O prajitura buna buna si aromata care se poate face de post (cu margarina), sau de frupt, cu unt:). Accepta cu bucurie orice fel de fruct, acum sunt piersicile, netarinele si prunele la putere. Este foarte simplu de facut, pastreaza perfect gustul fructelor si arata si bine, asa rustic:)
Ingrediente aluat:
280 gr faina
140 gr unt/margarina de la frigider
8 linguri de apa rece rece
un praf de sare
Ingrediente fructe:
fructe (orice fel de fruct)
2linguri rase cu amidon/faina
3 linguri pline zahar (aproximati in functie de cat de dulci/acre sunt fructele)
un cub cat o nuca de unt
1. Untul se taie cubulete si se amesteca cu faina, apa sarea, cat sa se omogenizeze si sa fie compact, nu incalzitti aluatul prea mult in mana. Biluta rezultata se pune la frigider.
2. taiati fructele grosier, dupa care le amestecati cu faina si zaharul.
3. pe o bucata de hartie de copt, intindeti aluatul intr-o forma cat mai rotunda cam de jumatate de cm grosime
4. puneti fructele in mijloc, ridicati marginile aluatului inspre fructe pentru a crea o traistuta
5. rupeti bucatele mici din cubuletul de unt si puneti-l printre fructe
Eu am uns aluatul cu un galbenus amestecat cu lapte si am presarat zahar (in post puteti unge cu putina apa/lapte vegetal si presara cu zahar)
Se lasa la cuptor pana devine aurie (aluatul fiind subtire se coace destul de repede)-aprox 30 min.
Are gust minunat si miroase a vara, a fructe coapte coapte:)
buna dimineata:)
foarte tare, chiar ma gandeam la ceva dulce, dar am renuntat la idee repede, caci sunt fructe din belsug la vremea asta si e si pacat sa nu consumam acum, cand sunt la discretie. arata bine si …fresh. o incercam si noi. o zi frumoasa sa aveti.:)
Multumim de reteta, cautam ceva simplu si care sa se poata face si-n post!
Anca, te rog ingaduie sa-i scriu aici la tine ceva Irinei de la Bloguldela mare, fiindca la ea nu pot lasa comentarii! Si-mi pare asa de rau ca se chinuieste! Dupa ce-am trecut si eu prin multe faze despre care povesteste si ea, a venit o vreme cand ceva s-a schimbat, de fapt am inteles cumva ca nu-mi sunt suficienta mie insami…Problema cu femeile inteligente, cultivate, care arata si destul de bine si e greu sa nu constientizeze ca au multe calitati (chiar daca sunt constiente si de defecte) e ca emit semnale potrivit carora nu au nevoie de nimeni. Nu stiu cum sunt semnalele astea, in orice caz ele exista si cei din jurul nostru le percep si se comporta ca atare. Barbatii sunt si raman mereu in anumite sensuri copii, au nevoie de grija cuiva, sunt atrasi de femeile care emit semnale "materne", ca sa zic asa. Adica femeile mai dispuse sa aiba grija de altcineva decat de ele insele. Asta este foarte greu pt o femeie care s-a obisnuit (si a avut inclinatii de la inceput) sa se uite la ea, sa se introspecteze, sa se cultive, sa tinda catre independenta…Desi si o astfel de femeie isi doreste o familie, un sot, copii. Dar parca si-o doreste PENTRU EA, ca sa fie ea implinita, nu ca sa se daruiasca, sa aiba grija de cuibul ei, de altii…In plus de regula o astfel de femeie are si pretentii foarte mari de la altii, fie ca e sau nu constienta de asta. Poate fi foarte saritoare, eficienta, sa ajute pe multi, dar cumva ea ramane centrata pe ea si asta se simte. Pt mine schimbarea a insemnat un fel de "nu ma mai uit la mine, ci ma uit la voi si chiar va vad si VA PLAC asa cum sunteti, nu vreau sa va schimb, nu vreau sa-mi faceti pe plac, nu va mai supun testelor, nu va incadrez in grile, pur si simplu va vad si constat ca sunteti importanti pentru mine si valorosi".Cand iei decizia de-a face asa si ceri ajutor de la Domnul, lucrurile se schimba. Cand vrei sa-ti intemeiezi o familie cam trebuie sa-ti dai seama ca asta inseamna mai ales ca vrei sa daruiesti, sa renunti in buna parte la tine asa cum te stii si sa descoperi in tine o persoana care vrea sa traiasca IMPREUNA, iubind pe celalalt cel putin cum te iubesti pe tine, cu calitati si defecte cum realmente toti suntem, nu doar asa, in teorie…S-ar putea sa descoperi ca nu poti trai impreuna, adica ai un real handicap asupra caruia e necesar sa te apleci pentru remediere, cu ajutorul lui Dumnezeu. In orice caz primul pas e sa-i privesti pe ceilalti cu simpatie si fara sa-i judeci.Cred ca ajuta sa realizezi ca Dumnezeu ii iubeste si pe ei cel putin cat te iubeste si pe tine si ca le vrea si lor binele – iar pe Dumnezeu sa-L "vezi" ca pe Cel ce uneste, fiindca realmente El vrea sa ne uneasca…
Anca, ramane la latitudinea ta daca publici sau nu asta. Iti multumesc oricum!Maria
Ancuta, iti multumesc tare mult de gazduire si ingaduinta! Mai ingaduie un pic, te rog…
Scumpa Irina, da, nu pot comenta ca anonim si n-am blog, nu stiu cum altfel sa comentez, sunteti cateva pe care le urmaresc cu mult drag, cu mare admiratie, uneori nu mai pot si simt nevoia sa spun ceva, ma dor problemele voastre cu care m-am confruntat sau inca ma confrunt si eu! Partial stiu ce spui, ti-am citit tot blogul de mult, si e cumplit ce ti-a fost dat sa traiesti si e extraordinar ce frumos evoluezi! Un om cu ranile tale Il marturiseste pe Dumnezeu cand merge pe calea vietii atat de frumos cum o faci tu, fiindca doar cu puterea LUI poate asa o minune!Sa nu mai gandesti vreodata ca e ceva vreun blestem! Totul e binecuvantare de la Dumnezeu cand ne descoperim Lui cu smerenie si tu O FACI! Ai incredere in Domnul, nu te va lasa, iti va randui, impreuna cu tine, calea ta!Linisteste-te, nu mai considera ca e o urgenta nimic, pur si simplu linisteste-te!Nu vreau sa abuzez de bunatatea Ancai, ma opresc aici spunandu-ti ca te imbratisez si ca stiu, chiar stiu ca-ti va fi bine!
Multumesc mult, Ancuta!
Maria
Uau ce bine arata!!!
Superba galetta ta! O sa o fac si eu, dar cu prune. Cu piersicile nu sunt prietena decat daca mi le curata cineva de coaja :))
Ce bine arata,mi-ai facut pofta.
Multumim de reteta!Astazi o fac, dupa checul acela bun bun, am incredere ca iese orice reteta publici:D
O duminica frumoasa va doresc.Imbratisari