Intr-o seara am facut un maraton din Anatomia lui Grey. Cine nu stie, e un film despre doctori. Intr-un episod o rezidenta invidioasa spune o minciuna despre o colega de-a sa, superioarei lor. Aceasta o crede, pana afla adevarul. Un doctor cu rol de patriarh o intreaba, citez aproximativ „ai petrecut sute de zile cu dansa, ai operat zeci de ore cu dansa si ti-a trebuit o singura minciuna sa te indoiesti de integritatea ei, sa nu mai stii cine este?”
Oare de cate ori facem asta…cunoastem un om, il cunoastem pur si simplu si aflam o barfa, un zvon, o minciuna, o ratacire, o…si ne indoim de el, se sterge totul cu buretele si vedem doar lucrul rau. De ce oare ne gasim atatea justificari dar in ceilalti aruncam cu piatra fara sa clipim?
 |
| pinterest – poza n-are legatura cu subiectul, dar asa e de frumoasa…incat ma face sa zambesc cand ma uit la ea:) |
De foarte multe ori facem asta.
Din pacate da…
Poza e superba, chiar te face sa visezi, am crezut ca-i fereastra ta
! Cat despre barfa si rautati, eu nu le mai bag in seama de mult timp!
Nu e fereastra mea:), ce bine de tine, eu cad mai usor in plasa…
super poza! o am si eu in calculator…
iar cu barfa cred ca tine de o mentalitate in care am crescut, ca mereu exista o intentie ascunsa, ca sunt momente cand luam decizii presati din exterior si care nu ne defineste….
si mie imi place serialul….
o saptamana frumoasa sa aveti!
Da…luam multe decizii la presiunea publicului:)…pana cand avem curaj:)
"De ce oare ne gasim atatea justificari dar in ceilalti aruncam cu piatra fara sa clipim?"
Poate pentru ca nu stim sa iubim, ne este greu sa-i iubim pe toti oamenii. Cei pe care-i iubim asa cum trebuie in viata noastra sunt putini (copii, parinti, prieteni foarte vechi) si ei beneficiaza de tratament special (ii iertam mai usor, avem incredere)
De aceea intre oameni, din lipsa dragostei adevarate, increderea si respectul se castiga greu, dar se pot pierde intr-o secunda (pe merit sau nu).
Dar mai bine sa nu mai filozofez prea mult, ti-am scris primele ganduri care mi-au venit in minte. Am vazut pe bloguri "cuvantul anului", as alege discretia pentru mine, asta mi-am dorit si anul trecut, de fapt, de la mine (sa tac, sa privesc, sa ascult mai mult, sa invat de la altii, sa nu-mi mai exprim parerea).
Discretie…si delicatete, astea sunt primele cuvinte cu care te-as descrie:)
În sfârșit mai vede cineva Grey în afară de mine. De multe ori și de noi ne îndoim și totuși ne cunoaștem perfect, suntem oameni așa învățăm
🙂 nu stiu daca se aote invata…este ceva indoiala care roade din noi…in loc sa vedem omul vedem faptele
eu ma uit la Star Trek, nu am dileme din astea 🙂 . Dar problema e reala, si in noi: tine de neincredere.
:)) nici Grey's nu e filosofic:)), dar ilv ad de acum 10 anid e cand il dadea TVR1 lunea sau martea…si am ramas cu el:)
si eu vad serialul,imi place mult!
🙂
increderea este cea mai mare onoare a unui om
🙂