La multi ani, Romania!

Imi place in Romania:
-faptul ca pot intra in vorba cu oameni pe strada, autobuze, sau magazine si sa nu te priveasca ca pe un ciudat
-daca ti se face rau si cazi mereu va fi cineva care sa te ridice
-ca iti poti face prieteni la orice varsta, oameni dispusi sa-si imparta masa de sarbatoare cu tine, necazurile si bucuriile
-ca inca ti se vorbeste cu dumneavoastra de catre necunoscuti (pe mine vorbitul la per tu ma scoate din sarite, eu niciodata nu voi tutui un chelner, un domn care-mi pune benzina sau pe oricine a trecut de 14 ani)
-ca inca sunt doamne elegante si la 80 ani, care poarta paltoane si ciorapi de matase si posetute asortate
-ca am avut sansa sa ma joc in fata blocului sau pe ulita fara supraveghere
-ca mi s-a vorbit despre Dumnezeu acasa, de catre bunica
-ca pamantul miroase a pamant si ca roadele lui nu contin plastic
-pentru icoanele pe peretii din case
-pentru clopotele care bat de sarbatoare
-pentru curtile cu iarba deasa si gaini
-pentru spitalele in care nu esti lasat sa mori daca nu ai asigurare
-pentru gesturi de o delicatete nepamanteana cand se ofera un banut unui sarman
-pentru prieteni pe care-i poti suna si la care poti merge oricand
-pentru bucuria de a impartasi, de a vorbi, de a spune si de a asculta
-pentru manusile si ciorapii impletiti de bunici
-pentru mirosul de fum si ger si scartait de zapada sub talpi
-pentru sunetele inserarii in sate: gaini, vaci, talangi, gospodine, metale, rasnite
-pentru sarbatorile religioase in care mai este loc si pentru Dumnezeu
-pentru compoturi si gemuri si muraturi si zacusti
-pentru cozonacul moldovenesc
-pentru plitele pe care sfaraie oalele de mancare
-pentru mainile muncite ale oamenilor de la tara
-pentru “Moartea caprioarei“, “Mistretul cu colti de argint“, “Iona” si poezia lui Nikita Stanescu
-pentru rugaciuni
-pentru pitoresc
-pentru liniste
-pentru simplitate
-pentru bunatate
-pentru o melodie care ma face sa plang de bucurie: