar dezordinea data de lucruri dragi, cum sunt si jucariile:) nu ma deranjeaza deloc. Nu am numai cana pentru raceala ci si suc:)) – este un suc de cirese amare:)), il beau sa ma hidratez (in rest nu beau sucuri decat ocazional). Ilincuta este minunata:*, imi vine sa o mananc:). Icoana nu a trecut printr-un incendiu, a fost o candela dedesupt (cu fitil din tifon) si…in ani de zile…e de la strabunici, deci a ars oleaca candela la ea:). Porcusorului ii placea cartea de algebra ca avea paginile lemnoase (cred ca imi amintesc cartile acelea, si eu as fi ros-o:)) – desi adoram geometria si analiza, uram algebra:)).
Ce frumos ca icoana e asa de veche! Deci e numai un strat gros de negreala din cauza fumului? In cazul asta cred ca ar putea fi curatata (poate cineva de la Centrul de Restaurare "Resurrectio" al Mitropoliei).
Tare, tare mult mi-ar fi placut sa fiu restaurator de obiecte religioase vechi, dar nu se poate – desi stiu asta, vad ca nu reusesc sa ma impac cu ideea deloc; probabil voi avea regretul asta toata viata din cauza ca stiu ca profesia asta mi s-ar potrivi ca o manusa.
🙂 e stricat si lemnul de la caldura si…sincer ar trebui sa cunosc bine lucrarile acelei persoane pentru a-i da acasta icoana, Poate altele care sunt mai putin stricate, sa fie curatate, dar asta e… Si eu am vrut sa dau admitere la patrimoniu acum 12 ani… Poti in schimb sa pictezi tu (sunt si culori ne toxice, mai moderne) cu care sa poti lucra:)
Stii ca la Manastirea Bucium din Iasi se picteaza cu emulsie de ou şi vin, cu pigmenţi naturali, deci fara culori toxice? Este un atelier de pictura condus de un parinte calugar care are si ucenici ce nu sunt monahi – http://www.manastirea-bucium-iasi.ro/at_pict.html ; http://icoanebucium.blogspot.ro/
Restaurarea mi-ar placea mult de tot; si pictura, dar parca simt ca nu e pentru mine. Sa readuc la viata si sa curat carti sau icoane ar fi asa … perfect! 🙂 pentru ca eu tot timpul am un sentiment de bine, de entuziasm si de relaxare cand curat ceva (chiar si cand fac curatenie in casa); in plus, ar fi vorba de obiecte religioase, decat cu atat mai mult mi-ar placea. Gandul asta nu-mi da pace de cativa ani si cumva trebuie sa fac sa renunt la el, cu o mare parere de rau.
Am vazut expozitii la ei:), sunt incredibile. De ce nu te duci sa incerci? Ce inseamna ca nu e pentru tine?
Uite, nu stiu sa explic exact, desi m-am gandit. Mi-e si un pic teama sa pictez icoane, nu ma simt in stare sa-mi asum responsabilitatea asta de a face icoane care trebuie sa atraga oamenii la rugaciune.
🙂 cred ca ar tb sa incerci, sa vb cu un preot care se ocupa de asta, el va sti daca ai sau nu ai ce trebuie…noi ne putem doar da cu presupusul…
Ce frumos ai ştiut să vorbeşti în imagini…în căminul meu ai putea găsi aşa: pernuţe de felurite marimi, pe canapea sau pe jos, ursuleţi de pluş sau de aţă, icoane dragi, fiecare amintind de un loc sau un chip, cărţi împrăştiate şi cărţi la locul lor, aromă de ceai de busuioc şi de cafea proaspătă şi, absolut neapărat, o pisică…:)
Cum sunt ursuletii de ata? Si la mine sunt carti imprastiate:), pe birou, pe raftul de langa pat, prin camera de zi…mie cafeaua nu-mi iese decat cea din pastile la esspresor si aceasta nu miroase frumos, dar da si eu ador mirosul de cafea proaspata. Ceai de busuioc nu am incercat:), am sa incerc pentru ca am proaspat plantat de mine.
Ursuleţii de aţă i-am primit, sunt împletiţi dintr-un fir de lânică, au drept ochişori nişte năsturei, nu sunt cei mai reuşiţi urşi, dar sunt haioşi!
Ceaiul de busuioc e bun şi aromat, la fel cel de rosmarin, ţi le recomand cu căldură pe amândouă. Pentru cafea eu am un fel de "reţetă": două linguriţe cu vârf de cafea la o cană mare de apă (cam 250ml), indiferent dacă o prepar la ibric sau la filtrul de cafea. O îndulcesc cu miere de fiecare dată.
Shuba e Albastru de Rusia? 🙂 Mitzura mea e o metisă pufinoasă Turkish Angora. Gri 🙂
Am sa incerc maine sa fac cafeaua dupa reteta ta. E British Shorthair. Angorele sunt niste pisici asa de pufoase si gratioase ca niste balerine:),
Ai pisica de ceata si fuuuum, am avut si eu o frumoasa din asta. Caminul meu sunt oamenii pe care ii iubesc, oriunde am fi cand suntem impreuna e acasa
🙂 asa simt si eu, si cu toate acestea am nevoie de un loc al meu si nu e vorba doar de confort…
Cat de frumos e caminul tau, Anca! Eu cred ca sufletul tau frumos face din orice casa un camin.
Prima icoana, cea afumata e…nepretuita. Imi place colectia de cani, colectia de agende, colectia de perne si vad sufletul tau pus in toate.
Ilincuta e o bombonica de fetita. Mi-e draga tare de tot cum se joaca ea ghemuita acolo. Ce minuni trebuie sa i se para toate in jur si tu ce zana buna! 🙂 Sa va fie bine si liniste in caminul vostru frumos!
:* Multumim draga Iuliana, sa dea Domnul tuturor:*
Draga Anca, am citit si eu cu drag postarea Miei de acum cateva zile. Si am avut tendinta sa scriu la randul meu o postare despre asta. Dar undeva m-am blocat, poate pentru ca nu sunt de nici un an in casa cea noua inca nu s-a creat acea legatura ce transforma o casa in camin si lucrurile trebuie sa se aseze. E adevarat, ca si tine am lucruri dragi pe care le port dupa mine de cativa ani prin locurile prin care am stat si totusi parca nu e totul complet.Va fi probabil odata si voi simti atunci 🙂
Este superb caminul tau, emana liniste si dragoste. Pare exact acel camin in care fetita se va simti iubita si protejata, si in care va creste armonios.
Iti multumesc ca ai impartasit cu noi coltisorul tau!
Eu ma simt acasa printre "lucrusoarele" astea ale mele. Dupa ce m-am mutat aici si au plecatt cei cu mobila, imi venea sa plang, mi se parea o casa straina, dar dupa ce am populat-o cu dezordinea mea:) m-am simtit acasa (inainte semana cu un hotel:)) Sper sa se simta bine, protejata, iubita, sa se dezvolte frumos. :*
Ai un cămin cald, curat, frumos și plin de lucruri care par aduse dintr-o poveste cu liniște și pace! Fetița, Ilinca ta, este atât de dulce și se simte perfect în acest cămin, clădit cu dragoste. Minunat! 🙂
Si eu sper sa se simta bine in noua casuta, pana acum asa a fost, sper sa se adapteze repede la statul de tot:) si sper sa vina cat mai repede. Este un copil tare vesel si cald, un copil, nu este o printesa, o domnisoara, este un copil ca o piersicuta. Si stii ceva? Seamana cu mine:) . E un camin locuit 🙂 – peste tot sunt obiecte aranjate, sau imprastiate, dar obiecte oarecum personale. Multumesc, tu care esti o artista ma faci sa rosesc cand ma lauzi:*
Vai cat de tare mi-a placut postare ata.nici nu ai idee cat de bine mi-a facut si de cate mi-a reamintit.Multumesc !
:*
Camin… Casuta cu o fetita, o mamica si o pisicuta ! Sa fiti fericite, draga Anca !
Multumim, la fel si tie!
Ca in filmul Polyana….o casa este un camin, atunci cand sunt copii si un sot/o sotie iubitoare….nu neaparat ambele, macar un element….restul vine de la sine.
:* cred ca da, iubirea e cel mai important element dintr-un camin si credinta…
Anca, da….casa ta e un camin! Si cu cata dragoste vorbesti despre dragostea ta de fetita…Cred ca abia acum simti cu adevarat ca ai un altfel de camin, mai plin, mai implinit! Ma bucur pentru voi si mai ales pentru ea…..pentru ca are asa un camin! Astea sunt binecuvantari de la Dumnezeu si e mare bucurie sa stii asta!:)
:* Cl;audia nu am nici o indoiala, daca puteam sa aleg dintre toti copii din lume, sau trebuia sa descriu copilul ideal nu puteam sa o fac asa de bine. Sper daor sa ma ajute Maicuta Domnului sa-i fiu cea mai buna mama:)
Se spune despre copilul adoptat ca s-a nascut el pentru noi si nu noi pentru el.:)
Cu atat mai mare este darul si responsabilitatea :*
Am citit cuvint cu cuvint pina ce am vazut-o pe cea mica. Dupa ea nu mai stiu ce mai urmeaza. Cit e ea de frumoasa! Imi vine sa o imbratisez si sa o pup toata! Si stii la ce ma mai gindesc? Ce coincidenta: tu l-ai pictat pe Sf. Arhangel, iar el ti-a adus-o pe mititica in casa! Unde mai pui ca saptamina asta e ziua lor! 🙂
Sa te faci bine! Am citit ca esti bolnavioara! 🙂
Este un copil ca o piersicuta. Am o viroza nu e nimic, doar ca ma impiedica sa fiu in deplinatatea capacitatilor mele:* Multumesc
Mi-a facut o reala placere sa cunosc si recunosc o particica din sufletul tau in acest articol!
E intr-adevar o provocare sa raspunzi unei astfel de intrebari! Poate ii dau si eu curs in week-end!
Fetita ta e o scumpica! Sa-ti traiasca si sa te bucure!
Sa ai o seara si o saptamana frumoase!
:* Multumesc Melly, e un exercitiu fain:) si mie mi-a placut.
La multi ani pentru Mihaela Ilinca! :*
Sa fie sanatoasa si sa va bucurati multi, multi ani una de cealalta.
Foarte faina casa ai, camin de fapt! Te felicit pentru idei! Sunt total de acord cu tine! 😉
Multumesc :*
Ce frumoase fotografii! Caminul tau este minunat! Omul dintr-o casa o face sa fie camin si acolo unde dragostea nu-si face simtita prezenta ramane doar o simpla casa. Agendele tale sunt minunate, iar baietelul meu s-a indragostit de motanul cult 😀 O seara frumoasa!
Weekend binecuvantat. Cand veniti in Iasi il invit sa cunoasca motanul:*