Ziua 2

„Vreau la desene” (direct din pat, se ridica si se duce la tv (asta va inceta in curand).
Ne-am certat tot timpul de la mancare (nimic nu-i place, nu vrea sa manance decat dulciuri)
Am fost in parc la topogan, a scancit tot timul.
Incearca sa-mi testeze limitele – i-am spus ca nu are voie la laptop decat cand e cu mine, asa ca s-a dus la el si a inceput sa calce pe taste cu picioarele, se uita la mine sa vada ce reactie am si rade (la ea frica si ruptura de asistentii maternali se manifesta prin obraznicie si testarea mea, sa vada cat mai suport, cand ma enervez si o duc inapoi). Am ridicat glasul. S-a apucat sa planga in hohote. Am luat-o in brate, se lipeste si se lasa cu totul pe mine. E tare obraznicuta, face ce stie ca nu are voie si se uita la mine sa vada daca ma supar. Ne-am dus in dormitor, ducand-o in brate si alintand-o. „Fac mancare” zice dintr-o data si incepe sa rada de bucuria plastilinei. I-a trecut supararea, presupun ca e obisnuita cu tipatul la ea.
La baie iar a plans cand sa o scot-ii place foarte mult sa faca baie, sa se joace cu sticlele goale de la sampon.
Ne-am jucat apoi cu bombonele colorate si ne-am bagat in pat.

Am citit povestea, apoi a citit-o ea din carte (am hotarat ca cititm aceeasi poveste de cateva pagini inventata de mine, ajutata de o carticica in germana, cu muuulte repetitii, aceleasi ca sa-i dea un sentiment de siguranta, sa fie totul cat mai cunoscut, mai banal, toata lumea doarme in fiecare seara in acelasi loc). Am ajuns la o pagina unde era o pernuta cu o stea, un soare mare si 5 nori. Spune:”uite asta (steluta) sunt eu si asta (soarele) e mama (AM), asta e tati(un nor), Cristi(alt nor), tu(eu adica tot un nor) si Laur(alt nor). Cred ca asta e ordinea in capsorul ei. O intreb „dar eu cine sunt? „, „tanti Anca” (asta adurut), sufera mititica.
Tot azi cand faceam mancare m-a strigat: „Mama uite ce face pisica”, pisica se juca la brad. Apoi mi-a zis „Tu esti mami”. Seara a vrut sa vada daca e intuneric afara „Mergem la mama?” ma intreaba. „Nu se poate ca e noapte”, „A, da”.
I-am tuns bretonul. M-a pus sa-i tund si papusa, am tuns-o si pe ea si ma intreaba „E ca Maria?” zic ca da, neprinzandu-ma cine e Maria. Zice ” ba nu, ca fetita, ca fetita mami” Maria e AM.
Ii zic sa nu mai manance atatea dulciuri ca o sa -i fie rau. Isi pune mana la frunte ca si cum si-ar verifica febra „nu mi-i rau”. Pisica s-a ascuns in dulap „de ce?”, „ii e rau” zic, se duce si pune manuta pe frunte la pisica „nu-i e rau”.