S-a trezit tarziu, eu faceam cafeaua. M-a strigat speriata. Am luat-o in brate si am asigurat-o ca nu plec nicaieri, ca sunt aici, trebuie doar sa ma strige.
Am baut cafelele, i-am aratat ninsoarea de pe fereastra. M-a intrebat daca mergem la mama (AM), mergem, i-am raspuns. “Dimineata da? Mai stau la tine. Bine?” (dimineata insemnand maine dimineata, sau generic in viitor).
Azi a plans doar de doua ori ca nu se intampla toate asa cum vrea – am lasat-o foarte putin sa planga apoi am alinat-o. Am fost in Dedeman. A vrut orice mataindu-se “vreau si eu tractor, vreau si eu o galeata (de vopsea!), vreau si eu un pistol (de percutie :)… A venit M. si i-a dat un ursulet de pandispan. A vazut ca M. are mai multi in geanta si a facut o scena, asa ca am iesit afara din magazin si i-a mancat pe toti. Apoi s-a relaxat, odata problema ursuletilor rezolvata, a jucat ascunsa cu M razand. Nu stie sa-si gestioneze supararile, plus ca mataielile inainte (3ani!) ii aduceau satisfacerea nevoilor.
M-a intrebat daca mergem cu masina “Nu mergem cu masina, da?” I-am explicat ca mergem cu masina, dar ca ne intoarcem sigur. M-a intrebat de mai multe ori daca “Venim inapoi, da?”. Si cand am fost la spiridusi nu voia cu masina, “pe jos, nu cu masina, da?” -cred ca ii este frica sa nu o duc inapoi. Asociaza masina cu mersul la AM.
Cand ne-am intors acasa mi-a zis:”Mai stau la tine, da?”, “Nu plec, da?”. I-am spus ca poate sta de tot daca vrea, ca eu asta imi doresc, as fi foarte fericita, daca vrea si ea.
Lasă un răspuns