Sunt cateva zile saptamani de acum de cand ploua si e frig afara si mohorat, numai bine de stat in casa la caldura. Duminica ma uitam pe dealuri si gandeam cat e de linistitoare imaginea lor statica, cand stateam la bloc, la bulevard mereu treceau zeci de masini pe secunda. Acum nimic nu se misca, totul e asa…fix, odihnitor, fara niciun stimul.
Afara miroase minunat a fum de soba. Avem un semineu electric 🙂 care e mai mult de decor dar da si caldura (aveam si cand eram copii unul), e simpatic, cam ca painea feliata fata de painea adevarata.
De tricotat tricotez un fel de fular/esarfa/sal din lana curcubeu. Am desfacut si facut de vreo trei ori pana am executat corect modelul:))
E o vreme perfecta de stat la caldura, cu sosete de lana, salep cald cu scortisoara, o lumanarica aprinsa (din cauza luminii slabe imi face placere iar sa aprind lumanarele, emana asa o caldura si o lumina care purifica, linisteste si incalzeste orice loc), paine dulce, gutui coapte in cuptor.
M-am uitat intr-o dupa-amiaza cateva ore pe un post numai cu seriale de comedie usoare, cateva ore bune:d si…la sfarsit eram asa obosita si aveam o stare proasta, efectul e invers, ma uit la comedii si ma apuca depresia, cred ca din cauza ca arata grotescul de zi cu zi, evidentiaza penibilul si micimea pana la dezumanizarea personajelor.
De citit citesc Daruind vei dobandi, pe sarite, oprindu-ma asupra pasajelor care rezoneaza in mine.
“Mila, scurt spus, presupune facultatea de a te parasi si a lua locul altuia, fara a-l judeca…dincolo de dreptate si osanda si tagaduind asprul, adagiu “fiecare pentru sine”.
Iata ce-i adevarata mila care, odata inca nu-i simpla milostenie ci intelegere a durerii, ficii, amaraciunii, obidiei altuia; care-i iubire, induiosare si mai ales, mai inainte de orice altceva participare, partasie, facultatea de a investi in situatia altuia, de a vedea lucrurile din perspectiva lui, de a te parasi pe tine insuti spre a deveni pentru oarecare vreme un altul.
Mila este contrarilul contabilitatii, care-i treaba demonului. Acela socoteste intruna, cantareste, dramuieste,nu iarta, nu sterge, nu uita nimic. Hristos milostivnic-Cel Caruia ii este a ne milui – cu un singur cuvant si dintr-o data anuleaza pacatele unei vieti intregi: ale femeii pacatoase, ale femeii adultere, ale vamesului Zaheu, ale talharului celui bun…intr-un registru contabil nu se poate schimba nici o singura cifra. Totul e incremenit pe veci. Mila, opusul ei, este mereu gata sa uite, sa ierte, sa absolve, sa treaca cu vederea.”
E miercuri, e yarn along (ce e pe andrele o sa vedeti muult de acum inainte, noroc ca e firul degrade si isi schimba culorile:))
 |
| departari vazute de la fereastra |
 |
| cand ceata se ridica |
 |
| Ilinca chinuindu-l pe Boris (mereu e “fericit” cand il ia in brate), dar ea e perseverenta |
 |
| atatea nuante de verde |
 |
| ploaie |
Doamne! Ce fotografii superbe!Ilinca e o dulce si oricum Boris pare mereu suparat, asa ca eu cred ca ea simte ca il bucura tinutul in brate. :))
Numar pe degete comediile care mi-au placut. Cele de succes, gen American pie ma enerveaza si nu ma amuza absolut deloc. Credeam ca am eu ceva de nu pot rade la comedii.
In mod sigur imi fac cadou firul acesta. 😀
Va imbratisez dragilor! Va guricesc :*
Offtopic: Ce mi-a placut cum a zis un baietel ca "s-a guricit buza in buza" cu o fetita de la gradi. Mi-a placut expresia caci treburile astea cu gagicile de la gradi m-au enervat ingrozitor intotdeauna. Nici nu am permis nimanui sa il intrebe vreodata pe Andrei daca are "gagica"… iubita. Mi se pare deplasat! Hai ca ma intind aiurea… Sunt un pic nevorbita. :))
La voi chiar si ploaia e frumoasa! Superbe imagini!
Vai ce te invidiez pentru peisaje , si pentru linistea de la casa ……. Spor la tricotat si abia astept finalul 🙂
Ce frumos e la voi!:)
E toamna in toata regula si la voi! Mie mi-e dor de iarna…
Ce repede trece vremea!
Stiu si eu cum e cu pisicile si copii:). Am avut acum cativa ani in pisoi birmanez destul de sclifosit(ma accepta doar pe mine) si intr-o zi am avut in vizita in baietel caruia i se potrivea perfect numele 'Denis pericol public'. Atata a zmotocit si chinuit motanul ca dupa ce a plecat statea numai in bratele copiilor mei, si-a dat seama pana la urma ca de fapt ai mei il iubesc chiar si cand il chinuiesc putin. Pozele tale si ceea ce tricotezi arata extraordinar!Pupici!
a venit toamna in pozele si tricotajele tale!
Multumiri pt splendoarea de culori din poze!
:*************
Inspiratie la tricot
https://ro.pinterest.com/pin/AY4yQ8gp7GzME5Nfev_L1gI19bl0zZKoummU7dkp49bD38lbd3dh4fQ/
Vaaaaaaaaaaaaaaai vulpita si cu caciulita la creioane sunt suuuper:)
Ma tot gandesc in ultima vreme cand intru aici, la tine, cat de bine ai facut ca v-ati mutat acolo! Cat e de frumos si se vede cat de bine va simtiti amandoua si cat de mult va prieste!
Faci niste poze superbe, surprinzi amanunte care multora le scapa. Asta pentru ca esti un om tare frumos si frumusetea e in ochii privitorului 🙂 Te imbratisez!
Vai daaa:)), totul e frumos la noi, inca sunt in extaz, azi dimineata cand m-am trezit pe geamul de pe holul de sus se vedea un copac galben, asa de frumos, am zis ca nu-l mai pozez si pe ala ca fiecare are un copac in fata geamului:) care sa-i aduca bucurie.
Multumesc, incerc sa surprind aspecte cat mai domestice:), inca nu stiu cum sa setez apratul ca sa nu se vada ploaia ca linii ci ca stropi, sau noaptea pe geamurile de la drum se vede o feerie, dar aparatul meu nu o poate surprinde…