Azi:
– cand am fost sa-mi iau copilul de la gradinita, un baietel blond de la grupa mica caruia i-am zambit a alergat dupa mine si mi-a spus „esti frumoasa” – n-am primit compliment mai frumos vreodata :), am tot zambit de atunci:)
– copilul meu i-a facut impreuna cu alta fetita o farsa educatoarei si s-a ascuns sub scara. Ii tineam eu o teorie cum ca daca nu le gasea si daca m-ar fi sunat sa-mi spuna ca nu-mi gaseste fetita, cred ca as fi murit. La care copilul meu simtindu-se tradata sare in sus: „fara mine?”. Dupa ce a murit bunica mea am fost la tara si Ilinca a fost foarte impresionata de bunicul meu „e singur? plange dupa bunica Nina?”, apoi seara in timp ce faceam baie mi-a zis ca s-a gandit ca ea vrea sa murim impreuna „sa nu plang dupa tine, nici tu dupa mine”. Mi-a mai spus asta si cu alte ocazii ca atunci cand vom fi batrane, i-am zis ca numai oamenii batrani mor, vom muri impreuna. Asa ca astazi s-a simtit tradata ca as fi putut muri fara ea:D (sper sa nu vi se para horor relatarea, pe mine m-a amuzat : eu imi dadeam duhul sa-i explic ca a facut o prostie si ea a auzit doar ca as fi putut muri fara ea:))
– am vazut ca se deschide ” La placinte” care are un desert ce se numeste Caciula lui Guguta, un desert pe care-l vazusem pe net si asteptam sa ajung pe la Bucuresti sau Chisinau ca sa-l mananc, un desert inspirat de Ispravile-lui-Guguta-Vangheli-Spiridon, o carte din care am frunzarit cateva randuri pe net si m-am indragostit de ea, asa ca sper ca va fi pe lista lui Mos Craciun.
„Iarna l-a gasit pe Guguta sub caciula, in satul sau, Trei Iezi. I-a placut Matusii Ierne baietelul: au coborat si fulgii din cer sa-l vada si l-au facut alb din cap pana in picioare – un omulet de zapada, numai ca de sub caciula lui iesea un nouras de fum.
Fulgii credeau ca Guguta face focul sub caciula…He, de unde sa stie ei ca acela nu-i fum, ci-i suflarea lui Guguta? Cand si-a pus caciula in cap, a dat tot frigul afara.”
– tot astazi mi-a spus doamna educatoare ca vineri vor avea ziua dovleacului si sa aducem dovleci si sa costumam copiii in dovleci, sau cu elemente cu aceasta tema – ma bucur ca nu le-a casunat vreo idee sa sarbatoreasca halloween-ul cum e mai nou la moda, pentru ca eu nu sunt de acord. Cu bostaneii n-am nimic:)
Draga de ea, cat e de atasata deja de tine. Ma bucur din tot sufletul!
:* te imbratisam
Ii este teama sa nu te piarda, Anca…Ah, n-as vrea deloc sa te supar, stiu ca o iubesti si ai grija de ea, dar sa nu crezi ca ea a depasit temerile, ca nu se mai asteapta la rau…E foarte dificil pentru tine, ti-ai luat o imensa sarcina…Of, iarta-ma, imi sunteti asa de drage!
Nu mai este asta, sau nu in limite mai mari decat ale unui copil neadoptat. Incepe sa constientizeze moartea, ii e frica de moarte, daca pana acum ceva vreme moartea era ceva abstract, acum a inteles ca il pierzi pe celalat si nu il mai vezi niciodata. Si e foarte bine sa fie asa, o fereste de pericole :).
ce bine s-au "lipit" sufletele voastre unul de altul, ce frumos, va pup cu drag pe amandoua! scumpe si frumoase:*
Asa se lipesc toti care se iubesc;)
Ce copil sensibil ti-a daruit Bunul Dumnezeu, Ancuta!
Cand gasesti Caciula lui Guguta comestibila sa ii faci o poza si pentru gurmanda de mine 🙂
Daaa, asta mi am dorit cel mai mult sa-si dezvolte-empatia 🙂
Am tot ocolit respectivul loc in Bucu de teama ca nu am sa ma pot opri ! Ce sa alegi mai intii ? Dar acum, ca mi-ai spus de Guguta, asta e, zarurile au fost aruncate !
Cat despre Ilinca, subconstientul ei inca nu s-a domolit, intelege lucrurile altfel, dar mai are nevoie de timp, nu toti copii vad moartea ca pe ceva definitiv, acest termen este destul de labil pentru ei. Nici ea nu stie cu adevarat 'cu ce se maninca', lucrurile merg pe un fagas bun si normal. O saptamana minunata sa aveti ! Ana Ghinea
Nici ea nu intelegea, dar acum ca vede ca bunica nu se intoarce, ce e drept si eu i-am explicat ca nu te mai introci, te duci la ingerasi -ca sa inteleaga pericole cum ar fi focul, masinile (daca sarim in fata unei masini nu ne doare ci murim…). Eu imi amintesc ca aveam tot 4 ani cand a murit o vecina de la tara si eram panicata de frica mortii, cred ca e varsta la care se constientizeaza moartea:)
Pup-o pe Ilinca din partea mea. E o minune de copil, sensibila si cu suflet mare! Cat despre Caciula lui Guguta abia astept s-o/sa-l 'savurez' in pozele tale.
:* si eu 🙂 Este intr-adevar:*
"Ii tineam eu o teorie cum ca daca nu le gasea si daca m-ar fi sunat sa-mi spuna ca nu-mi gaseste fetita, cred ca as fi murit. La care copilul meu simtindu-se tradata sare in sus: "fara mine?"
Vai :))))
Ai o fetita buna si iubitoare! :X
Prima data am ras de "indignarea" ei, dar apoi m-a induiosat.
Iertati-ma, dar eu cred ca dorinta Ilincai e plina de dragoste si nu cred ca are vreo legatura cu faptul ca a fost adoptata.
A vazut ca bunicul e trist dupa ce bunica Nina a plecat si dorinta ei a venit firesc si logic, ca niciuna din ele sa nu fie cumva trista.
Exact asta, de altfel si explicatia: sa nu plang dupa tine si tu dupa mine. Daca ii era frica ca ma pierde ar fi zis ca ea nu vrea ca eu sa mor deloc, dar a hotarat sa nu plang nici eu dupa ea:). A impresionat-o tare bunicul meu, atat de tare incat i-a dat sticluta ei de suc, desi ea nu are voie suc si cand pune mana pe cate o sticluta o bea fara sa respire:)
Esti tare norocoasa cu o fetita asa dulce si iubitoare! Iar ea este norocoasa cu o mama ca tine! 🙂
Multumesc, este un copil exact ca toti copiii:)
Ce frumos! Mi se linisteste ziua cand citesc despre astfel de manifestari. Iti doresc sa reusesti sa ai aceeasi relatie cu Ilincuta si peste ani!
Si eu:*, sa dea Domnul!
O scumpete de fata Ilinca! Ce sensibila e! Si da…are dreptate baietelul!:-) esti un om frumos!!!
Multumesc pentru prezentarea cartii cu Guguta, o sa fie si pe lista noastra de Craciun!
Weekend frumos, cu multa bucurie!