Cand am adoptat imi era frica daca nu o sa fiu iubita pana la capat, daca copilul isi va iubi mai mult parintii biologici, care, nefiind langa el ii poate proiecta in parintii perfecti?
Chestia faina e ca nici nu mi-ar mai pasa, treaba copilului nu e sa te iubeasca, a ta este sa il iubesti si il iubesti intr-atat incat niciun gand nu exista fara filtrul care se numeste copil. Cand devii parinte iubesti in ciuda a toate si neconditionat, nu e un schimb, o reciprocitate, imi dai-iti dau. Asta cred a e singura relatie care se sustrage trocului.
Asa ca…dragi viitori parinti, nu va temeti ca nu veti fi iubiti, cu siguranta veti fi, dar…nici nu conteaza, conteaza sa iubiti, sa va depasiti toate limitele si limitarile, sa va cunoasteti frumosi si minunati, sau hidosi in momente de maxima tensiune, conteaza sa o luati de la capat in fiecare dimineata, mai imbunatatiti, mai plini de iubire, inarcati de momente magice care se nasc in voi si in copilul din viata voastra 🙂
Lasă un răspuns