Ilinca: mami eu vreau sa am 19 copii
eu: sper sa ai ce sa le dai de mancare, sotul tau trebuie sa fie harnic.
Ilinca: acum sunt niste punctulete la mine in burtica si cand cresc mare vin si ei, intai unul, apoi unul, apoi unul. Taie domnul doctor burtica si ies afara (i-am povestit acum 2-3 luni procesul). Cum si eu am crescut in burtica la tine.
eu: tu nu ai crescut in burtica la mine.
Ilinca: dar la cine? la X (asistenta maternala?)
eu: nu, la alta doamna.
Ilinca: cum o cheama?
eu: Y
Ilinca: nu vreau la Y. Vreau la tine.
eu: deja ai crescut la ea.
Ilinca: eu nu-mi amintesc, numai de X (asistenta maternala) imi amintesc
eu: da, ea a venit si te-a luat de la spital si te-a crescut pana am venit la tine. X (asistenta maternala) ia copiii mici din spital si-i creste pana vin mamicicle si taticii lor si-i iau. Ai vazut ca si pe Laur l-a luat taticul lui… Sunt doamne bune care fac copii pentru mamicile si taticii care nu pot avea copii. Apoi copiii sunt crescuti de doamne ca X (asistenta maternala) si apoi…(cu bucurie in glas)
Ilinca: Doamne Doamne iti spune vino la fetita ta. Tu te-ai rugat sa ai o fetita nu? Si apoi ai venit si iar m-ai dus inapoi, si iar, si iar (procesul de potrivire)
eu: si cand au fost gata actele te-am luat de tot
Ilinca: da, pentru toata viata.
A urmat o imbratisare/dragalire.
Daca ma intreaba ii spun clar adevarul, daca nu, nu insist, nu initiez discutiile. Asta cu faptul ca m-am rugat o stie de anul trecut din octombrie cand ii spuneam de cate ori mergeam la ea in vizita
povestea ei. Ca un puzzle isi construieste povestea.
Lasă un răspuns