In week-end-ul de Rusalii am fost in Maramures, la Borsa, unde cu greu am gasit o camera libera la o pensiune. Desi nu avea niciun fel de optiune de masa (in afara de self-catering – am vazut ca toate pensiunile din zona au aceasta varianta), seara, gazda ne-a adus prajituri, cozonac cald si sarmale atunci scoase din cuptor si palinca. A fost prima data cand am primit mancare traditionala din partea casei, desi in Bucovina mergem macar de 2-3 ori pe an, niciodata n-am primit nimic.
Dar nu despre mancare vreau sa povestesc. Zona este frumoasa, Valea Viseului si Valea Izei sunt minunate, cu dealuri cu iarba de catifea si capite de fan, flori, munti inzapeziti in zare, ceata dimineata, liniste si verde, mult verde. Probabil stiti despre Maramures despre Cascada Cailor, Memorialul Durerii din Sighet, Varful Pietrosu, Lacul Stiol si Lacul Iezer pentru cei ce fac trasee montane, Manastirea Barsana, Bisericile din Ieud, si Breb pentru cei ce cauta linistea, Mocanita pentru cei nostalgici.
Dincolo de toate acestea care sunt superbe si merita toate gustate pe indelete, exista o manastire minunata, foarte putin cunoscuta (am ajuns la ea datorita unei postari scrise de un domn pe amfostacolo) – Manastirea Pietroasa (daca mergeti, se ajunge din Borsa, pe strada din stanga spitalului, este idicator, 2 km sosea, 2km drum pietruit accesibil oricarei masini) – in fapt o bisericuta mica din lemn in drumul spre Varful Pietrosu. Un loc in care as putea sta zile intregi fara sa fac nimic, unde Dumnezeu pare materializat incat daca intinzi mana, Il poti atinge. Am fost sambata seara, apoi duminica seara, apoi luni dimineata inainte de a pleca spre casa. Sambata si duminica nu era absolut nimeni, am stat ceva vreme pana a venit furtuna, inauntru, afara pe scari, pe delusorul de langa ea.
Luni am prins si slujba, erau sase persoane, la slujba, pana si preotul parca canta in soapta, ca nimic sa nu altereze linistea, miracolul, nimic nu destrama armonia.
E un loc unde as putea sta zi de zi:), un loc autosuficient, un loc magic si minunat si tainic:)
Ce peisaje!
Da, moi si calde si ffamiliaare, asa ca o paturica pentru sufleet:)
N-am fost niciodata, dar par a fi locuri minunate, aproape de suflet.
Daca ajungi in Borsa sa nu o ocolesti pe mica manastire
foarte frumoase pozele, superbe peisaje
Da, sunt locuri tare dragi mie:)
Ce aproape ai fost de mine! …sunt din Maramures:)
Da? Ce minunat:)esti o norocoasa:)
Deci asta e bisericuta care ti-a ramas la suflet! E minunat…de simpla in maretia ei 🙂 Iar peisajele din jur te lasa fara cuvinte. Pot sa merg oriunde de-a lungul si de-a latul globului, dar cred ca nimic, niciodata nu m-ar putea misca mai profund decat un peisaj romanesc cu dealuri si munti ca ai nostri, cu iarba plina de flori de camp si capite de fan. Nu exista nicaieri ceva mai frumos de atat.
Da, ceva mai cald si familiar si mai moale si mai frumos:), un frumos asa mic si cuminte si tainic:)
Ce tara faina avem!!!!
Da, e faina:),e faina pentru ca inca mai sunt drumuri de tara si capite si multe multe bisericute
Asta-i Romania care-mi place!
Si mie;)
Ce frumos! Doctorie pentru suflet.. Ana
Sa stii ca da, ca un balsam:)
ce frumos e!nadajduim sa ajungem si noi in Maramu vara asta.
Sa va ajute Domnul, e tare tare frumos aici, daca ajungeti sa nu o ocoliti:)
Noi tocmai am fost pe varful Pietrosul acum 3 zile, am trecut pe langa ea dar nu ne-am gandit sa intram… Acum imi pare rau:(