Am scapat laptopul pe jos si da o eroare Win, sper sa se poata repara…sa fie doar o eroare din cauza socului 🙂 si dupa ce pun Win nou sa mearga struna.
Altfel, imi va fi destul de greu sa bloguiesc.
Miercuri e Yarn along.
Am terminat un fular pentru mama mea pe care o cheama Maria, in niste culori asa…ca ea, calde si cu mult roz:) (inca nu i l-am dat)
A inceput Ilinca scoala, ii place foarte mult, in special de domnul si mie la fel. A luat foarte in serios treaba cu scoala/scolarita, cred ca i s-ar fi potrivit mult ideea de pionier:). Dupa prima zi ii povestea unei doamne ca “aproape si-a facut o prietena”-ca si pentru noi, si pentru ei e greu sa se tot adapteze la nou, mai ales cei care au tot mers la diverse gradinite. Este obosita dupa-amiaza, pentru ca ea este obisnuita sa doarma la pranz, sper ca in aprox. doua saptamani sa-si regleze organismul. Am scazut ora de culcare la 8:30 de la 10 (dormea zilnic la pranz aprox 3ore), asa ca sper ca va fi ok cu programul prelungit de 8 ore si jumatate la scoala. Oare inainte era mai bine pentru copil sa vina acasa si sa stea singur pana veneau parintii de la scoala? Greu de apreciat. Eu asta faceam la vremea ei.
De citit, citesc mai multe pe bucatele, saptamana aceasta cel mai mult m-a impresionat/afectat/umanizat un material despre pictorul Paul Gherasim din Familia ortodoxa, merita citit. Un om care a trait asa frumos:)
 |
| o prima zi de scoala |
 |
| desi nu-mi place sa crosetez, cred ca lana aceasta isi aseaza desenul mai bine intr-o compozitie crosetata (despre balerinele acelea va voi povesti intr-o postare despre cele mai frumoase/calitative rechizite din lume) |
 |
 |
| toamna |
 |
| apus astazi de pe terasa |
 |
| Paul Gherasim |
O zi absolut banala de om lenes:
Viata mea astazi: la 6:09 suna ceasul, aman alarma pana la si 19. Ma trezesc, ma duc la baie, ma spal, cobor, pun medicament in cana si apoi apa pentru tratamentul puilor, apoi amestec pasat (crupe) cu nu stiu ce mancare speciala si ma duc la pui si le duc. Ma intorc si iau galeata de apa de la robinetul care picura si ud trei trandafiri, ma intorc in casa iau mancarea lui Cooper si-i dau mancare. O trezesc pe Ilinca. Ii pregatesc sandvisul si i-l pun in ghiozdan. Ii aleg haine, urc sus si pun fierul in priza. Calc hainele ei si pe ale mele. Ne imbracam, iesim pe usa la 6:50. O las la scoala, pe drum spun de cateva ori “Doamne Iisuse Hristoase…” (e cam singurul moment din zi in care spun o rugaciune, imi cumpar cafeaua+covrigul zilnic si ma duc la job. La job am o zi criminala, ma doare capul foarte tare. La 16:30 ma duc si o iau de la gradinita, o astept putin ca vrea sa se joace cu o fetita, n-am niciun chef, dar nu vreau sa-i stric cheful copilului. Ne urcam in masina si pornim spre casa. in drum spre casa trecem prin piata si cumparam legume si struguri. Imi amintesc ca trebuie sa iau mancare la pisici, ma duc si cumpar . Mananca cam mult pisicile. Pe drum Ilinca vrea sa_i spun o poveste amuzanta. Povestea lui vladut cel obraznicut e numai buna cand prinzi semaforul de patru ori. Ne intoarcem acasa e 18-18:30. Ma duc direct la pui si le dau apa si mancare. Pe drum, adun doua pahare din carton luate de vant, vad ca iar e plina galeata cu apa si ud alti trei trandafiri. Pun vasele in masina de spalat si o pornesc cat Ilinca se schimba. Ii pregatesc mancarea. Cat mananca, eu spal vasele ramase in chiuveta de ieri, cand am golit frigiderul(nu au incaput in masina, sau nu se pot pune la masina). Eu astazi am mancat la job. Ignor faptul ca nu vrea sa manance mai nimic, nici macar dulce, gasesc tot felul de tertipuri sa o fac sa inghita ceva, apelez la glume, la argumente logice, la santaj, la amenintari. Pun lipsa poftei de mancare pe emotiile scolii (o tine asa de vreo saptamana). Intr-o zi a mancat jumatate de covrig (ea care, in mod normal cere si a treia portie). Nu vreau sa fac din mancare o problema, nici sa-i dau prea multa importanta, n-as vrea sa asocieze emotiile cu mancarea, dar nici sa stea flamanda.
Ma schimb, daca tot am intrat in baia de sus, pun o masina de rufe la spalat, pun mancare si apa la mate, arunc nisipul murdar, ma spal pe maini si vad ca chiuveta e plina de pasta de dinti, o sterg cu o mana.
Strang masa si stau langa Ilinca cat se uita la tv (episodul zilnic)-de
cand a inceput scoala vrea sa stau langa ea, noroc ca pot citi/tricota. casa e vraiste, iar pe terasa sunt atat de multe frunze de parca a explodat un balot cu frunze uscate. Am sa matur maine, sau sambata dimineata. Maine dupa-amiaza e ziua in care ies. Ma asez jos si citesc, Ilinca isi aduce biscuitii sub forma de litere si incepe sa scrie un cuvant. Se supara ca nu are o anumita litera si nu mai vrea sa scrie, eu insist ca e fain jocul, ea se apuca de plans. Stiu ca este obosita, ii spun calm ca sa te joci e o bucurie, nu o corvoada, ca te joci cu ce ai. Insista, ridic glasul, apoi imi dau seama ca e obosita si sensibila din cauza schimbarii asa ca schimb subiectul. Strang rufele de pe sarma si le intind pe cele proaspat spalate, in timpula cesta vorbesc la telefon cu o prietena. Vad apusul, iau camera si fac cateva poze, ma reintorc si pun rufele. Scriu pe blog, Ilinca se duce si se spala (de obicei stau langa ea cat se spala si o mai ajut). Ii dau tratamentul pentru viermisori si se duce la culcare. Deschid usa masinii de spalat vase, le voi scoate maine. Revin si inchei pe blog, apoi o ma duc sa inchid la pui, ma spal si ma bag in pat, o sa citesc si adorm in jur de 10 si un pic. Casa mea e vraiste in continuare, terasa acoperita de frunze si jucarii de-ale cainelui (a avut un sac de bile pe care le-a rontait), arata ca la oamenii cei nebuni, mi-e si rusine daca se uita vecinii peste gard, dar asta e:). Copilul e sanatos, mancat si culcat, iubit si fericit. Mie mi-e bine:), am o jumatate de ora-o ora pentru mine pana ce pic.
Am scris asta pentru ca mai multe persoane mi-au scris ca se mira ca am timpsa tricotez, sa citesc, sa ma joc cu Ilinca, sa fac totul cum trebuie. Departe de mine sa fac totul cum trebuie, cred ca pur si simplu ma relaxez destul de mult, ma tratez frumos, am grija si de mine, ca si eu sunt om si contez. Sunt zile in care mancam ochiuri cu branza sarata si cu rosii (destul de multe la numar), sau lapte cu orez/taitei. Le fac pe toate cat pot de bine, uneori excelent, alteori varza. Prioritizez. De ex acum as putea matura terasa, dar imi face placere sa scriu pe blog, n-a murit nimeni acoperit de frunze si apoi…ce moarte mai frumoasa poate exista decat sa fii acoperit de toamna?
F draguta Ilinca in prima zi de scoala, dar cred ca e si solicitant un program asa lung pt un copil de varsta ei. Dar nici sa stea singura acasa nu cred ca e o optiune. E normal sa prioritezi anumite lucruri pt a face fata si a putea fi disponibila necesitatilor copilului, el e cel mai important si bineinteles si noi ca parinti. Un parinte surmenat si irascibil nu va putea fi rabdator, calm, vesel si iubitor cu propriul copil. De multe ori mi s-a intamplat sa reactionez ghidata de stres si oboseala nu tocmai pe placul copilului si ulterior sa-mi cer iertare. F frumos salul! Numai bine va doresc! Simona.
Multumesc:). Din pacate acesta este programul majoritatii copiilor, dupa-amiaza insa se joaca, acum afara in curtea scolii, iar cand va fi frig, pe niste covoare in clasa:). Clasa este foarte mare, copiii stau in semicerc, asa ca in mijloc e loc de joaca dupa ora 12:)
Desi foarte incarcata si obositoare, eu zic ca ai avut o zi frumoasa. La noi deranjul e la ordinea zilei…asta e! Nu le pot face pe toate singura si la timp. Cui nu-i place, sa stea acasa.
Pupici!
:********, o zi ca oricare alta. Am dorit sa arat ca nu e totul roz la noi in viata, in fapt e la fel ca la oricine:)
:)Nu ai facut decat sa imi intaresti admiratia.Si iti multumesc pentru raspuns.Esti o persoana minunata.Mult succes va doresc,tie si Ilincutei in aceasta noua etapa.
:* Multumesc, suntem la fel;)
Cat de frumoasa esti in toata normalitatea vietii tale! Toti trecem prin fel si fel de momente, banale, sacaitoare sau extraordinare ale zilei, insa faptul ca ne OPRIM, o clipa sau mai multe, sa vedem DETALIILE FRUMOASE ale vietii noastre, cred eu ca reprezinta puterea de a merge mai departe cu bucurie, nu ca o corvoada a zilelor trase dupa noi. Tu faci asta dintotdeauna si e minunat. Cred ca e cea mai frumoasa mostenire pe care i-o vei lasa Ilincai.
P.S. Teodora are balerini ca ai Ilincai 🙂 HM 🙂
Cana cu japoneze e tare draguta, iar despre rechizite….abia astept sa ne scrii!
Fularul pentru mama-roz e minunat, iar fotografia de toamna, cu merele rosii, e preferata mea. 🙂
Te imbratisez cu mare drag!
Eu te imbratisez:*, si …probabil ai dreptate cu mostenirea, sper sa reusesc, mama mea are o bucurie de a trai incredibila:), sper sa-mi iasa si mie:************
Mi-nu-na-ta incheiere…oh ca ador toamna:x
Si eu:)
🙂 Ai ceva activitate!
Ca noi toate:))
Am descoperit relativ recent blogul tău, dar astept cu nerăbdare fiecare postare. Uneori îmi dai curaj, în relația cu propriul copil sunt suișuri si coborâșuri, alteori visez alături de tine, dar de cele mai multe ori mă bucur, mă relaxez în fărâmă asta de lume. Citesc cu mare drag,respir si eu in acea oaza de liniște din gradina si ma bucura mult pozele. Mi-ar plăcea să te cunosc cândva pentru că îmi inspiri multă forță.Oana
Multumesc:*, cine stie? Totul e posibil;)
Ce dragalasa esti tu :). La faza cu terasa, am si eu un of! Si eu am terasa, apt.meu fiind duplex, jos nu am balcon ci o chestie gen terasa. Vecina mea e casnica si cu sot navigator. Amandoi, sau ea singura sta non-stop pe terasa lor, literally…adica de la 6-7 ca o aud cand aprinde prima tigare afara pana la ora 22 cand fumeaza ultima tigara. La ei e beeeeeeeeeeeeeeeeec, e zilnic spalata si maturata terasa, la mine daca o fac o data pe luna si atunci de jena lor sa nu zica ca-s o imputita… Dar eu ma trezesc la 6, la 8 incep munca, acasa ajung in jur de ora 18 si orele libere pana la somn nu vreau sa le petrec maturand si spaland terasa, ci facand ceva pentru sufletul meu. Eu una stiu ca nu-s imputita, doar ca am alte prioritati :).
:))doamna isi face curat la locul de munca:), foarte bine ca ai alte prioritati:)
ce scolarita frumoasa! sa fie intr-un ceas bun!!!!
Multumesc, sa dea Domnul:*
ce minunat scrii! da-le incolo de frunze, ne-ai saraci de minutele minunate cand te citim dar ai avea o curte maturata: si asta e o afacere proasta, zic 🙂
Ca o remarca din viata mea de copil de clasa a 3a, odihna e mai importanta ca orice mancare sofisticata. Asa ca da, am cine cu gris cu lapte, cu paste cu sos(sos facut in avans), cu platou de branza, rosii si ce legume mai sunt, sau salate cu ce este etc; am haine necalcate (ok, am haine din alea anti sifonat), am haine pregatite in avans pe toata sapt. si avem timp sa ne distram, sa ne prostim, sa iesim cu vecinii, etc.
P.S. balcoanele o sa le spal …la toamna 😀 . Zic de mult timp 🙂
:)) mi se pare cea mai buna idee:*
Tu esti un om curajos si sufletist si eu as vrea sa ai parte de tot ce poate fi mai bun si frumos in viata asta! Ilinca e frumoasa si fericita, nu stiu ce altceva vorbeste mai mult despre tine! Sa fiti sanatoase si fericite!
:********************multumesc draga mea, la fel si voi:)
Si mai vreau sa-ti zic ca la tine acolo e ca in tinda raiului. Marul acela e perfect. Nu-mi faci si mie un fular din acela?
Din pacate din cauza secetei cred ca se usuca…suntem tare afectati. Mai ud eu, dar nici nu se compara cu ploaia. Fular n-am cum sa-ti fac pentru ca nu mai am fir, si fularul acesta este cam scurt(am cumparat firul de pe net si nu mi-am dat seama cat e de fain), dar…pentru ca tu stii sa faci si e si terapeutic, iti pot da alt fir:)
Ce simpatica esti! Da, cred ca as stii sa fac si eu unul… e vreun tutorial pe net? Am si eu un fir fain, dar nu cred ca mi-ar fi suficient… poate o sa-l pun pe blog sau pe Fb sa-l vezi!
Mi-a placut tare mult sa citesc despre o zi din viata voastra. :*
Pe Ilinca am vazut-o acum cateva zile, mi-a aratat-o C pe fb, imi venea sa-mi fac din nou cont ca sa-i pot pune si eu o inimioara, de la mine; era senina, fericita si dulce, mi-au dat lacrimile (stiu, suna cam penibil sa si scriu asta in loc s-o tin pentru mine).
Asa cum scria Maria mai sus, nu trebuie sa spui nimic pentru ca se vad toate in copilul tau.
Maria (din Iasi)
PS: Oamenii lenesi nu se trezesc la 6:19 si fac atatea pana sa plece.
Ci pun ceasul sa sune la 6:10, iar cand suna alarma isi zic ca mai stau doar un pic si de fapt adorm pana la 6:30. Asta in cel mai fericit caz, ca in cel mai rau adorm pana la 7:03 si se trezesc panicati! :)), sunt gata in 15 minute, ies pe usa val-vartej, iau disperati un taxi pentru ca serviciul incepe la 7:30 (din cinci zile ale saptamanii, in una din ele omul lenes intarzie si ajunge la 7:45). Ce mi se pare comic e faptul ca atunci cand adorm prea de tot (desigur, eu eram omul lenes) ora este 7:03 adesea, nu stiu cum, cred ca atunci ma trezeste ingerasul pazitor.
Sambata dorm pana la 9-9:30, duminica pana la 8:30-9.
Asta om lenes!
Te rog semneaza cu Maria M:)) ca sa stiu ca esti tu:). Mi-am inchipuit ca ai vazut pozele si ai zambit, ca ti le-a aratat C. Asa am simtit, serios:*. Eu sunt lenesa in alt mod:)), la modul ca de multe ori, desi trebuie sa fac ceva prin casa, ma relaxez:)), ca niciodata nu strica o pauza:))
Acum,ca citesc ce ai scris tu…ma linistesc.In zilele cand ajung acasa la o ora rezonabila…fac ca si ine ce apuc in casa/afara dar mereu raman lucruri de facut..mereu mai este ceva si simt ca nu am facut nimic daca nu sunt toate asa cum ar trebui…Ma simt mai bine sa stiu ca este ceva normal.
Astazi amfacut un pic de reforma printr-o mica magazie si in camara de iarna..CU ce am mai facut prin casa….s-a terminat ziua…si cu toate astea rufele mele zac in 3 etaje pe un fotoliu asteptand sa le strang….Zic si euacum:a murit cineva daca a luat rufele direct de pe fotoliu decat din dulap?O las pe maine ca deja ma dor toate :))
Succes Ilincai la scoala.Ii doresc sa isi faca multi prieteni si sa se bucure de fiecare zi.Sunt sigura ca se va acomoda cu lipsa somnului de dupa-masa
Calde imbratisari…
Multumesc, tu trebuie sa te relaxezi mereu;)
"ce moarte mai frumoasa poate exista decat sa fii acoperit de toamna?"- GENIAL!❤
snejana