Stau afara pe terasa si ma odihnesc citind bloguri dupa ce am prasit:)) niste buruieni, se aud pasari si greieri, e liniste, in dreapta cerul e rosu, in stanga se vad luminitele satului vechi. Din cand in cand ma sperii pentru ca tuseste un caine al vecinilor, caruia ii vibreaza f ciudat plamanii, s-a batut cu un alt caine si i-a smuls pielea de pe el pana la coaste si cand tuseste se aud plamanii, odd.
E prima zi in care, am venit acasa, aveam mancare, aveam aragaz si chiuveta si toate la locul lor, am incalzit mancare, am mancat pe terasa, masina a spalat rufe, afara era cald si, dupa ploaia de dimineata, totul era proaspat si plin de stralucire.
Am avut niste zile nebune, am fost alte persoane, urate si rele si fricoase si mici, si eu si Ilinca, ea se manifesta prin obraznicie, eu prin extracontrol si iesit din pepeni si plans pe ascuns. Aveam impresia ca nu se mai termina toate, ca nu ne mai recuperam casa, ca nu este zi fara straini in ea.Totul a culminat cu niste dureri atroce de cap si faptul ca nu aveam niciun minut in care sa-mi aud gandurile, sa fiu eu cu mine, ziua mereu erau oameni care voiau ceva de la mine si la serviciu sia casa, iar seara, pana si la baie daca mergeam venea si cainele si pisica si Ilinca si incepea scandalul in usa baii si eram nevoita sa ies de o mie de ori uda pana renuntam sa mai intru la dus ca sa aplanez conflictele:). Iar eu am avut niste zile cam negre pe plan personal, asa ca toate cumulate au dat un fel de depresie post schimbare:) (schimbare care de altfel e buna si mi-o doresc:)
Am vazut la Irina un bullet journal, n-am avut rabdare sa vad toate filmuletele, plus ca mie mi se pare si aiurea sa plimb un jurnal adevarat cu mine, cine stie cum mi se varsa geanta sau il las eu pe undeva de cascata si ajunge in mainile cine stie cui (paranoia asta o am de la mama mea, nici in oracole nu ma lasa sa scriu deoarece cuvantul scris ramane, dar…pentru ca aveam agenda ideala, imi notez tot ce trebuie sa fac, ce sa cumpar, date importante, liste cu lucruri de facut, carti de citit, data la care am facut actiuni ce trebuie repetate si mi-am mai golit mintea cu ele, plus ca atunci cand le bifez ma fac sa ma simt mai bine, desi am senzatia ca ma invart in loc, totusi sunt multe pe care le sterg, plus ca au fost actiuni pe care le-am facut doar pentru ca le-am vazut scrise:). E un pas inainte spre organizare :).
E o perioada tare alambicata si intortocheata si rasucita a mea cu ceilalti, a mea cu mine…A fost o iarna lunga si mi-a intrat un frig asa in oase, in suflet, azi pentru prima oara am simtit ca a venit primavara…
Trebuie sa fac niste schimbari nu numai in afara mea, ci si in mine, pentru ca nu-mi mai place de mine…as vrea sa invat din nou sa ma rog:)
 |
| cand prasesti si ridici capul:) |
 |
| un cuib de fasole pus doar asa sa vedem daca germineaza:) si sapa bunicii mele |
 |
| perfectiunea unui gand:) |
 |
| Shuba pe acoperisul plin de petale |
 |
| parfum de primavara:) |
 |
| Ilinca si Pepsi |
Ce drăguțe poze, preferații mei: Ilinca, Shuba si acum Pepsi. 🙂 Shuba a inceput sa exploreze teritoriul 🙂
Da, parca se simte un inceput de primăvara in fotografiile tale. Mi-ai făcut seara mai vesela si mai frumoasa si iti mulțumesc. Va îmbrățișez pe toți, Ana.
:), da Shuba e incredibil cum s-a adaptat la 6 ani fara sa fi iesit vreodata afara, a iesit cate putin, sigur, e receptiv si curios:)
Tare-s curioasa cum o sa arate Pepsi mare, acum e ceva de-ti vine sa-l mananci!
Sapa bunicii… oare ce simti cand lucrezi cu ea… Cu fasolea nu dai gres niciodata!
"A fost o iarna lunga…" ma face sa ma gandesc iar ca nimic nu e cum e ci cum percepem noi ca e, pt mine n-a fost iarna decat vreo saptamana, ma simt frustrata de caldura otova din toate lunile astea si mi-e dor de iarna, frig si zapada si mi-e groaza de canicula si noptile sufocante, lipsa de aer si cerul paclos fierbinte saptamani in sir…
Cand e ceva atat de bun ca mutarea voastra la casa, tre sa-si bage coada si aghiuta… Oricum nu e usor sa te muti, mai ales cand ai copil mic… Sper ca ce-a fost greu a trecut si ca de-acum mai mult o sa te simti bine decat bulversata. Tre sa ai rabdare dar cred ca-n locul tau as fi nerabdatoare si exasperata de cat dureaza totul (lucrari, aranjare) si de toti cei care m-ar opri cumva sa aud linistea si natura pentru care m-am mutat! Rugaciunea vine cu multe bunatati! Sa fiti sanatoase, sa va iubiti, asta va doresc si cred ca o sa va bucurati mult de toate! Maria
🙂 De sambata casa e a noastra si numai a noastra:), Pepsi va fi tot simpatic si mare, nu va creste foarte mult. Eu am deschis centrala inclusiv aseara :), e o senzatie de frig asa care ma insoteste:).
Catelul e dragals, nu zice nimeni ca nu e asa, dar Shuba e stapanul acolo. 🙂 De cate ori va confruntati cu ceva greu, trebuie sa va repetati in gand…toate astea se vor aranja la un moment dat. Totul va fi bine!
🙂 Asa e, se aranjeaza, deja au inceput sa fie ok, dar uneori ne coplesesc. Shuba este un exemplar foarte frumos din rasa lui:), dar desi e mai destept, mai curat, cu un comportament perfect, orice catel e mai mult decat toate pisicile din lume, pentru ca te iubeste neconditionat:)
Sa-ti dea Dumnezeu putere asa incat sa treci, incetisor, cu bine si cu liniste, peste toate.
Ilinca si catelul – unul mai dragalas ca altul :X
Amin, :*
Ma bucur de linistea care strabate postarile tale si intru in fiecare zi in "casuta"ta …doar doar ne-ai mai scis cate ceva.Sa dea Dumnezeu sa se aseze toate lucrurile dupa cum va doriti si dupa cum va e bine…Imi e tare drag de voi!toate cele bune! mihaela
:), multumesc
Si mie mi-a intrat un frig in "oase", aseara am dat drumul la centrala, nu am avut de ales.
Eu zilele acestea am incercat sa imi spun mie toate lucrurile pentru care sunt recunoascatoare, pe care nu le-am avut si acum le am, sau pe care am fost pe cale de a le pierde si totusi inca imi apartin (spun lucruri, asa, generic, ma refer la mult mai multe lucruri). Si atunci cand ma doare capul, frecvent adica, imi spun ca totusi sunt vie, iar durerea doar oamenii vii o simt, sunt constienta si prezenta si inca functionala si imi dau seama ca situatia nu e chiar atat de neagra!
Cu rugaciunea…eu cand prind un moment de bucurie si pace interioara, de exemplu cand sunt in natura in liniste, sau pe troleu si vad ceva care imi bucura inima, simt ca nu pot rata acea stare si ma cufund in rugaciune. Si din cand in cand ne rupem de oras si mergem la cate o manastire, mie contactul cu acea lume si Moastele Sfintilor ma ajuta sa ma regasesc.
Mult spor si ajutor in toate! 🙂
Multumesc:)…fiecare cuvant mi-e atat de familiar, si lucrurile in mare pe care inca le am:), multumesc. Am citit de doua ori mesajul, parca mi l-am scris eu mie:)
🙂
Mi se pare asa, minunat ca esti proprietara salcamilor si a ierbii si a petalelor de pe acoperis, a cuibului de fasole, ca ai mostenit o sapa si ca esti stapana lui Pepsi si a lui Shuba 🙂 Sa te bucuri de toate si sa ai zile minunate in casuta ta de poveste!
Ilinca cu pepsi in brate mi-a topit inima! Cred ca orice copil ar trebui sa aiba un prieten cu 4 picioare si codita 🙂
Ce verde fain si cum se aranjeaza toate, cu perseverenta si rabdare. Si cum cresc toate asa in joaca 😉 pana si fasolea! Cu drag, Ioana