Taniusa
ne gazduieste jurnalele
Astazi: Duminica, 17 noiembrie 13:58
Ma gandesc la data de 6 dec, la saptamanile care urmeaza, sa organizez un dar de blog…
Sunt recunoscătoare pentru: libertate: libertatea de a gandi, de a lua decizii, de a mi le asuma, de a sti ca mizeriile care se intampla uneori nu sunt o normalitate – de a lua atitudine
Citesc: o carte despre adoptie, bloguri
Saptamana care a trecut am bolit, lucrat mult, intalnit cu prietene
Saptamana care a trecut am bolit, lucrat mult, intalnit cu prietene
Ceea ce sper: sa fie toate asa cum e mai bine:), sa se aranjeze in folosoul nostru-si data la tribunal si concediul meu si venirea fetitei acasa, sa ne adaptam repede, sa nu sufere (prea mult), sa nu fac greseli (prea mari), sa stiu sa fiu acolo cand si mai ales cum are nevoie. Sper sa ma ajute Domnul. Si sa-mi treaca pneumonia, pentru ca m-am plictisit de ea.
Ce mai mesteresc: cos un ursulet (pe etamina) – nu prea inaintez pentru ca desi e simplu trebuie sa urmaresc diagrama si seara prefer sa crosetez, activitate care presupune mai multa rutina:)) – crosetez un sal
Ascult: linistea
Unul dintre lucrurile mele preferate: fularele, salurile, esarfele
Imi doresc: bucurie, pace, rugaciune
Din bucatarie: supa crema de legume si crutoane cu ulei de masline, praf de usturoi si sare care se fac acum in cuptor
Astazi: bolesc – ma doare capul si pieptul si ma enerveaza pentru ca nu pot face ce imi doresc
Pentru maine: lucru, luat de la posta niste lucruri comandate pe care le astept
Un citat care imi place:“Sa socotim pe aproapele nostru mai bun decat noi, sa-i cerem sfat in loc sa-i dam noi, iar lipsurile lui sa i le completam cu dragostea noastra.” Parintele Paisie Olaru (cat de departe sunt eu de asta imediat sar sa dau sfaturi uneori si in domenii in care n-am nici o expertiza”
O poza pe care vreau sa o impartasesc:
 |
| google – sper sa organizez intr-o zi cursuri de hobbyuri tinute de profesionisti in domeniu |
Draga Anca, si eu visez la acele cursuri. Suntem 2 deja :).
Daaa… lucrul de mana e noul yoga:d. Si ar fi multe doritoare care sa vina cu prietenele lor sa bea ceai/cafea sa manance o prajitura si sa lucreze, sa invete de la cineva profesionist…
Sanatate, Ancule!
Imi pare rau ca esti bolnavioara…
Doamne, ajuta, sa se rezolve toate inspre binele vostru.
Te imbratisez!
Multumesc mult Irinuca:* sa dea Domnul.
Si chiar daca nu ar invata de la un profesionist, numai faptul ca ar sta cateva ore impletind impreuna la o cafea ar prinde bine. Cand eram mica imi amintesc faceam asta, ne strangeam intr-o camera cu ferestre mari si soba buna si povesteam multe si mainile isi vedeau de lucru si invatam una de la alta 🙂
Prin profesionist inteleg una dintre noi care stie putin mai mult decat celelalte, una care nu e mereu aceeasi. Unde e camera aceasta sa merg si eu? Si inca o camera cu ferestre si soba!
Si stii ce era minunat? Ca eram trei generatii, bunica si surorile ei, fiicele si nepoatele, ai putea spune ca aveam parte de multi profesionisti acolo, nu cred ca o sa pot coase vreodata ii ca generatia bunicii. Ca bonus pe langa impletit am invata istoria familiei din povestiri, imi cunosc strabunicii de parca as fi trait cu ei in aceeasi casa, treaba asta iti da radacini intr-un fel si e bine 🙂
Stiu ce spui ca si eu torceam cand aveam 4 ani – veam o furca si un fus mici,facute special de bunicul meu; am si acum un ghem facut de mine- total inegal pe alocuri cat firul de par, in altele cat degetul. Si participam si la tesut, la povesti, la…era minunat, totul asa de linistit, de tihnit, de plin de armonie si rasete.
Uff, oare cum ai "facut rost" de pneumonie? Imi pare rau … Sanatate multa, sa ai grija de tine asa cum trebuie, sa nu te neglijezi, ca sa te vindeci bine! :-*
Frumoasa ideea de a organiza cursuri de hobby! Poate chiar … sa fie unele cursuri si pentru copii, ca sa fie o arie mai larga de doritori.
Multumesc, nu e grav, e doar sacaitor, iau antibiotice. M-am gandit eu si la copii:), sper sa dea Domnul sa pot sa fac asta. O saptamana binecuvantata!
Of…nu stiam ca esti bolnava…Sper sa iti treca cat mai repede pentru a putea face ceea ce iti doresti si sper din suflet sa se rezolve cu tribunalul si s aiei fetita ta draga acasa pentru totdeauna.O seara minunata iti doresc…
:* si eu sper sa treaca, ca imi limiteaza mult actiunile; iau antibiotice, deci sunt pe drumul cel bun. Eu sper sa fie 6dec, de Mos Niculita. O saptamana binecuvantata si tie!
hmmm, spui tu Anca: "iau antibiotice, deci sunt pe drumul cel bun". Iti propun o scurta analiza a cuvantului "antibiotic" – "anti" stim cu totii, inseamna "impotriva", "contra", iar "biotic" inseamna "viata".
Acum, hai sa punem impreuna: "impotriva vietii" – adevarat!?
asadar, cum poate fi asta ceva bun???
sa fii sanatoasa!! si ai grija de tine, cum sa ai pneumonie?! din ce am citit eu, boli ale plamanilor apar ca urmare a tristetii – aceasta ar fi cauza spirituala a bolii..
iti doresc toate cele bune si fetita sa iti vina cat mai repede acasa (stiu ca o astepti cu mare nerabdare si dragoste!)!!
Acum ce sa spun…eu pastile nu iau de nici un fel nici suplimente nici nimic – doar pentru dureri de burta sa zic ca iau 12 pastiel pe an si 2 pentru cap (ma doare rar, multumesc Domnului). Antibiotice n-am mai luat de ani buni. Stiu ca pe langa efectele pozitive au si efecte nocive, dar mai cred ca daca suma efectelor pozitive o depaseste pe cea a celor negative pentur mine e suficient. Eu pneumonie am facut in urma unei raceli de 3 saptamani entratate corespunzator (nu am putut sa-mi iau nici o zi libera…), zic asta nu pentru ca nu as crede ca exista si o interpretare holistica, cred ca sunt coplesita, speriata, dar mai putin trista. Multumesc din suflet – abia astept sa vina acasa puiul (cred si sper ca va fi de Mos Niculita)
Da dea Dumnezeu sa itit iasa toate cum doresti!
Multumesc Loredana, sa dea Domnul la toata lumea. O saptamana plina de sanatate si veselie!
Sa te ajute Dumnezeu in toate! Sa iti dea sanatate, liniste si bucurie!
Multumesc Corina. Saptamana binecuvantata!
Doamne ajuta draga Anca sa mearga treburile asa cum iti doresti si cum e mai bine Dumnezeu sa te ajute sa poti face o bucurie unui copilas de a fi iubit de un parinte bun asa precum cred cu tarie ca esti. Cit ma bucur sa aud ca sunt persoane care are curajul de a face pasul tare mi-as dori si eu sa mai am un sufletel in casa pe linga fetitele mele dar mai trag nadejdea sa se decida si perechea mea 🙂 si dupa cum e si voia lui Dumnezeu. O zi cit mai frumoasa si sper sa va ajung din urma atit cu jurnalul cit si cu adoptia 🙂 Doamne ajuta
Taniusa e minunat, stiu ca in genere sunt doar prejudecati in elgatura cu acesti copii, dar daca cei care vorbesc s-ar gandi ca sunt doar niste copii la care uneori le e frig, foame, adorm plangand… da, au mai multa nevoie de dragoste, de atentie si au nevoie sa fie vindecati pentru ca au suferit mai mult. La asistentul maternald e udne iau fetita sunt 4 copii, din care unul, un baietel de 4 ani e atat de frumos, de cuminte de destept, incat ar putea urma cu brio cel ami bun liceu din tara…din pacate la anul va avea 5 ani si i se va termina orice sansa sa fie adoptat…
Cum asa?? Un copil de 5 ani (si mai mare de atat) nu poate fi adoptat??? foarte tare ma mir si nu pricep motivul pentru care asa un copil nu mai devine "eligibil" pentru a fi adoptat. Eu credeam ca pana la 18 ani se poate..
Teoretic da, practic…statisticile arata ca se adopta copii0-2ani, apoi cu fiecare zi le scad sansele.
Uf ce trist suna! L-as lua cu drag acasa! Dar mi-l dau? Nu mi-l dau! Trec ani buni si nici atunci nu ai garantia ca va fi al tau. Bine, datoria noastra e sa incercam si sa avem incredere! Tu, Ancuta, nici nu mi-l imprumuta pe week-end? Il duc inapoi!
Draga mea nu cred ca e posibil, am sa intreb:) pe asistentul social care se ocupa de cazul meu. Cred ca i-ar face mai mult rau – ca nu ar fi ales, ca ar sta cateva zile itnr-o familie iubitoare si tratat minunat si paoi dus, el nu cred ca ar intelege de ce nu poate ramane…
Elena Daniela http://www.adoptiiromania.ro/files/interes/110_int_Profilul%20parintilor%20adoptivi_Raport_6%20septembrie%202011.pdf la pagina 7…e descris copilul greu adoptabil – primu rand (copilul peste 3ani) din pacate)
Daaaa! Ar trebui niste cursuri. Parca simt nevoia sa ma desprind de rutina de zi cu zi. Doua ore sigur gasesc intr-o simbata. Si, imi plus, imi doresc atit de mult sa invat sa fac ceva! Poate te gindesti serios! Sa te faci bine! 🙂
M-am fcut bine, ar fi f fain sa participam la cursuri…pana intr-o zi cand am sa le organziez:)
Ma inscriu si eu la cursuri…:) ce minunat ar fi…Sa ne intalnim, sa ne mearga mainile, sa mai vorbim, sa mai ascultam linistea…Multa sanatate, Anca!
Daaaaaaaaaa:* multumesc (mi-am revenit), tu chiar ai ce sa ne inveti!