 |
| google – praf de indigo |
Culoarea mea preferata este indigo :). Imi plac toate culorile, dar daca ar fi sa aleg:), asta ar fi pe primul loc, pentru ca are o profunzime aparte, ca un cer intr-o noapte de vara care nu se temina nicaieri.
Cand eram copil am vazut o emisiune despre o doamna de aproape 100 ani care facea kimonouri indigo magice:) – cu cat le purtai mai mult, cu cat trecea timpul culoarea devenea tot mai profunda. Doamna promitea ca ii va transmite fiicei ei (si ea batrana) secretul vopsirii acestora. Sper ca nu a murit inainte sa ii spuna care e secretul indigo-ului perfect.
 |
| dinozauri desenati de Ilinca azi |
 |
| sal indigo, salep cu o inima de scortisoara, o carte |
Sunt la pagina 50 (am verificat) din carte si nu m-am prins unde vrea sa ajunga:)), dar perseverez, vorbeste intr-un fel pe limba mea de aruncatoare profesionista de obiecte. Cu toate acestea simt casa sufocata de prea multe lucruri:) pe care nu ma indur inca sa le arunc pentru ca au o utilitate desavarsita atunci cand vom sta la casa:))
O dupa-amiaza placuta si relaxanta va doresc:)
Intrasem intrigata sa vad ce nor atat de negru ai pozat si cand colo e praf de indigo! 🙂 M-a atras ttilul cartii, suna foarte interesant ce povestesti.
Ce finut e salul, stiu acel tip de fir, l-am primit cadou de la o prietena, dar inca nu am gasit modelul perfect pentru el. Nu ai dat de capat jeteurilor ca sa poti face salul acela cu model ajurat? Am visat ca ne-am intalnit in "Gradina Motanica" si te ajutam cu explicatii. :))
Doamne ajuta! sa ne intalnim, insa nu cred ca mi-ar ajunge doar niste explicatii, poate ore intregi… Atat de mult mi-a placut firul incat am abandonat tot si m am apucat de el…Te imbratisez:*
Chiar e o culoare profunda si misterioasa in acelasi timp …si daca-mi aduc eu bine aminte , pigmentul se extrage dintr-o planta ! Firul salului tau pare atat de pufos !!! O sa fie o nebunie !!….Frumosi dinozauri …mie-mi place al treilea , vesel , chiar ghidusiu !…..Cand ai scris ca n-arunci anumite lucruri , pentru ca o sa fie bune la casa , erai intr-o discutie cu mine , asa-i ?! …Daca ai sti cate cutii pline cu multe am si eu …desi asta cu casa nu stiu daca o sa ne iasa pana la urma !…..Mie tare draga masuta ta rotunda ! Mult spor in toate draga Anca ! Va pup …mai ales manutele pricepute ale micutei domnisoare ! !
Masa rotunda era o masa a cuiva din anii 70, tip pentru mobila desufragerie. Voia sa o arunce si i-am cerut-o eu…am glaspapirat-o, dat-o cu vopsea alba si…e preferata mea, plus ca intre atata pal e singura din lemn:)
Si eu am senzatia asta ca ne sufoca lucrurile materiale! Evit toate cartile care propun solutii pe motiv ca inceputul e mereu lalaitor, nu am rabdare!
Foarte faini dinozaurii, spor la desen pe mai departe!
🙂 multumim, chiar ne sufoca, eu de obiciei arunc fara mila, dar sunt lucruri care…chiar sunt numai bune la o casuta si pana atunci stau in debara – din pacate aceasta pare un depozit mai mult decat o debara.Dar incet, icet sper sa le raresc:)
Salep-ul asta arata foaaaarte bine!:) Si eu as arunca intr-o veselie. Sotul e mai strans de lucruri, din familie i se trage, pe principiul: cine stie cand o trebui cutare lucru? Numai ca eu zic ca el, si fac ca mine! (scuze cacofoniile) Si intotdeauna am aceeasi stare de bine dupa o astfel de epurare a spatiului din jur! Si la socrii mei as face asta o data, asa fara sa stie….dar na….e doar un vis:)
:))cu cat oamenii au trait vremuri mai grele cu atat nu arunca… la curte mai e cum mai e, dar in apartamente…eu m-am mutat in 3 apartamente si de fiecare data am lasat macar jumatate din lucruri, sau le-am dus la gunoi. Data trecuta n-am luat nimic mobilier, electrocasnic nimic si acum apartamentul mi se pare sufocat…ideea cu mutatul des e buna:)). Oricum in carte are o idee buna – lucrurile nu se triaza dupa camera ci dupa obiecte – se aduna toate cartile din casa intr-un loc si asa se vede mormanul…si ca se incepe cu lucrurile fara valoare cum sunt hainele…pana la obiecte pretioase, valoroase…
tare mi-esti draga tu si articolele tale, au mereu un farmec anume, si cred ca ai reusi sa faci orice cu andrelele si croseta, de fapt sunt sigura
Si pe mine ma sufoca multe prin casa, da'asa-i in Teleorman…"n-ai idee cand iti trebuie",cum zice mama!
Zile frumoase sa ai cu Ilincuta vesela si sanatoasa!
Locuind cu mama inteleg ca ai multe care n-au fost optiunea ta neaparat:)) – asta cu iti trebuie la mine nu functioneaza:)) – singurul lucru care mi-a trebuit din mormanele aruncate a fost un batator de snitele, pe care l-am inlocuit cu eleganta cu un borcan plin cu dulceata:))
ha,ha, grozav te-ai descurcat!
Imi plac mult dinozaurii desenati de Ilincuta. Pe la vasrta asta si pe Paula o prinsese mania dinozaurilor, pe Georgia vad ca nu .
🙂 Georgia cred ca e fana a printeselor mai mult:)-cred ca au invatat acum ceva vreme la gradinita, ca a avut o perioada cand desena insecte: fluturi, albine, buburuze, chiar si paianjeni…
As tria mai mult prin casa daca m-ar lasa cineva ;)), dar trebuie sa respect si dorinta celuilalt. Oricum, lucrurile pentru care pot decide doar eu sunt super triate, nu prea mai am ce da sau arunca.
Indigo-ul e un fel de bleumarin, poate cu o tenta de mov? Nu prea stiu care e diferenta dintre indigo si bleumarin, mie salul tau finut mi se pare bleumarin (imi place mult bleumarinul mai ales la rochiile de seara, combinat cu putin argintiu – nu am asa o rochie, doar o visez, dar pot trai fara ea pentru ca oricum merg la cate-o nunta rar, cam o data la 2-3 ani)
Imi plac dinozaurii draguti ai Ilincai si inimioara din cana cu salep
Nu stiu care-i diferenta, cert e ca imi place cum suna:)), e mai frumos cuvantul: indigo, ca un tango:). Si mie imi plac hainele indigo/bleumarin foarte tare si la adulti si la copii:) combinat cu alb mi se pare cea mai reusita, dar nici bleumarin/alb/galben ocru nu e de aruncat:)). Si mie mi-au placut dinozaurii, eu nu prea stiu sa-i desenez. Imi fac acum in toate canile cate o inimioara de scortisoara:)) – mi-am facut sablon din carton – cam copilaresc ce-i drept:*