|
|
| dimineata |
 |
| straduta de langa hotel |
 |
| o masa de sarbatoare |
 |
| placinte:) |
 |
| coliere:) |
 |
| alune |
 |
| constelatii pe cer de ciment-muzeul Suleyman Demirel |
 |
| Pamukale – era atat de cald incat am mers numai cu prosopul in cap:) – a fost putin dezamagitor – terasele de calcar erau goale si aratau putin sinistru-ca albia unui rau secat. Pentru a le proteja de coroziune au schimbat cursul izvoarelor termale si au adus apa potabila cu care umplu terasele-piscine de calcar. Din pacate sezonul s-a sfarsit pe 31 aug si tot pentru protectie apa curge doar in sezon:) |
 |
| nimic nu e mai bun la gust decat painea pe lumea asta:) |
 |
| ayran |
 |
| miel |
 |
| dovleac cu tahini |
 |
| o cafea intr-un vartej de dans |
mama, ce bine arata totul!cum e facut dovleacul ala?parca ar fi cu un fel de sirop?
Da…e fiert sau copt intr-un sirop de zahar, era incredibil de dulce si cu o textura de parca era confiat, foarte interesant.
Am observat ca in diverse ipostaze te-ai tot rasfatat cu bunatati din dovleac.
Ma bucur ca ai ajuns pe meleaguri atat de pitoresti! Odinna si relaxare iti doresc!
Multumesc:*, m-am intors deja, au fust muuuulte bunatati:*
Mmmm…frumos!
Îmi doresc enorm să ajung în Turcia! Mi se pare atât de fain totul! Mă bucur ceea ai ajuns acolo și ca ți-ai încărcat bateriile!
Eu am fost acum multi ani o saptamana in Istanbul, o excursie conceputa de mine. A fost cea mai faina experienta dintr-o vacanta, am facut de toate :), intr-o atmosfera de basm, am vizitat, am fost la evenimente culturale, am facut plaje in insule… Acum am fost in provincie, undeva in sud, foarte pitoresc, dar nu se compara cu Istanbulul – cred ca de aici ar trebui sa incepi. Mi-ar placea sa mai merg in Istanbul si in Capadocia:)
Tocmai vroiam să întreb de Istanbul… bun, dar și provincia trebuie să fie minunată, nu? Mă gândesc că e lipsită de freamătul și coloritul extrem din Istanbul, dar trebuie să aibă un farmec aparte…
În Cappadocia e raiul baloanelor, musai de zburat acolo, cândva… 🙂
Pastaile maro sunt roscove. Am fost si eu in Turcia si am gustat si nu stiam ce sunt. Au un gust foarte bun, un fel de cacao…mai moale. Au o istorie foarte interesanta. De la ele provine caratul de aur, iar in vechime boabele lor (care au o greutate exacta de 0,2 grame) erau folosite pentru cantarirea aurului si a pietrelor pretioase. Sunt valoroase 🙂
Stiu ca sunt roscove din…povestile nemuritoare citite in copilarie. Nu m au tentat, ce interesant, multumesc, data viitoare iau macar una:)
Ce frumos! Turcia imi e draga intr-un fel aparte… Atat de multe lucruri mi-au placut acolo! Multumim de poze, redau perfect atmosfera locului. Mihaela
Si pentru mine, cel putin Istanbulul este o poveste:)
Tot am eu obsesia să încerc fiecare mâncare cu gustul de la mama ei trebuie musai să ajung în turcia pentru cafea. Cum de nu m-am gândit până acum? :))
🙂 cafeaua turceasca are exact gustul cafelei la ibric, asta si e, cu putin zahar, fara lapte:), dar acolo o priemsti la sfarsitul mesei, ca un ritual:), in canite foarte frumoase:), cum este cea de cupru cu dervisul:)
waw!cat de frumos pare…imi imaginez cat esti de incantata de locurile acestea…
Sper sa ajungem si noi acolo candva..in viata asta :))
Imi placla nebunie pozicile cu alune..in general pietele astea imi plac la nebunie..sunt atat de diferite fata de ale noastre….
Multumim pentru imagini draga Anca
:* ma bucur ca iti plac, sigur o sa ajungeti foarte curand…stati si foarte aproape;)
Eu as fi mancat doar placinte si dupa….doar cafea!:) Arata foarte bine toate!