Eu nu ma dau cu parfum, il folosesc ca sa punctez un moment, sa creez o stare, sa o prelungesc, sa mi-o amintesc. Parfumurile sunt pietricele aruncate in vant dupa care pot reveni intr-o clipa la un moment din timp.
Vant caldicel de primavara- copil fiind stateam pe toaleta si invarteam in mana Miss Dior al mamei.
Briza: la 19 ani un BU galben: be young for ever :), potrivit varstei, imi placeau toate acele slogane parca erau scrise pentru mine:) si mirosul aspru si proaspat ca o tinerete in blugi, maieu si tenisi.
Vant naprasnic: am primit Tresor, valoros prin sacrificiile facute sa-mi fie daruit, studenti fiind, indragostiti, band cate un ceai in doi (doua nu ne permiteam).
Vant de decembrie la intrarea in tara, cu o indarjire fara margini, facand o alegere care mi-a schimbat viata, Organza si cotele apelor Dunarii m-au facut sa plang de bucurie si de dragoste. Ramane un parfum al momentelor in care sunt indragostita.
A urmat un taifun, o nebunie, o euforie, o perioada plina de dragoste si drame si vise si cautari si regasiri si miros a Charie white. Si a dans pe muzica tiganeasca printre cursuri de medicina, cafele, tigari, prietenie adevarata si Hypnotic Poison, impartit, dat din belsug in mijlocul unui carusel.
Vant moderat: Dolce Vita – un parfum cu care ma dau inca spre seara, cand imi doresc sa fac clipele sa dureze la infinit. Un parfum al bucuriei, al rasetelor, al inserarilor de vara, al unei tinereti fara batranete.
Vant aspru si uscat: am devenit eu si Opium a fost alaturi de mine des, foarte des, plin, puternic, misterios, opulent.212 sexy un parfum care inca ma insoteste de ani de zile in torpedoul masinii si ma parfumeaza la semafoare.
Vant jucaus cu sunete de clopotei :intr-o alta zi, cotrobaind prin sertarul cu parfumuri al mamei am gasit o stea- Alien mov de la Tiery Mugler. Parfumul cu care m-am dat la primele intalniri cu copilul meu si cu care ma dau si acum.
Eu nu ma dau cu parfum. Uneori, vantul aduce miros de ger si de fum si de iarba cosita, si de fan uscat in soare si de struguri dogoriti si de praf muiat de ploaie si de piele si de departari albastre:), de primavara si de pamant reavan, de iris si de lacramioare, Inchid ochii si inspir fara sa expir niciodata.
 |
| google Acesta postare participa la Clubul condeielor parfumate, gazduit de Mirela |
Wow!
Sublim!
🙂 multumesc draga mea, nici chiar asa:)
superb, om frumos!!!! Saptamana binecuvantata!
:* multumesc:), sa intrati sa cititi in Club sunt fete foarte talentate:); eu am lipsit mult, dar azi am avut asa chef de spus:)
da! Pot sa pun si la mine pe blog garage sale al tau,sau le-ai vandut? ma gandeam sa citeasca si cei care intra la mine despre cartile tale de vanzare…cum crezi?
Te rog pune:), mai ales ca sunt pentru o cauza nobila;)
cat de frumos! Fiecare parfum cu povestea lui!
:* sa stii ca da si chiar este o pietricica aruncata in timp, cand am dau parca ma duc in perioada aceea. De obicei eu nu ma dau cu parfum, poate o data pe luna, o data la doua luni, le pastrez ca sa puncteze un moment…
Feeric e putin spus , parca ai dansa vals cu randurile astea ! Superba postare !
Multumesc, ma faci sa rosesc cu laudele:) pe care nu le merit:)
…foarte frumos …esti foarte talentata si la scris…sa ai o saptamana frumoasa…
🙂 multumesc
Superb!
:* multumesc draga Mariana:)
Sa ne regasim, zic, in toate parfumurile,in toate nuantele si in toate cuvintele tale. Sa ai muuulte clipe minunate pe care sa le transformi in arome de neuitatt ! Ana Ghinea
Multumesc, dar imi plac parfumurile tot mai discrete, maid e doamne, Láir du temp, Shalimar, dar cel mai mult mainile spalate cu Protex. Imi place mirosul de sapun si apa tot mai mult si mirosurile naturale. Pai n-as da mirosul fumului noaptea intr-o noapte geroasa mergand pe un drum de sat pentru nicio esenta oricat de sublima:)
Draga mea, asta e si parfumul meu preferat! Fum in noapte geroasa! O frumusete de articol! Pup. Eu am inceput sa daruiesc cam toate parfumurile pt ca au acelasi miros pt mine de cand l-am pierdut…
Multe parfumuri, multe feluri de vant in viata ta ….toate frumoase si de care te leaga amintiri. Ce frumos! Cateva randuri scrise ca sa evoce o viata!
Chiar asa au fost, multumesc :), unele parca au apartinut altcuiva, in alta viata:) si e bine asa:)
Foarte frumos ai scris Anca! Si este adevarat, parfumurile sunt legate de amintiri, de emotii, de trairi.
Multumesc, da, o aroma ma duce cu o viteza ametitoare intr-un ungher al sufletului meu:). Cateodata mai intru si mai sterg praful:)
Anca, tu nu te dai cu parfum, mai bine zis…tu nu te dai cu orice parfum! Pot spune că am citit cu sufletul la gură frumoasa ta poveste parfumată, apoi am recitit-o, ca să revin pentru a o re-reciti! Momentele importante din viață, punctate olfactiv cu miresme și, mai ales, cu suflet. Fiecare parfum care a aureolat cu amprenta sa olfactivă un moment frumos din vița ta, a rămas o la fel de prețioasă amintire. Pentru că nimeni nu ne poate aduce clipele ce au trecut înapoi, dar parfumul are un minunat DAR, să ne amintească, să ne facă aproape să retrăim cele mai plăcute momente. Nu, nu mă mir că ȘI mama avea exact Miss Dior, nu mă mir că ȘI pentru mine s-au făcut sacrificii pentru a mi se oferi Tresor de Lancome, așa cum nu mă mir deloc că Dolce Vita, Hypnotic Poison și Alien mov de la Tiery Mugler, sunt parfumuri pe care le îndrăgești. Sunt printre preferatele mele, în materie de parfum eu fiind categoric o clasică, pentru că nu mă pot abține să admir valorile perene! Pe toate le îndrăgesc și fie le am, fie le-am avut, singura deosebire fiind că eu mă dau cu parfum chiar și când mă îndrept către șevalet sau continui desenul pentru o altă carte ilustrată. Opium, câte povești de amor s-au scris cu acest fantastic parfum! 😉
Cât de frumos ai scris, Anca, poveștile parfumate aduse de vântul pribeag al amintirilor, au adunat azi pagini alese. Îți mulțumesc frumos pentru lectură și îți doresc o săptămână minunată, parfumată cu iubire, alături de minunea ta. 🙂
P.S. Citind comentariile, am aflat că îndrăgești și Shalimar de Guerlain, și L'Air du Temps de Nina Ricci! Ca o completare la comentariul meu, adaug că nu, nu mă mir deloc, am avut – și cred că avem- multe parfumuri identice și…da, bine ai punctat: mirosul fumului pe o uliță de sat, iarna, nu se dă pe nimic. E ceva aparte, nefiind, totuși, un parfum, ci mai degrabă o aromă, un miros de vacanță a copilăriei, petrecută la dragii noștri bunici.
Eram mica, pana in 10 ani, parintii ma trimiteau la bunici, la Timisoara. Priveam printre gene, dimineata, cum se pregateau si plecau matusile mele, tinere, spre serviciu. Lasau in urma mirosul de deo Impulse (adus “de la nemti”). In zilele noastre Il vad mereu pe rafturile de la cosmetice, il salut, dar nu l-am cumparat niciodata… Din clasele 7-8 imi amintesc mirosul colegului de banca, precis folosea parfumul tatalui. Am mirosit un an de zile martisorul primit de la el. Parfumurile adolescentei, stoarse pana la ultima picatura, sticlutele pastrate peste ani, au fost Tocadilly si Cacharel Anais Anais. BU-ul n-as fi putut sa il descriu mai bine decat tine Multumesc, cu drag, Laura.
Si eu am primit Anais Anais:) acum muuulti ani de la mam mea, pana si ambalajul l-am pastrat cativa ani:)