 |
“Nu ţi se mai cere să aduci pe lume oameni „de nădejde” ai societăţii care să lupte pentru propăşirea ei sau pentru apărarea patriei sau pentru construirea societăţii multilateral dezvoltate. Ţi se cere un consumator de nădejde, iar pentru asta trebuie să te asiguri ca ai suficienţi bani în cont“. … Cum a ajuns copilul un produs de lux? Poate că cel mai scump şi costisitor produs de lux, cu costuri mari de întreţinere, pe care ţi-l poţi permite după mult timp, ca pe un trofeu al întregii vieţi… Copilul apare sau vine ultimul: după casă, după maşină, după călătorii, după „carieră”. Oricum, după ce ai o anume solidă situaţie… Biologia umană este anexată socialului, mintea mentalităţii, dorinţele noastre cele mai intime – pieţei. Aşa a fost dintotdeauna şi aşa va fi probabil pentru totdeauna, chiar dacă nu pentru toţi. Te cutremuri să vezi cât de multă statistică se află într-un om şi cum cele mai calde sentimente şi fierbinţi impulsuri ale omului sunt controlate de instanţe aflate dincolo de el, ale căror comandamente bietul om le confundă cu propriile sale acte sale de voinţă, cu deciziile luate în mod liber şi în deplină cunoştinţă de cauză. Când omul strigă „vreau!” de fapt altcineva îi şopteşte: „trebuie!”
Şi crezi că eşti un om responsabil atunci când te gândeşti că mai bine nu faci un copil decât să nu ai ce-i oferi… Sau să aştepţi până ce devii suficient de înstărit ca să-ţi permiţi un Pantagruel… Nu eşti de fapt decât un sclav, o sculă, o unealtă a societăţii de consum care-ţi porunceşte să-i livrezi numai clienţi cu dare de mână, cheltuitori, avizi, lacomi, insaţiabili. Iar dacă nu poţi, e mai bine să te auto-sterilizezi. Sterilizarea nu se mai practică – precum în trecutul de tristă amintire – prin verdicte judecătoreşti prin care oamenii cu diferite dizabilităţi sunt condamnaţi la a nu se reproduce; astăzi este voluntară, benevolă. Eugenia a atins un grad de perfecţionare imposibil de prevăzut în vremea naziştilor de pildă: omul se sterilizează de unul singur din momentul în care trebuie să recunoască – în faţa societăţii de consum neiertătoare – că este atins de cea mai gravă dizabilitate: aceea de a nu avea suficienţi bani pentru a aduce pe lume un consumator puternic, un client sănătos, un mâncău şi un cheltuitor desăvârşit. În istoria sterilizării, nu a mai existat cred vreo metodă mai eficientă de sterilizare decât sterilizarea psihologică din vremurile noastre. “
Tot articolul de aici
Sunt si lucruri trase de par, dar si un mare adevar…o joi plina de intrebari va doresc:*
Citisem si eu articolul! Da, sunt multi care fac asa…nu e noutate. Auzisem daunazi pe cineva ca nu mai are chef sa isi caute jumatatea dar ca vrea un copil NEAPARAT! Si isi va cauta un barbat dispus doar pt asta…. Ce sa mai zici?!
Se generalizează mult in articol, dar pentru unele cazuri particulare e foarte bine articulat si puncteaza unele adevaruri dureroase.
Suntem sclavi ai societatii de consum..ce e tragic e ca nu ai unde sa te ascunzi de acest tsunami al consumismului.
Ma gandesc la eventualitatea unui copil, nu vrei sa ii cumperi una alta dar unde sa il ascunzi ca sa nu vada ceea ce au ceilalti copii, nu ii cumperi celular ca nu vrei sa fie radiat, dar ajunge sa aiba probleme cu stima de sine deoarece ceilalti copii au si el nu are, la fel, nu ii dai sa manance zahar, pufuleti si alte chimicale si nu o sa inteleaga de ce el mananca asa si ceilalti altfel.
E foarte foarte greu si pentru mine asta e una din temerile mari in a avea un copil.
Ai o leapsa pe blogul meu! :))