Ieri si astazi am avut niste zile ciudate rau, in conditiile in care ionii negativi din apa de ploaie ar trebui sa ne faca mai buni, mai senini.
Ieri vorbeam despre gradinitele de vara, despre copii, cu o colega de birou. Printre altele, imi spune ca dusul la fiecare gradinita, care e un chin pentru mine in opinia ei (eu as zice ca pentru copil, mie imi e aproape indiferent, avand masina) ne sudeaza si mai tare relatia mie si Ilincai. Ii spun ca e sudata, ca suntem ca oricare mama si fiica, ca nu-mi amintesc ca am adoptat-o…La care replica ei “eu sper totusi ca intr-o zi ai sa ai si copilul tau”. Al meu, ca asta e al altcuiva si eu sunt doar babysitter.
Azi ii dau o veste buna cuiva, zice, super, si ma intreaba: dar de ce te-ai ingrasat in halul asta? Niciodata n-ai fost asa de rotunda! De ce? Ca-mi place sa mananc:)). Persoana are dreptate, sunt grasa, dar felul brutal si cu martori de a o spune, toate privirile atintite asupra mea…hm, lipsa de politete? de delicatete?
In alta ordine de idei, am terminat de muta vreme pulloverul Ilincai, dar nu l-am finisat (nu i-am facut snurul de prindere si nu i-am cusut nasturele. Are atatea greseli incat cu greu m-as apuca de un altul si e tare pacat ca l-am facut cu mult drag. Oricum el va fi purtat 🙂
Ieri, ca sa compenseze toate, ma duc sa o iau pe ilinca de la gradinita. Vad un baietel care radea de ceilalti, ca sa-i explic Ilincai comporamentul lui ii spun “cred ca nu-l iubeste mamica lui”, la care ea “ei cum sa nu-l iubeasca?! nu exista mamici care sa nu iubeasca copiii”. Ce minunat ca ea crede in iubirea mamelor, inseamna ca mi-am facut bine treaba;)
Am cumparat acest caiet cu bufnita, pentru ca aseara voiam sa-mi copii cateva citate din cartea pe care o citesc” Deschide cerul cu lucrul marunt”, carte care pare raspuns cu liniute clare si concrete la multe intrebari ale mele si niciun caiet/agenda nu era potrivit. Daca va cade prin mana, cartea, sa o cititi, e asa cum trebuie. Eu am cumparat-o pentru ca am vazut-o la Claudia si pentru ca mi-a placut titlul, eu fiind inclinata spre lucruri mici, casnice, lipsite de glorie…
“De ce ne rugam? Ca sa ne amintim de noi, sa ne intalnim cu noi” Deschide cerul cu lucrul marunt
Ce culori minunate are puloverasul pentru Ilinca! Cu siguranta va fi purtat cu drag pentru ca-i facut de mami. Imi place ai facut ca la maneci sa se potriveasca secventele culorilor.
Voi cauta si eu cartea, multumesc pentru recomandare.
In ceea ce priveste replicile unor oameni rautaciosi, eu as incerca sa nu le bag in seama pentru a nu-mi strica ziua. Unii nu pot (sau nu vor ) sa inteleaga anumite lucruri oricat le-ai explica.
🙂 cam asta am facut cum trebuie, sa asez culorile:), in rest…dar voi persevera:). Uneori nu le bag in seama, de cele mai multe ori, dar cand vin la pachet ma cam scot din zen-ul meu 🙂
Si eu am avut azi o zi ciudata rau. De fapt si luni, si marti. Dar am vazut ca altii au avut zile si mai ciudate 🙂 o fi vremea vinovata? Poate ne aminteste ca vine toamna? Cred ca trebuie sa mai fie si zile din acestea… Vin si pleaca, asa cum totul vine si pleaca in vietile noastre. Vezi? Sunt melancolica 🙂 p.s. Colega ta avea o zi ciudata! Ti-a spus cat de bine iti sta noua coafura? Daca nu, iti spun eu. Ana.
🙂 Multumesc draga Ana:)
Draga mea:
1. Tu esti minunata, nu grasa!
2. Cine vb asa despre tine si Ilinca….inseamna ca nu a inteles NIMIC!
3. Cartea….:) Ce-ti spuneam! Raspunde la multe intrebari. Si atat de firesc! Ma bucur ca iar te-am nimerit:)
4. Puloverasul a superb! Culorile sunt minunate si cred ca ii vine bine clopotelului tau!:)
Te imbratisez, mamica de copil iubit!
:* :* :* tare mai stii tu sa aduci soare:)
Puloverul este superb, greselile il fac unic, dar oricum doar tu vezi greselile. Cat despre "prietenele" tale, daca poti sa le eviti e tare bine, daca nu, intelege ca frustrarea uneori iese la suprafata si se hraneste doar cu rautate!
🙂 asa e, dar rautatea paote fi mascata de politete, de buan crestere…daca tot esti rau, incearca sa te educi, nu? Am imbracat-o la gradinitac cu el, vai ce-i place, inseamna ca e oarte frumos:)
puloverul este super,sa il poarte sanatoasa! cat despre oameni,sunt atatia care fac rau gratuit si din propria lor placere,asa ca incearca sa nu pui la suflet, stiu ca doare ca si eu am din astia prin preajma,din pacate, tu esti un om minunat,asa sa stii!
🙂 multumesc, nu-s nici eu cu stea in frunte, dar…
Nu pune la suflet draga Anca, sunt rautati mici si ieftine…Macar stii cum sta treaba cu ea si poti sa incerci sa o eviti. Cred ca frustrarile din ea vorbesc de fapt. E minunat puloverasul, atat de vesel si de fain. Ce greseli? Cine va fi mai bucuros decat Ilinca imbracata cu el. Iti spun din proprie experienta pentru ca si eu le-am facut copiilor iarna trecuta si atat de mandri le-au purtat…erau facute de mami…pentru ei:-)
:* cred ca au purtat cu drag si Ilincai ii place mult vad, ea oricum nuv ede greselile:). Te imbratisez:*
De mult voiam sa va scriu, dar nu pot comenta de pe tableta… Cand am nevoie de un pic de liniste, de echilibru, cand simt ca nu mai pot si ca lumea ii tare pe dos deschid bloguletul tau. Realizez pe loc ca mai este loc de frumos pe lumea asta si devin optimista.
Puloverasul este foarte, foarte frumos si stiu o fetita care il va purta cu drag si sunt sigura ca isi va aminti muuuult timp de bluzita facuta de mamica ei. Da… mamica ei… Ea e a ta, cum si tu esti a ei, iar legatura dintre voi este data de dragostea ce o purtati una alteia. Voi v-ati ales. 🙂
Cand sunt foarte, foarte obosita si eu mai scap nerozii, dar sa fii atat de nerod parca e prea mult….
Va pup si va imbratisez cu mult, mult drag!
:* Multumesc draga Catrinel, abia astept sa vina toamna pe blogul tau;)
Buna, Anca! Te citesc din umbra de multa vreme. Ai un blog plin de frumos si de liniste, la care revii cand cauti o oaza de normalitate, te felicit!
Cu respect si fara vreo urma de rautate te intreb: crezi ca e bine ca i-ai spus Ilincai ca baietelul respectiv nu e iubit de mama lui?. In inocenta ei, poate chiar i-ar spune copilului asta pe modelul "mama mi-a zis ca mama ta nu te iubeste si de asta esti obraznic". Si asta poate sa-l faca sa sufere, mai ales daca mama lui nu stie sa gestioneze corect asa o situatie (chiar asa, cum ii explici copilului de ce a zis fetita respectiva vorbele astea? ii spui si tu ca e frustrata, sau adoptata?)
Sper sa nu te supere interventia mea, repet, nu e urma de rautate aici, m-am gandit ceva daca sa scriu sau nu.
Carmen
🙂 probabil ca nu, dar ce e drept cred ca toti spunem copiilor nostri lucruri pe care nu le gandim, nu le digeram si nici intr-un caz nu m-am gandit asa de departe. Pe baietelul acela nu-l va mai vedea niciodata, sunt la gradinite de cate o saptamana, a doua zi s-au batut pentru ca el le punea "nume"si le facea rautati. Se pare ca Ilinca a stiut sa gestioneze situatia mai bine ca mine, pe mine m-a socat faptul ca desi avea 5 ani, le spunea la baietei ca sunt fetite, ca ar trebui sa le puna mamicile lor rochite, ca il ducea capul instant sa spuna"Ilincuta, Ilincuta puta"…auzise el undeva ca daca esti slab esti o fetita de fapt nu un baietel…se pare ca eu am fost mai deranjata de cuvintele lui decat copiiii ceilalti, incluzand-o pe Ilinca. Acum, cumva trebuie sa explic comportamentul unora si al altora si decat sa-i spun "cutare"e rau, mai bine spun ca altii au vina…Probabil ca am gresit:), oricum copiii au o capacitate de discernamant mult mai clara decat a noastra 🙂
Am exagerat si eu. Sa-ti zic si de ce: intamplarea a facut sa am in preajma pentru cateva zile un 'copil prolema', cum il descriu parintii. Am fost socata sa vad in el 2 copii, unul foarte impertinent si unul lipicios si foarte cooperant. Parintii au dreptate, este impertinent si 'problema', nu zic nu, dar din vina lor. Mereu zbiara la el, nu vorbesc cu el, ci se adreseaza unul altuia cu "uite ce face fiu-to", de parca el nu aude si nu vede, nu discuta cu el in afara certurilor si ocarelor. Si uite asa stie el sa le atraga mai bine atentia, vorbind tare, injurand etc. In schimb cu cei care ii ofera atentie si discuta omeneste cu el.. zici ca-i alt copil, serios! Se implica i discutii, daca scapa o borba urata isi cere scuze, te asculta cu atentie fara sa te intrerupa, pune intrebari si rumega raspunsurile.. am fost impresionata de-a dreptul.
Ei, si cu toate astea in gand am spus ce am spus mai sus. Si am exagerat. Si-mi cer scuze. Si ma bucur ca tu n-ai luat-o altfel.
Si da, copiii judeca mult mai clar decat adultii. Mult. Si noi judecam bine in copilarie, viata, societatea si 'manierele' ne-au alterat discernamantul
Carmen
Mai mult ca sigur si aici se intamplase la fel, altfel de unde ar fi stiut el sa rada de baieti spunandu-le "fetite". Niciun baietel nu site ca e ceva "rusinos" sa fii fetita. Ei…facem si noi ce putem, uneori dam 110%, alteori nu avem mai nimic de dat, important este sa fim acolo:)
Da, si da si da 🙂
Imi place asa de mult jachetica Ilincai :*, eu nu-i vad defectele pentru ca nu ma pricep la crosetat/tricotat, dar stiu ca valoarea unui lucru imperfect e mare atunci cand e facut cu dragoste si nu mai conteaza greselile (am astfel de obiecte de suflet).
Imi pare rau ca te-au necajit unele vorbe, depinde si de noi cum avem starea sufleteasca in acele momente care ne ajuta sau nu sa putem trece usor peste rautati intentionate sau gafe ale altora, mi s-a intamplat si mie, uneori am suferit, alteori am putut sa rad in sinea mea (am primit si eu observatia ca m-am ingrasat tare, ce s-a intamplat cu mine :P)
Pupici, sa aveti zile de vacanta frumoase, cum vreti voi!
:* Si eu am obiceiul uneori sa fac din tantar armasar… Si ei ii place mult bluzita, o poarta vad de cate ori are ocazie:) Multumim:*