Am citit acum cateva saptamani cateva pagini dintr-o carte magica, o carte care te fura, te invaluie, te ia in zbor si nu-ti mai da drumul desi ai tot timpul senzatia ca zbori cu aripile unui fluture spre lumina becului si ca o sa cazi cu o viteza ametitoare.
Ieri am citit-o aproape toata, iar astazi dimineata m-am trezit mai devreme decat de obicei ca sa citesc si ultimele pagini.
Cartea se numeste: Copila de zapada
si este cea mai faina carte pe care am citit-o in ultimii doi ani, este…o calatorie prin zapada scanteietoare din Alaska, printre animale, dorinte omenesti, sperantele cele mai profunde, dureri si libertati.
Povestea copilei de zapada Snegurochka porneste de la un basm rusesc despre un cuplu de batrani care-si doresc mult un copil si intr-o seara fac din zapada o
fetita ce prinde viata – o fetita pura si salbatica in acelasi timp, blanda si feroce, un copil adaptat perfect la viata dura din mijlocul troienelor si care totusi nu apartine acestui taram.
Exista si o opera simfonica cu acelasi nume, va las sa ascultati o bucatica:
Multumesc Ghinduta de recomandare si recenzie: este o carte ca un basm, scrisa si tradusa superb.
Cand eram mica am citit povestea ruseasca a fetitei facute din zapada. Aveam o carte cu povesti rusesti. Atunci nu le intelegeam, acum le inteleg, dar pot spune ca si atunci si acum ma fascineaza!