Poate ajuta pe cineva sau nu, dar hai sa ne spunem si noi povestea aici. Pe la treizeci si ceva de ani sateam in dilema daca e timpul sau nu sa avem si noi un copil. Nu am discutat niciodata subiectul cu seriozitate…mai in gluma mai in serios spuneam ca parca ar fi cam tarziu sa raman insarcinata si pentru ca DD aseaza lucrurile dau peste un articol pe internet despre adoptie si dimineata la cafea ii spun sotului despre ce citisem si el „pai daca stii despre ce este vorba demareaza lucrurile….iar eu…vorbesti serios???….pai ce, tb sa discutam mult pe tema asta!” Si asa am ajuns la directie sa vedem cu ce se mananca adoptia.
Pe fetita noastra am cunoscut-o dupa 1.5 ani de asteptare, o fetita din alt judet, salbaticuta si necizelata (deloc pe gustul meu) care imi doream o finete si o printesa. Eu pot spune ca adaptarea a fost grea, slefuirea copilului a fost fffff grea…de multe ori am zis ca un atac cerebral este inevitabil la mine, e chestiune de timp. Recunosc ca am facut si greseli…..am cerut prea mult de la cea mica si intr-un timp foarte scurt. M-am raportat doar la ea si nu faceam comparatie cu ceilalti copii…daca faceam comparatie, de fiecare data o luam in brate si o pupam si ii spuneam ca e cel mai frumos si mai educat copil. Sa fii mama nu e deloc usor! Tot timpul citeam despre povestile de adoptie ca au fost perfecte, ca cel mic parca era in familie dintotodeauna, ca e doar lapte si miere. La mine nu a fost deloc asa……
Vorbeai despre costuri….nu am contabilizat niciodata, dar acestea sunt…..perioada de vizite unde tb sa mergeti tot timpul cu cate ceva la copil+ drumul, noi mergeam in oras cu fetita, la locuri de joaca, luam masa impreuna, ii cumparam tot timpul hainute noi pentru scos in oras, apoi venirea acasa…jucarii, garderoba noua de la zero, amenajarea camerei…..totul e de la zero si in 2 luni….Pentru noi nu a fost costisitor pentru ca ne-am pus bani deoparte special pentru momentul cand ne va fi prezentat copilul.
Desi sunt mama de un an si jumatate inca trebuie sa mai invat… Dar dincolo de drumul luuung si anvoios, am o fetita f frumoasa si desteapta care in curand va implini 7 ani. Pe A si pe I si M parintii ei ii cunosc – sunt o familie foarte frumoasa. A fost adaptarea mai dificila, Ioana asa cum spune a cerut multe de la Antonia, dar in final, a meritat fiecare zguduire, au o fetita frumoasa si desteapta, minunata 🙂
Ii multumesc pentru ca impartaseste poticnirile cu noi, cu siguranta multi se confrunta cu acestea si poate sunt descurajati, nestiind ce sa faca, cred ca sunt singurii care trec prin greutati de adaptare 🙂
Lasă un răspuns