1. am primit cadouri foarte faine;) si fara motiv – cel mai mult m-a bucurat cel de la Claudia. Initial m-am mahnit pentru ca ii trimisesem eu ceva si nu voiam sa fie un schimb de martisoare, insa cand l-am primit m-a bucurat foarte tare!!! va las sa descoperiti lucruri asa de faine si cumva personale: o paturica cu niste culori minunate care tine foarte cald (asa de mult imi place ca in timpul saptamnii am tinut-o pe bancheta in masina si in week-end am adus-o in casa, sa o am aproape, carti minunate pentru mine si Ilinca pe care le veti vedea prin poze, un caiet cu insemnari cu Micul Print, un semn de carte crosetat de ea asa de frumos si un ursulet care a devenit al meu:)) prin generozitatea Ilincai care si-a dat seama ca are prea multe jucarii :);
2. am fost la un curs fain impreuna cu o prietena, unde m-am simtit chiar foarte bine si mi-am dat seama ca ma autocritic foarte tare:);
3.am fost surprinsa ca oameni cu 4 copii sau unii ce par ca stau numai la sala si in cafenele mearg la un curs de dezvoltare personala pe care il platesc;
4.in sfarsit mi-am organizat coltul de iarna – vor mai fi niste amenajari, dar am scos ce era in dulapul din balcon si am facut loc atelor mele:);
5.am fost la circ 🙂 Orlando- prima oara pentru Ilinca si a doua pentru mine – am constatat ca s-au schimbat multe in lumea circului fata de acum aproape 30 ani: hainele nu mai sunt asa prafuite si ponosite, animale nu mai arata chinuite si hamesite, ci totul poate arata curat si ingrijit si numerele facute profesionist;
6. salul meu in devenire – e primul model dupa o schema si ce-mi mai place sa crosetez la el!!!-timp sa am ;);
7.noul aspect tomnatic al blogului meu, desi nu mi se vad link-urile catre blogurile preferate, ii dau eu de capat:);
8. ca desi am ignorat o raceala aiurea tot o saptamana m-a tinut, fara nicio pastila (doar cu ceai si lapte fierbinte si miere si cutii de servetele:)
9.Boris – pisicutul cel gri a venit sa locuiesca o vreme cu noi – sau si la noi si la stapana lui – eu nu suportam ideea de a doua pisica ca imi era frica sa nu ajung ca femeile de la televizor cu 50 de mate in casa, dar Boris statea singur toata ziua si era foarte trist, am fost in vizita si Boris plangea cand sa iesim pe usa, cu lacrimi! asa ca l-am adus la noi sa stea cu Shubita – acum nu mai sunt singura plangacioasa din casa:)
 |
||
o luna octombrie fara pereche
|
 |
| paturici moi si pufoase – o paturica minunata facuta de o persoana minunata:* |
 |
cu tarte cu dovleac
  |
 |
| carti bune, saluri calduroase – in devenire…, desi nu-mi place movul deloc, imi place ata si modelul foarte tare |
de duminica: carti, lumanarica, cafea cu lapte si scortisoara si un ursulet
tare fain
catifelate – o crema de maini fara pereche
azi de la fereastra:)
Ideea acestor lucruri punctate saptamanal a venit de la Ana.
Va doresc o saptamana plina de galben, soare, frunze, castane, bucurie, dovleci, stuguri parfumati, cafele si ceaiuri in cani mari care ne incalzesc palmele, saluri, momente de miere, gutui si toamna.
|
|
ce frumos! Imi plac canuta, salul, raftul cu ate, masa de duminica, cartile ce frumos, nu ma mai satur sa ma uit la fotografiile tale, Si voi doua,ce fete frumoase.va imbratisez cu mult drag! Aaaaaaaaaaaaaaa, si placinta! vreau si eu!
:* Sper ca te simti mai bine:*, tarta a iesit tare buna, aluatul este banal de tarte, dar dovleacul ii da asa un gust de "comfort food".
Toate sunt frumoase, de suflet, imi dau o senzatie de liniste, confortabil, veselie cuminte… dar voi doua sunteti fara pereche! Imi tresare inima la propriu cand o vad pe Ilinca. Sa fiti sanatoase si bucuroase!
:* multumim:* sa dea Domnul tuturor:), suntem doua fete ca oricare alte fete;)
Măi, ce săptămână minunată la tine!!
Îi şade bine blogului cu hăinuţă de toamnă, sigur o să rezolvi şi problema coloanei din dreapta, poate foloseşti culori mai închise pentru scris. Eu nu cutez să "lucrez" la blogul meu, că mi-e teamă că-l stric şi nu mai ştiu să-l repar! 🙂
Foarte, foarte frumoasă păturica, bravo, Claudia ! :* Să o folosiţi sănătoase şi bucuroase! Sunteţi adorabile în poza împreună!! :*
Dragul de Boris…îşi doreşte şi el companie, îi este urât singurel, la voi e atâta însufleţire în casă – Ilinca, Shubitză…:)
Caiet cu Micul Prinţ am şi eu, l-am primit de la un sufleţel tare drag mie…:)
Văd, din primul desen, că octombrie e o lună de tors…la propriu şi la figurat :). Să vă fie plină de dragoste şi bucurie!
Nici eu nu ma prea pricep, dar daca am inceput n-am putut reveni:)). Da e frumoasa si tine cald, cred ca are lanita in compozitie si caietul e tot de la draga de Claudia. Multumim:), cat despre desen ar fi trebuit doi pisici:), dar abia astazi m-a induiosat Boris:))
Ce de fotografii cu multe culori, si cadouri, si lucrusoare frumoase, si desene, si calm, si liniste
Se pare ca l-ai corupt si pe Shuba sa viseze la o cana de ceai :)) in loc de soricei
Sunteti doua fete frumoase :*
Din fericire pentru ca te cunosc pot spune ca si tu esti frumoasa:*, am primit muulte cadouri si luni imi mai vine unul, sunt rasfatata:). Sa ai o saptamana plina de bucurie:*
Frumoaselor, dar voi chiar semanati, stiti? 🙂
O saptamana usoara sa aveti!
:* ei fizic nici nu conteaza, dar e comic sa vad posturi, expresii, mod de exprimare, gestica mea:)). O saptamana plina de bucurie:*
Ce fete frumoase!
Şalul mov este aşa special, îmi place mult! La fel, păturica este tare frumoasă.
O săptămână bună!
Modelul este simplu si merge repede, daca pot sa spun asa – ata are 50% bumbac si are un aspect ca de catifea, imi place mult:). Paturica este minunata, de cand ma chinuiam sa fac o paturica, dar de lenesa ce sunt ajungea sa devina o eprnuta:), acum o avem:)
Frumos totul si linistitor!
Si eu am observat ca semanati amandoua!!!!!!! Superb!
:*, multumim draga Corina:)
Bucuria mea e bucuria voastra! Da, paturica are ate cu 70% lana si 30% acrilic si unele cu 70% acrilic, 30% lana.
Vai cata bucurie ai putut sa-mi faci cu darul tau:*
E, a mai observat cineva ca semanati, ca eu credeam ca mi se pare mie. Asta este din ciclul 'nimic nu e intamplator'. Si nici intamplator nu e faptul ca sambata seara am dat din intamplare ( dar nu intamplator) peste reluarea interviului Eugeniei Voda cu Oana Pellea. Si zic ca nu era coincidenta pentru ca ma gandeam la mama mea a carei zi de nastere ar fi fost ieri.
Daca l-ati vazut , este minunat, daca nu , va spun ca ea povestea ca este convinsa ca ea si-a ales parintii, de sus, din cer. Asa ca …..multumiti-le copiilor vostri ca v-au ales, suntem binecuvantati. Si cand copii ca Ilinca primesc o mama, atunci s-a corectat o nedreptate. O toamna de vis sa aveti ! In rest, imi place blogul tot, tot, tot…..Ana Ghinea
:* draga Ana pot sa-ti spun ca in general copiii adoptati seamana cu parintii adoptatori, chiar inainte de a se cunoaste, e ceva magic, un copil si numai acela si nemeni altul poate fi al tau:) si da si eu cred ca isi aleg parintii si unii si altii:* (si cei naturali si cei adoptati:). Am sa caut interviul, jurnalul ei mi-a placut foarte tare, atat de tare incat l-am recitit si il pastrez (de obicei dau cartile pe care le citesc, doar foarte putine asupra carora vreau sa ma reintorc le pastrez).
…foarte frumos salul si tarta arata…mmmm….fotografiile ca intotdeauna minunate…O TOAMNA PLINA DE BUCURII VA DORESC si la cat mai multe cadouri…
Multumesc :*, la fel sa aveti! Pacat ca salul merge greu, cand am seara timpde un rand…noroc ca este vinerea ma uit la tv la Vocea Romaniei, si atunci am timp sa crosetez mai mult.
Ce frumos prinde contur salul…Si ce ordine ai la fire…Sunteti atat de frumoase si dragalase . Doamne ce bine semanati…nici nu ma mir…doar sunteti mamica si fiica..Te imbratisez draga Anca.
:* Multumesc ghemulet dragut, doar atele de cusut sunt foarte foarte incalcite, n-am mai reusit sa comand suporturile pentru ele asa ca stau intr-o cutie toate alandala:*, ce bine sa te vad pe bloguri:*
Ancuta, uite aici interviul Oanei Pellea: http://www.eugeniavoda.ro/ro/emisiuni/arte/oana-pellea
Trebuie neaparat vazut, e superb si sublim! Sunt convinsa ca o sa-ti placa si tie, pentru ca si pentru mine Jurnalul e o carte de capatai si o recitesc destul de des, macar partial, cateva pagini cand sunt obosita, sau tulburata, imi fac tare bine. Pup!
:* iti multumesc draga mea, m-am uitat:*
Da, da, da , si jurnalul….. Fara nici un pic de ofensa,din 2 parinti frumosi, doamna Oana nu este o frumusete clasica, dar Doamne, ce interior ! Cata frumusete ! Ii multumim ca ne-a lasat sa vedem asta .Ana Ghinea
Cat ma bucur ca ai o perioada frumoasa! Acum am avut timp sa intru la tine. Habar nu am daca desenul avea o semnificatie. Era pt. Ilinca. Ei inteleg desenele mai bine ca noi. Le mai si completeaza. Iar pe Boris l-as lua si eu acasa daca Masha nu ar fi o razboinica. Ca tare e zuza! Imi place movul acela de la sal.
Doua frumoase sunteti!
Intamplator am vazut interviul cu Oana Pelea.M-a impresionat cata forta ii atribuia mamei ei. Mai ales cand spunea ca pierduse o mana si era mutilata.Cred ca am plans la sfarsit. Pup!
:* Pe mine m-a impresionat ca si-a oferit timp ei mamei ei – ca a avut curaj sa-si ia ani sabatici in care sa se bucure de alt om…