Inainte sa vina Ilinca am studiat cam toate cartile de parenting traduse la noi, plus multime de articole si totusi nimic nu avea sa ma pregateasca pentru ceea ce a urmat. Nimic nu conta, intre mine si copilul meu era un zid. Ea avea un zid, urmat de alt zid si de alt zid, toate zidite bine in jurul ei. (atunci cu siguranta nu stiam cat de multe are si cat de trainic sunt construite, ca m-ar fi apucat disperarea). Cum puteam patrunde la ea(nu mi-am pus intrebarea asa de clar, mai mult era o nevoie, o disperare si o lupta continua). Atingand-o. Copiii adoptati nu au fost atinsi, nu au fost mangaiati niciodata (copilul meu, cand am mangaiat-o prima oara pe manuta isi tinea rasuflarea, era in extaz, nu stia ce e asa de placut si ce i se intampla). Dar cum ajungeti la manuta? Ca Ilinca mea nu ma lasa sa o tin de mana, asa ca am inventat inelus invartecus facut in palma ei, ca sa simta cat e de placut sa te atingi, de mii de ori, si de fiecare data mimam o bucurie prosteasca cand ghicea degetul cu care ii faceam inelusul). Sau, il intrebati pur si simplu (la Ilinca sigur ar fi mers atunci, dar nu mi-a trecut prin cap): vrei sa te mangai? imi dai voie sa-ti arat? E foarte placut. Chiar daca respinge (ca orice noutate) voi insistati si maine, cu acelasi entuziasm…, pana cand o sa vrea sa nu va mai opriti, iar voi veti face scurta la mana. Over an over again.
Scarpinati-l pe spate in fiecare seara inainte de culcare, faceti-o o rutina (plimbati-va mana pe spatele lui, apoi mangaiati-l pe cap pana adoarme sau tineti-l de manuta.
Dormiti cu el, cat de mult, tineti-l cat mai aproape, daca va respinge, sau daca se muta lipit de perete, cumparati-i un pat de o persoana in camera lui si dormiti dvs acolo. Daca ati putea sa-l obisnuiti sa doarma pe dumneavoastra ar fi de-a dreptul ideal:), sa va asculte bataie inimii.
Faceti baie cu el. Intrati in apa la mare cu el in brate.
Tineti-l in brate, cat de mult si de des puteti, „invatati-l prost”, dar mai ales in locurile publice, in aglomeratii, petreceri, mall-uri. Sa stie ca se poate baza pe dvs, nu-l impingeti sa se duca sa se descurce, s-a descurcat singur pana acum, acum trebuie sa invete sa se bazeze, sa renunte la control si sa vi-l predea si e destul de infricosator.
Jucati-va orice joc care presupune imbrtisari si rostogoliri si gadileli si atingeri cat mai multe.
In public, imbratisati-l des, atingeti-i umarul, capul, luati-i manuta si i-o pupati.
O atingere banala darama zeci de caramizi pe care zile intregi de orice alte activitati nu le-ar putea darama. Apropierea fizica este ceea ce i-a lipsit cel mai mult. Asistentii maternali ii ofera mancare si haine si socializare, uneori si jucarii, dar atingeri destul de precar.
Am observat chiar ca…un copil adoptat si dupa multa vreme dupa ce are o familie are tendinta de a se lipi de persoane, de a sta aproape, de exemplu pe o banca, intr-o sala de asteptare, astfel incat sa-si atinga genunchii, va sta srijinit cu spatele de dvs in timp ce descopera lumea, asa cum fac copiii mici, desi el este prescolar 🙂
Lasă un răspuns