• Skip to primary navigation
  • Skip to main content
  • Skip to primary sidebar
  • Skip to footer

Căsuța din Poveste

despre tot ce e frumos și bun

  • Prima pagină
  • Personale
  • Stil de viață
  • Mămică adoptivă
  • Rețete
    • Dulci
    • Sărate
    • Pâine de casă
    • Conserve
  • Ațe colorate
  • Săpun de casă

Oare?

iunie 11, 2015 scris de: Anca 4 Comentarii

google

„Nu ţi se mai cere să aduci pe lume oameni „de nădejde” ai societăţii care să lupte pentru propăşirea ei sau pentru apărarea patriei sau pentru construirea societăţii multilateral dezvoltate. Ţi se cere un consumator de nădejde, iar pentru asta trebuie să te asiguri ca ai suficienţi bani în cont“. … Cum a ajuns copilul un produs de lux? Poate că cel mai scump şi costisitor produs de lux, cu costuri mari de întreţinere, pe care ţi-l poţi permite după mult timp, ca pe un trofeu al întregii vieţi… Copilul apare sau vine ultimul: după casă, după maşină, după călătorii, după „carieră”. Oricum, după ce ai o anume solidă situaţie… Biologia umană este anexată socialului, mintea mentalităţii, dorinţele noastre cele mai intime – pieţei. Aşa a fost dintotdeauna şi aşa va fi probabil pentru totdeauna, chiar dacă nu pentru toţi. Te cutremuri să vezi cât de multă statistică se află într-un om şi cum cele mai calde sentimente şi fierbinţi impulsuri ale omului sunt controlate de instanţe aflate dincolo de el, ale căror comandamente bietul om le confundă cu propriile sale acte sale de voinţă, cu deciziile luate în mod liber şi în deplină cunoştinţă de cauză. Când omul strigă „vreau!” de fapt altcineva îi şopteşte: „trebuie!” 
Şi crezi că eşti un om responsabil atunci când te gândeşti că mai bine nu faci un copil decât să nu ai ce-i oferi… Sau să aştepţi până ce devii suficient de înstărit ca să-ţi permiţi un Pantagruel… Nu eşti de fapt decât un sclav, o sculă, o unealtă a societăţii de consum care-ţi porunceşte să-i livrezi numai clienţi cu dare de mână, cheltuitori, avizi, lacomi, insaţiabili. Iar dacă nu poţi, e mai bine să te auto-sterilizezi. Sterilizarea nu se mai practică – precum în trecutul de tristă amintire – prin verdicte judecătoreşti prin care oamenii cu diferite dizabilităţi sunt condamnaţi la a nu se reproduce; astăzi este voluntară, benevolă. Eugenia a atins un grad de perfecţionare imposibil de prevăzut în vremea naziştilor de pildă: omul se sterilizează de unul singur din momentul în care trebuie să recunoască – în faţa societăţii de consum neiertătoare – că este atins de cea mai gravă dizabilitate: aceea de a nu avea suficienţi bani pentru a aduce pe lume un consumator puternic, un client sănătos, un mâncău şi un cheltuitor desăvârşit. În istoria sterilizării, nu a mai existat cred vreo metodă mai eficientă de sterilizare decât sterilizarea psihologică din vremurile noastre. „




Tot articolul de aici 
Sunt si lucruri trase de par, dar si un mare adevar…o joi plina de intrebari va doresc:*

Distribuie în rețelele sociale:

  • Dă clic pentru a partaja pe Facebook(Se deschide într-o fereastră nouă)
  • Dă clic pentru a partaja pe Pinterest(Se deschide într-o fereastră nouă)
  • Dă clic pentru partajare pe WhatsApp(Se deschide într-o fereastră nouă)

Articole similare:

  • Decembrie
    Decembrie
  • Prezenta is the new sexy-mind and soul: să găsesc proporția corectă între a face si a fi.
    Prezenta is the new sexy-mind and soul: să găsesc…

Publicat în categoria: Personale

Articolul precedent « Bucuriile curate ale vietii mele
Articolul următor Cum apar copiii? »

Reader Interactions

Comentarii

  1. Claudia

    iunie 11, 2015 la ora 9:38 am

    Citisem si eu articolul! Da, sunt multi care fac asa…nu e noutate. Auzisem daunazi pe cineva ca nu mai are chef sa isi caute jumatatea dar ca vrea un copil NEAPARAT! Si isi va cauta un barbat dispus doar pt asta…. Ce sa mai zici?!

    Răspunde
  2. Loredana

    iunie 11, 2015 la ora 11:19 am

    Se generalizează mult in articol, dar pentru unele cazuri particulare e foarte bine articulat si puncteaza unele adevaruri dureroase.

    Răspunde
  3. Luiza

    iunie 11, 2015 la ora 11:50 am

    Suntem sclavi ai societatii de consum..ce e tragic e ca nu ai unde sa te ascunzi de acest tsunami al consumismului.
    Ma gandesc la eventualitatea unui copil, nu vrei sa ii cumperi una alta dar unde sa il ascunzi ca sa nu vada ceea ce au ceilalti copii, nu ii cumperi celular ca nu vrei sa fie radiat, dar ajunge sa aiba probleme cu stima de sine deoarece ceilalti copii au si el nu are, la fel, nu ii dai sa manance zahar, pufuleti si alte chimicale si nu o sa inteleaga de ce el mananca asa si ceilalti altfel.
    E foarte foarte greu si pentru mine asta e una din temerile mari in a avea un copil.

    Răspunde
  4. Luiza

    iunie 12, 2015 la ora 11:54 am

    Ai o leapsa pe blogul meu! :))

    Răspunde

Lasă un răspuns Anulează răspunsul

Bara principală

  • Facebook
  • Instagram
  • Pinterest

Ma numesc Anca. Sunt intr-o continua cautare de lucruri mici simple si frumoase. Imi place sa rad, sa tac, sa vorbesc, sa ma joc cu ate, culori, prostioare, arome, sa beau cafea cu lapte si ceai bun cu oameni dragi. Imi place sa cred ca fac din casa mea o casuta din poveste 🙂 unde va invit din cand in cand sa impartasim momente. Va multumesc ca ati trecut pe aici.

Puteti sa-mi scrieti la: anca.ivan99@yahoo.com

Abonează-te la blog prin email

Introdu adresa de email pentru a te abona la acest blog și vei primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

„Dragostea indelung rabda; dragostea este binevoitoare; dragostea nu pizmuieste, nu se lauda, nu se trufeste. Dragostea nu se poarta cu necuviinta, nu cauta ale sale, nu se aprinde de manie, nu gandeste raul. Nu se bucura de nedreptate, ci se bucura de adevar. Toate le sufera, toate le crede, toate le nadajduieste, toate le rabda. Dragostea nu cade niciodata.”

Comentarii recente

  • Stan adriana la Scrisoare recomandare adoptie
  • Alexandra la Pasi spre minimalism
  • Loredana la Pasi spre minimalism
  • Eveline la Sapun cu lapte de capra si miere
  • Loredana la Pasi spre minimalism

Footer

Urmărește-mă pe Instagram

Copyright

Toate articolele și fotografiile care alcătuiesc conținutul acestui site, cât și drepturile de autor ale acestora, aparțin deținătorului site-ului Căsuța din Poveste. Copierea și diseminarea acestora pe orice suport (publicații online sau scrise, broșuri, cărți, etc.), în lipsa acordului scris al deținătorului, se vor pedepsi conform legii în vigoare (Legea 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe).

Categorii pe blog

Arhivă

Copyright Casuta din Poveste © 2022 · Website realizat de Artisan Web

Folosim cookie-uri pentru evidența numărului de vizitatori și alte chestiuni funcționale. Nu colectăm date personale în alte scopuri decât cele esențiale pentru buna-funcționare a site-ului.. Cookie settingsACCEPT
Privacy & Cookies Policy

Confidențialitate

Acest site utilizează cookie-uri pentru a vă oferi cea mai bună experiență de utilizare posibilă. Informațiile cookie sunt stocate în browserul dumneavoastră și efectuează funcții cum ar fi recunoașterea dumneavoastră atunci când vă întoarceți pe site-ul nostru, ajutând echipa noastră să înțeleagă care sunt secțiunile site-ului pe care le găsiți cele mai interesante și mai utile.
Necessary
Întotdeauna activate
Cookie-urile strict necesare trebuie să fie activate în orice moment, astfel încât să vă putem salva preferințele pentru setările cookie-urilor.
SALVEAZĂ ȘI ACCEPTĂ