Pentru ca primesc multe intrebari pe mail, inclusiv la intalnirile de la Directie cu viittorii parinti adoptivi, voi descrie din ce am trait noi si cei cativa care au adoptat si ne-au permis sa facem parte din vietile lor.

Asteptarea acestei intalniri a durat la noi 2.5 ani, uneori dureaza mai putin, alteori mai mult. Daca sunteti din Bucuresti, Iasi si Constanta cam acesta este timpul de asteptare, in alte orase dureaza si cateva luni doar:). Daca doriti un copil foarte mic (1-2ani) atunci asteptati mai mult, la copilas mai mare, mai putin.
 Pe Ilinca am vazut-o intr-o zi de septembrie si a venit acasa de Mos Nicolae, pe 6 dec. Initial desi mi se pareau prea mult si cele 4 vizite obligatorii, in final au fost in jur de 20. Fiecare vizita a mai cladit ceva din relatia si apropierea noastra.
Un lucru foarte bun a fost si faptul ca Ilinca a putut sa vina acasa cateva ore pe zi in week-end. N-am tinut-o niciodata peste noapte pana nu am avut incuviitarea:), dar faptul ca a putut veni acasa, a stiut locul fiecarui lucru, s-a plimbat prin casa, i-a fost familiara, avea jucariile ei, masuta ei, cana ei, olita ei; in momentul in care a ajuns definitiv acasa s-a simtit in siguranta si nu a fost chiar totul necunoscut. A stiut cumva la ce sa se astepte. Daca puteti aduce copilul acasa in perioada de potrivire faceti-o cu incredere:). Un spatiu familiar traumatizeaza mai putin.
Ce am gresit: in primele invoiri am dus-o la locul de joaca din mall – oricat de atragator ar fi, copilul adoptat nu are ce cauta in astfel de locuri in perioada de potrivire si nici in cea de adaptare cu voi. Viata nu este un loc de joaca, plin de jucarii, sunete, distractii si nici voi Mos Craciun. Viata este un sir lung de momente rutiniere. Copilul meu venea dintr-un catun unde nu iesea afara, nu fusese intr-un supermarket niciodata, dar intr-un mall! Daca vreti sa mergeti in parc e ok, dar sa fie cat mai putini oameni, cat mai putin zgomot, altfel copilul va fi coplesit, speriat. La fel si la voi acasa, ideal ar fi sa fiti numai voi, chiar daca doriti sa va laudati cu puiul si cunosctii doresc sa-l cunoasca. Stimulii trebuie redusi cat mai mult, copilului i se schimba polii lumii, nu are nevoie de zgomote, blinc blincuri si agitatie.
La prima intalnire m-am interesat cati copii sunt in casa asistentilor maternali – erau 4 si am dus pentru fiecare dulciuri, fructe (de fiecare data), creioane, carti de colorat, foi, plastilina cu forme si pentru ea in plus o coronita cu fundita rosie 🙂
Am intrat impreuna cu Asistentul social care se ocupa de caz si am intrat in vorba cu toti, ne-am jucat impreuna cu plastilina si i-am acordat atentie cu precadere ei. Sa cumparati jucarii cu care va puteti juca impreuna (cuburi, puzzle, plastilina…), ca sa puteti interactiona mai usor.
La fiecare intalnire atentia pentru ea a crescut :). Dulciuri si fructe am dus de fiecare data, inclusiv jucarii tuturor (asa ca va sfatuiesc sa aveti banuti pusi deoparte- uneori mergeam vineri, sambata si duminica=aprox 300lei*4week-enduri).
Dupa ce am luat-o in oras, am reusit sa ne legam mai tare, sa putem vorbi in liniste, sa povestim, am inceput sa-i spun povestea ei:), sa ne dragalim, sa ne iubim. Prima oara cand a facut caca si eram de fata la asistentul maternal – era in octombrie, era frig, era in sosete pe ciment afara, statea pe oala ca sa nu miroase in casa si m-am asezat pe vine langa ea si am inceput sa-i mangai piciorusele sa nu inghete de frig si sa o pup. Tin minte ca era asa uimita si i-a placut atat de mult, incat dupa aceea a avut o perioada in care dorea sa faca caca si pipi mereu doar ca sa o dragalesc:).
Cu asistentii maternali am preferat sa pastrez o relatie buna, indiferent daca imi convenea ce spuneau/faceau copilului meu – pana la urma ei au crecut-o trei ani si nu pot sa le fiu decat recunoscatoare:) si 1-2 luni cat am vizitat-o si a mai stat la ei am strans din dinti si am tacut:).
Sfaturi:-strangeti banuti pentru vizite sunt de obicei costisitoare, mai ales daca implica si drumuri mai lungi cu masina
-mergeti ori de cate ori puteti la copil, chiar si vizite scurte de o ora pe zi (conteaza, se obisnuieste, se sedimenteaza prezenta voastra)
-duceti cadouri/jucarii nu foarte multe ca sa nu astepte pe Mos Craciun si sa creada ca voi=provider si jucarii cu care sa va puteti juca impreuna: puzzle, plastilina, cuburi, creioane, foi, carti de colorat, baloane, mingi…si duceti de fiecare data (asistentii maternali sunt strangatori:). Daca puteti duce si asistentilor maternali un suc, o cafea, o bomboana ar fi ideal mai ales cand vin si doamnele de la Directie si oamenii trebuie sa va serveasca cu ceva:). Oamenii acestia sunt de mare ajutor, mai ales daca copilul este putin mai mare si il pregatesc.
-petreceti timp doar voi cu copilul
-daca puteti sa-l aduceti acasa, uneori macar, ar fi minunat
-puneti accent pe relatie nu pe informatie – nu incercati sa corectati copilului prea multe, decat daca are un comportament neadecvat. Veti avea destul timp pentru asta, acum bucurati-va si indragostiti-va de el si el de voi 🙂