De cand cu lucurile de saptamana asta parca vad tot mai multe lucruri sau momente care merita imortalizate, de obicei imi folosesc telefonul (dar camera lui nu exceleaza) sau cameruta mea verde mar. Mi-ar placea sa fac un curs de fotografie, dar ma gandesc ca ar trebui sa investesc si intr-un aparat performant si ma gandesc ca mi-ar lua timp si ma gandesc ca n-am talent si ma gandesc ca … (astea-s scuzele)
Lucrurile care-mi sunt dragi saptamana asta:
1. sunetul apei mergnd prin tevi si calorifere, imi da asa o stare de bine, de liniste, de siguranta – intr-o buna zi voi auzi focul intr-un semineu 🙂
2. week-endul friguros petrecut in casa (acum m-am linistit ca pana acum am scos tot din doua sifoniere, mai am unul, am sortat, schimabt haine de vara cu iarna, pus in saci, de donat, de aruncat)
3. am scos patura nitoasa din blanita de la bunica mea – e veche si cam uratica dar…imi da o stare de cald si bine si acasa
4. copilul meu a invatat ieri sa croseteze- bratari – pret de vreo 3-4 ore nu a scos niciun sunet, a stat si a facut bratari 🙂 timp in care eu am mai facut cateva randuri la un sal – am crosetat impreuna 🙂
5. cartile pe care mi le-am cumparat si asteapta sa fie citite
6. cursul pe care abia astept sa-l incep
7. surpriza care ma asteapta luni la posta
8. mancarea cea mai buna din lume – paine calda cu ulei de masline (se toarna din belsug ulei sau se inmoaie painea in ulei:))
 |
| dimineata |
 |
| arici pe asfalt |
 |
| borcane Carrefour pentru muraturi:) |
 |
| ati vazut bratara mai frumoasa? |
 |
| carti ce asteapta sa fie citite |
 |
|
cartea
aceasta este scrisa de o prietena de-a mea, o fata ca nicio alta fata – desteapta si frumoasa si buna. Si este scrisa tare bine, intr-un limbaj cam obscen si dur, dar bine de tot |
 |
|
ceata
si liniste |
 |
|
traduc
prostioare 🙂 |
 |
|
Molli-catica
fratelui meu |
 |
|
dupa-amieze
lenese |
sa-ti ajute Domnul cu semineul, si eu imi doresc muuult de tot!
NU,nu am vazut bratara mai frumoasa,are talent copilul tau,draga de ea :XXX
Super borcanele si eu ma gandeam sa imi iau dar nu le0am vazut desi am fost vineri dupa ore in carrefour, poti sa crezi? Daca-s de muraturi probabil ca pe 11 la salariu nu mai gasesc, se cumpara!
Imi plac mult biroul tau,canuta cu cafea,p;ixul,am si eu ceva in genul ala de la lidl de anul trecut cu niste carnetele dar unul e cu mov,altul cu verde,parca,iar salul,,,,,,,vai,salul e minunat modelul, ai schema,desi eu nu am invatat inca sa citesc scheme :)) imi place si culoarea caci mie imi place movul 🙂
O saptamana faina sai ai, fata scumpa si talentata!
Si mie mi-a lasat intr-un mesaj ghemuletul incalcit link-ul http://www.allfreecrochet.com/Shawls/Silk-Mohair-Shawlette-from-Lion-Brand dai clik mai jos unde scrie diagram. Sunt doua randuri diferite care se repeta la infinit… Si la mine e prima schema citita si inteleas:)). Borcanele sunt pe langa tigai/fatfurii 2.79 lei bucata parca, mi-am reorganizat sertarul cu faina si altele:). Pixul este de la Lidl – am 3 carnetele sunt foarte utile, le tin pe frigider si notez ce sa cumpar…Te imbratisez:*
Mie-mi plac mereu fotografiile tale, cum surprinzi detaliile.
Curs de initiere in fotografie: http://dan-mititelu.ro/teme/ Deocamdata ultimul curs a fost in iulie, dar probabil va anunta altul in curand. Cativa prieteni de-ai mei l-au facut acum doi ani, am fost si eu sa le vad fotografiile in expozitia de la finalul cursului (o parte din fotografii sunt expuse pe gardul Parcului Copou). Costa 100 de lei.
Bineinteles ca e cea mai frumoasa bratara. :*
Shuba, ca de obicei, deosebit de harnic.
Vai sunt suuper fotografiile de pe gardul parcului:* Am sa urmaresc, de fapt am sa sun poate ma anunta:) cand incepe:* Da, o clipa nu sta locului:D
Nu vă risipiţi timpul şi banii.
Are importanţă NU aparatul de fotografiat ci persoana care îl stăpâneşte ;-).
Dan Mititelu
Ancuta, eu mereu am crezut ca tu deja ai un curs de fotografie la activ! Fotografiile pate mereu transmit ceva, sunt facute dun unghiuri frumoase, care pun lumina si culorile in valoare. Eu cred ca esti foarte talentata si daca iti mai si place, chiar ar fi pacat sa nu faci ceva in directia asta.
Ce catelus frumos are fratele tau!!! O bombonica! Ca si Shuba de altfel.
Iar bratara este …priceless 🙂
:* multumesc, esti generoasa:) Da, e tare tare dragalasa – cand eram copii am avut un caine fix de acesta – il chema Torpila, si-a promis ca il inlocuieste :). Eu i-am promis unei iepe pe care-a vandut-o bunicul meu ca din primul salariu o cumpar inapoi :))
Chiar mai vorbeam cu o fata pe net ca toti copiii din toata tara cred ca au facut toamna asta bratari din astea din elastice. Evident, a voastra e cea mai cea 🙂
Vai nu numai din tara si din strainatate:)), copilului meu ii solicita atentia si indemanarea ca nimic altceva 🙂
Ce trandafir superb!
E de la serviciu, de obicei mai fur cate unul din tufa asta si-l tin intr-un pahar la birou:)
Mi-ai adus aminte de feliile de paine prajite in ulei, cu o ceapa "de apa" alaturi, din vremea comunismului…! Hehe, acum mancam tot felul de lucruri la care nu mai facem nimic, doar le taiem si le punem pe-o farfurie, inainte insa faceam tot felul de chestii mai ales pentru cina…De exemplu iarna faceam "pogacele", un fel de fursecuri sarate din jumari! Ni s-au schimbat mult obiceiurile, nu doar cele culinare!!
Da, ti-am mai spus ca-mi olac tare mult pozele tale, redau atmosfera, surprind stari, tu ai talent artistic in general!
Si sunt tare bucuroasa ca Ilinca a stat cateva ore concentrata pe-o treaba, asta e semn foarte bun, Ancuta!
Bratarica e suava ca iubirea!
Multumesc pentru toate crampeiele din viata voastra frumoasa si tihnita! Mie imi face bine!
(azi am facut si eu smotru mare prin casa, ca de-o saptamana s-a pus faianta in baie si Doamne ce era in toata casa! acum stau c-o cafea intarziata si-un ciorchine de struguri parfumati si sunt incantata de cum ne spui si de pozele tale!)
:* Ei Ilinca e un copil cumintel as spune, poate sta ore bune sa deseneze, puzle-uiasca, picteze, joace teatru cu papusile, dar acum nu a scos un cuvant, nu m-a intrebat ce culoare trebuie pentru cutare, ia ""vino si vezi ce-am facut", nimic. A venti doar sa-mi masoare incheietura mainii:) si sa-i pun cheita.
Mie imi plac mancarurile astea simple gen paine cu ulei de masline – cat mai virgin, nerafinat, amar; paine cu urda/branza sarata si rosii, turte… as putea manca numai asa ceva (din pacate toate placerile culinare au ca pion principal painea) :*
Pentru mine mancarea de saraci=comunism : macaroane cu branza – vai cand vedeam tava la cuptor stiam ca voi manca paine cu gem:)) in seara respectiva si budincile cu clatite puse una peste alta cu branza dulce intre ele – nu voi mai manca niciodata asa ceva. Ani de zile n-am mancat clatite din cauza lor. Noi primeam produse lactate de la tara si cred ca jumatate de meniu era pe baza lor…
Sa stii ca taica-miu imi tot cere macaroane cu branza si nu pot sa-ti spun cat am cautat macaroane, nu gaseam, iar el nu voia alte paste!!!
Da, te inteleg, eu imi aduceam aminte totusi cu un zambet, fiindca eram foarte tineri atunci si nu ni se parea nimic rau! Mie imi placea painica prajita in ulei, sotul meu nu stia de asta si cand am facut, i-a placut si lui, mancam impreuna si eram fericiti! Eram pur si simplu fericiti mereu, desi erau vremuri grele, desi invatam la lumanare si la lampa cu gaz (da, mi-a luat tata, cand a vazut ca scriam c-o mana si-n cealalta tineam lumanarea!!!unde-o fi gasit, nu stiu!!) si tineam borcanele cu muraturi in dormitor, asa de frig era acolo!!! Dar noi faceam bancuri, faceam rost de discuri cu Queen si le cantam odata cu ei, invatam mult, faceam rost de carti "pe sub mana" si mergeam la teatru unde Caramitru "le zicea"…! Sotul facuse o sobita din placi de teracota si mie-mi placea lumina slaba pe care-o proiecta pe perete toata noaptea…Nu stiu, eram tineri, ne iubeam si eram fericiti! Nu mai vad fericirea asta la fiu-meu, care are de toate de cand e pe lume, ceea ce ma ingrijoreaza. El e preocupat de tot felul de lucruri, dar nu-l mai vad fericit…Nu stiu daca saracia e rea, cred ca da, sigur nu plang dupa vremurile alea, dar cumva noi nu mai stam asa mult impreuna, abundenta de lucruri ne ocupa timpul si inima, dar nu ne face fericiti…Hihi, hai c-am inceput filosofia aia "de mahala"!!
Ancuta, sa petreceti mult timp impreuna si ai tu grija de fericirea voastra, sa nu se piarda niciodata!
:* ce fain ai scris. Da cred ca ne indeparteaza (lucrurile) in primul rand de noi. Inainte era liniste si ne puteam auzi unii pe altii, pe noi, pe Dumnezeu.
De fiecare data patesc la fel: la fiecare poza imi propun sa zic cate ceva caci fiecare in parte imi place si n-ar fi bine sa treaca neobservata. Evident ca ma pierd si dau in sus, iar dau in jos si tot asa. :))
Bratara Ilincai este foarte frumoasa si vad ca a facut dintr-aceea mai complexa cu mai multe elastice. Bravo!
Ce-as pupa boticul acela patratel al catelului! 😛
Si eu folosesc astfel de borcane pentru depozitat diverse alimente de prin dulapuri. sunt foarte practice si ieftine in comparatie cu recipientele speciale. In plus de fiecare data cand dau de un borcanel mai deosebit il pastrez pentru asta. 🙂
Mereu am crezut ca ai un aparat foto performant. Eu zic sa incerci un curs caci fotografiile tale sunt foarte faine si sunt sigura ca ti-ar placea sa stii mai mult, sa faci mai multe.
Fotografia cu ceata e grozava. Imi place toamna sa privesc de la balcon Dunarea caci asa este ceata pe celalalt mal… ca in filme de groaza.
Mult spor sa ai la sal! Eu nu am uitat de scheme, dar trebuie sa le fotografiez caci le-am scos la imprimanta si apoi le-am sters din calculator. Nu pot lucra urmarind pe ecran…
Ce frumos comentariu Maria! Si eu ma uit la Andrei cateodata simtind acelasi lucru… are de toate si e vesnic nemultumit. Eu am dus o viata tare, tare grea in copilarie cu multe neajunsuri, dar parca eram mai… fericita, mai multumita. El primeste ceva ce isi doreste si in acel moment e deja nemultumit caci tanjeste iar dupa altceva.
Iar m-am intins ca o zi de post! Ma iarta te rog! 🙂
Cand gasesti schema eu o astept, ca…vad ca imi place sa fac saluri :), dar sa fie tot asa … simpla. Eu sincer incerc sa o fac pe Ilinca sa-si doreasca mult anumite lucruri, sa munceasca pentru ele:D de genul strange toate bulinele intr-un borcan pentru ca sa primeasca o chitara, tragem liniute de buna purtare pana umplem foaia si luam bicicleta…dar nu imi reuseste tot timpul mai ales ca primeste multe cadouri. Cand le pot intercepta le ascund si i le dau la momentul potrivit – am ascunse pentru Craciun, in rest avem de putine ori bani pentru jucarioare- "Banii tai sunt foarte limitati?"- e intrebarea mersului la cumparaturi.
Fac fotografii pe lumina si iti trimit pe mail.
Cand zic de Andrei ca are de toate ma refer la lucruri obisnuite, pe care eu nu le-am avut…. calculator, desene animate, jucarii destule… lucruri de genul. Pentru cele mai speciale gen bicicleta sau mai stiu eu ce lucru mai mare trebuie sa munceasca.
Stiu, dar nu e vorba doar de obiecte ci de felul in care se raporteaza la ele si la faptul ca li se cuvin, ca ni se cuvin, ca si noi suntem copii mai mari. Au si avem acces la toate intr-un mod facil, uitam de valoarea unui lucru, de asteptarea lui de bucuria de a-l primi, castiga, cumpara. Cand eram saraca imi cumparam lucruri mai bune, foarte foarte putine pentru ca …calitatea costa de obicei. Este un baiat pe care-l cunosc prin clasa a 7a, parintii lui lucreaza la o ferma de vaci (de fapt numai tatal lui ca mamica lui a murit vara asta), cat sta si paste vacile tot timpul citeste o carte, fie soare, fie ploaie…Cred ca e un copil fericit, responsabil. Daca viata ar fi dreapta probabil ar primi mai multe decat cei din palate…Dar poate ca deja are… Cand noi spunem ca nu aveam de fapt valorizam a avea, dar ne-avand noi "am fost " mai mult… Eu incerc sa-i limitez Ilincai accesul la multe, dar lumea in care traieste este foarte dura si materialista de cum intram in gradinita fetitele cel putin (si copilul meu) incep sa se laude – ai vazut ce pantofi am? ai vazut ce rochita am? Daca esti imbracata frumos ai mai mari sanse sa fii populara, sau sa te placa sa se joace fetele cu tine. Si atunci ma intreb daca nu-i fac rau imbracand-o "urat", daca ar trebui sa o ajjut mai mult prin imbracaminte… Nu cred ca accesul la tablete, jucarii si restul ii face fericiti, nu pe termen lung…fericirea ti-o dau relatiile umane – mamele si tatii si bunicii si fratii care au timp de tine, prietenii pe care ti-i faci in batatura… Tu ca si mine am avut altele, pe care, din lipsa, din plictiseala le-am creat singure…nimeni nu trebuia sa ne umple timpul – era sarcina noastra sa o facem cat mai placut si inventiv:)
A nu se intelege ca acum as fi bogata:)) – cand eram mai saraca inseamna cand traiam la limita subzistentei:)
Am scris un comentariu luuung si s-a sters…
Numarul 7 preferatul meu, ziua mea de nastere, coincidenta oare?:)
Cana e superba, tot in cani mari bei si tu cafeaua…Sotul, cand a vazut cana de la tine, imi zice: Da, frumoasa cana, dar are 300 ml, bun motivul sa continui sa bei cafea cam multa.:)
Si mie imi palce nr. 7. :)) eu pun si mult lapte:) sau lapte de alune/migdale in post (desi stiu ca nu asa se tine postul, laptele asta din cafea imi da cea mai mare bataie de cap). Nici nu merge din cani mici :), mai ales ca de multe ori o plimb prin casa dupa mine pe unde am treaba, deci…
Exact asa beau eu cafeaua, de colo colo, pe parcursul a 2-3 ore.
O săptămână frumoasă şi poze minunate, din nou! Ai ochi de artist, suflet aşişderea…cursul foto poate ţi-ar "vinde" nişte ponturi, în rest ai totul la tine, se vede din poze. 🙂
Mă bucur că ne-ai prezentat-o pe Molli, e o dulceaţă. Şi brăţărica e cea mai frumoasă!
O săptămână cu pace şi bucurii!
La fel si tie draga mea:*. Multumesc, esti prea buna :*
…frumoase fotografii…pline de sensibilitate…Imi place teancul de carti si cafeluta deasupra…Ideea cu borcanele e foarte buna…
Da,sunt ieftine, se curata usor si sunt foarte incapatoare:)
Bine te-am gasit, frumos scris ….imi place biroul tau (si eu traduc prostioare,dar sa nu zici la nimeni ca pierd timpul aiurea), imi plac florile dar si catelul iar chestia cu borcanele e super …….asta o sa caut zilele astea. Oh oh oh cani,carti,genti,carnetelele si pixuri ….non stop as cumpara cate ceva. Si crosete ….as vrea toate culorile si toate marimile. Uite un blog unde imi clatesc eu ochii : http://attic24.typepad.com/weblog/ , D
:* Multumesc, eu traduc in ideea ca poate imi imbunatatesc engleza… Da si eu dau multi banuti pe caietele, si pe prostioare 🙂 dar ce bucurie imi faaac!
Sunt incepatoare in ale crosetei, dar parca mi-as incerca si eu norocul cu un sal, fular ce o iesi.Am aflat de la vecini ca tu ai modelul la ce lucrezi acolo mov si frumos. Asa ca te rog, stau si eu aici cuminte, da explicatiile de rigoare, multam frumos, ca vine iarna si pe la noi……… Ana Ghinea
http://www.allfreecrochet.com/Shawls/Silk-Mohair-Shawlette-from-Lion-Brand dai clik mai jos unde scrie diagram – e si prima diagrama pe care o citesc si o inteleg. Uite cineva care e mai harnic si a facut deja un sal – http://prima-zi.blogspot.ro/2014/10/sal-mic.html
Da, da, l-am vazut, mi-a placut, mi-a crescut ambitia ca painea pusa la dospit. Pana acum 10-11 luni nu tinusem o croseta in mana, apoi m-am apucat de crosetat, cercei, gulere, chestii, apoi un fular si acum trebuie sa trec la next level. Dragut era ca eu habar nu aveam punctele de baza, crosetam dupa cum mi se parea mie ca iese bine si mai vazusem pe net, dar……. a doua oara nu mai stiam cum am facut ! Multumesc frumos. Ana Ghinea