Inca de anul trecut m-am hotarat sa intru intr-un program de facut sport pentru ca sunt…grasa. Nu as face-o pentru sanatate, sau amorul artei, n-am eu asemenea constiinta.
Asa ca…am citit despre mai multe diete, ma oprisem la una la care trebuia sa mananci carne, dar n-as reusi sa mananc numai carne, mi se facea rau numai cand ma gandeam (desi mie imi place carnea foarte tare:), mai tinusem unul acum cativa ani ce se baza pe lactate (nu-mi plac lactatele, deci… a picat). Asa ca mi-am propus o data la care sa incep, inainte de asta mi-am cumparat seminte de chia si niste tarate (taratea inca n-am desfacut-o), colanti, adidasi si…cantar (de nervi l-am aruncat acum doi ani:)).
M-am inscris la un program in care faci sport si ai si un regim alimentar. Sport faci doua zile pe saptamana martea si joia. Marti dupa primul antrenament am zis ca renunt, ca nu pot sa fac asta, mi s -a facut rau la propriu,a trebuit sa stau intr-un fotoliu ca sa nu lesin in masina si sa inghet:)), apoi am avut o febra musculara de am mers toata saptamana cu picioarele tapene, nu puteam sa le indoi, sa merg la toaleta a fost ca si cand imi infingeam cutite in muschii de deasupra genunchiului (pe scaune sau pe pat ma prabuseam efectiv). Imi fugeau genunchii cand trebuia sa cobor o scara. Joi a fost la fel de intens dar un pic mai bine (am trisat, mi-am luat apa in care am pus jumatate de lingurita de miere)-am citit undeva ca-ti refaci nusce echilibru electrolitic (o fi placebo, dar la mine lucrurile logice pe care nu le inteleg merg de minune, de ex, am reusit sa pedalez pe bicicleta cand mi-a zis cineva sa pornesc din punctul de cuplu maxim ;)-n-am idee ce inseamna, dar pare foarte logic:).
Am fost si sambata dupa-amiaza sa invat sa execut exercitiile corect:)
Regimul inseamna 3 mese pe zi+2 gustari (obligatorii toate ca sa nu inceapa corpul sa si faca depozite:) . Regimul l-am simplificat pastrand insa principiile:
Micul dejun e format din oua (fierte, omleta+ ardei gras,branza)
Pranzul in timpul saptamanii la mine e acelasi (il cumpar de la cantina – piept de pui cu salata de varza).
Cina e peste/carne la cuptor/gratar+legume/salata, supa
Mancarea e mai mult decat suficienta.
Am mai mancat cate doua patratele de ciocolata neagra dupa pranz :))(pieptul de pui cu salata imi face foame::)), chiar si cand nu-mi este:))
Gustarile inseamna iaurt cu seminte de chia, un fruct si oleaginoase (nu-mi plac deloc, dar asta e:))- mi-a placut suficient ce am mancat cand am acumulat slaninuta.
Antrenamentele incep seara tarziu cand oamenii normali se aseaza in pat si citesc/tricoteaza/se uita la un film. Trag efectiv de mine sa ma duc, in afara de drumul pana/si de acolo nu gasesc inca nicio bucurie (merg singura in masina cu muzica tare:) si asta-mi place.
Un lucru pozitiv la program e ca e destul de scump si-mi pare rau de bani, la ora aia nu prea am alternativa, adica nu suna mai bine o cafea cu o prietena, e atat de greu in primul rand sa ma ridic de pe canapea si sa ma duc, incat ma face cumva mandra de mine:).
Mi-e atat de greu, incat nici nu ma pot gandi sa renunt:)
Succes, Ancuta! Urmeaza sa intru si eu in ceva hardcore tot legat de fitness. Insa voi spune despre ce e vorba dupa o perioada cand am sa vad daca ma pot tine de cele propuse :)). Cred ca un mare atu cu mersul la sala e ca iti da o stare de bine mental dupa… am si eu vagi amintiri cu putinele zile cand am mers la sala :)). Te pup!
P.S. Suna bine "dieta", e ceva ce as putea manca constant.
Eu am mereu stare de bine:), cand plec de la sala insa e ca si cum as evada din lagar:))
Important e sa nu sarim peste mese spun ei:)), la mine cel mai greu e lipsa covrigilor fierti, eram dependenta de ei:)
Bravooo! Si eu zic ca fac ceva, si am ramas cu zisul…. Bravo!!!!
Eu zic de cativa ani, exista un moment:)
Am citit chicotind postarea, apoi am ras de-a binelea cand am ajuns la partea cu sfatul pentru lucrat pe bicicleta. Am ras pentru cum ai scris, nu ca as fi eu mai breaza.
Te felicit pentru vointa, sa stii ca mi-ai dat si mie un impuls. Am si uitat cati ani au trecut de cand nu am fost la sala. Succes!
Haide:))
Nici mie nu imi place sala,insa merg tegulat cam de 1 an.Schimbarea interioara e uimitoare-vei avea energie sa urnesti multe alte lucruri in viata(si sa termini masterul:)),vei avea stima de sine si forta in tot ceea ce faci.E ca o scara:urci,e greu,ce se vede din varf e minunat.In plus,investesti in tine cea din viitor,cate la batranete nu va avea nevoie de carucior,ci va fi sprintena si pozitiva:)Te pup si te admir mult,cu sau fara sala!
Ha de un an? Asa am sa spun si eu dupa un an:)
De un an,se poate,crede-ma!!!Nu am corpul visat,pentru ca nu tin nici o dieta ,insa sunt"in forma".Cel mai uimita sunt de schimbarile interioare:forta cu care te poti raporta la orice ti se intampla e un miracol.Sportul m-a ajutat sa trec prin renuntarea la job,mutatul intr-o alta tara,invatarea unei noi limbi(la 35 ani)…Lucrurile mici facute regulat si constant (sport, o rutina de ingrijire dimineata si seara etc) iti schimba viata.Nu te cunosc,dar cred sincer ca macar jumatate din planurile tale pentru 2017 vor fi indelinite daca vei merge la sala. Si apropo,am un copil de 4 ani,deci nu ma suspecta de "stat acasa si nefacut nimic"Te imbratisez cu drag
:)) nici n-as suspecta pe cineva de stat acasa si nefacut nimic (aia pot fi doar eu:)).
Iti urez succes! Cred ca din ce in ce mai multa lume constientizeaza necesitatea organismului uman de a face miscare…numai eu am nevoie de impins de la spate…desi vointa am…imboldul imi lipseste(e adevarat ca nu prea am nevoie..la 32 de ani, am 1.56 si 40 de kg dobandite datorita unui tratament hormonal…pentru ca aveam 38 kg, insa…mi-ar face bine putina miscare). O saptamana usoara sa ai!!!
N ai mevoie, o plimbare rezolva nevoia de miscare:). O saptamana plina de bogatii!
Bravoooo, Anca!
Febra musculara e criminala.Inainte sa incep sa merg la sala am inceput cu xbody.Deci am facut o febra musculara de simteam toti muschii,din talpa pana in varful creierului.Cand vedeam scari imi venea sa plang.Apoi m-am obisnuit cu ce era acolo.Chiar imi spuneau ca suport mai multa tensiune ca un barbat.Apoi am inceput cu sals.Si aici febra,dar nu de aceeasi intensitate ca la xbody.Uneori as renunta .De lene,de oboseala,de nervi ca nu sunt si eu slaba fara sa fac nica.Dar merg in continuare pentru ca multi mi-au spus ca nu ma tine mult.Tre sa recunosc ca numai tampenii din astea ma motiveaza si cu tâmpeniile astea a trecut un an.
:))stiu prietenii mei ma intreaba ce faci Nadia Comaneci:)) cand ma vad cum ma prabusesc in scaune,:))
:))), clar
Esti simpatica! C. H.
😉
Mai persevereaza un pic. Stii cum se spune: corpul are nevoie de 3 saptamani ca un lucru sa intre in rutina. Spor!
Pai luna asta tre sa ma duc:)), e un pariu pus cu mine:)
felicitari!Sunt sigura ca o sa reusesti si vei continua!daca nu pentru tine, pentru fetita ta, care are nevoie de o mama sanatoasa si longeviva!
exact programul asta de masa il am si eu, 3 mese, 2 gustari.Chestii integrale, exclus dulciuri(pe cat posibil).
Nu am reusit sa fac programul de exercitii, in schimb merg tot mai mult pe jos, in pas alert(cel putin o ora, si sper la mai mult cand vine primavara).Dar am gasit un program tot asa, de o luna, cu sala si nutritie, si vreau sa ma inscriu in martie sau aprilie-iar, depinde de vreme, astept primavara :))
Sa mergi pe jos este cel mai minunat mod de a face exercitii, atat pentru corp, cat si pentru suflet:)
Meniul mi se pare f. fain si echilibrat si adecvat iernii (cam multa carne pt mine, dar mie nu imi place). De ceva ani am remarcat ca nu mai pot manca mic dejun asa ca sar direct la pranz.
Cu sala, nu pot decat sa te felicit: de cand cu copil nici acasa nu reusesc sa ma mobilizez sa imi fac exercitiile (adorm cu fata in pat seara, la culcare 😀 😀 , mai exact pot spune ca ma adoarme ea 😀 )
Te cred :), meniul si mie imi place pentru ca e multa mancare:)), micul meu dejun consta intr-un covrig fiert si o cafea cu lapte (in fiecare zi:) :)), acum ma chinui cu omlete si oua (eu mancam oua doar de Paste…), descopar ca desi mancam muuulte prostii, nu mancam o multime de alimente de baza (oua, iaurt, gratare (decat daca erau ceafa:)), carne de pui (in continuare mi-e o greata de ea…), dar perseverez, gusturile se mai si invata:)
Mult succes, Ancuta! Postarea ta m-a amuzat teribil! Am trecut si eu de cateva ori prin asa ceva. E primul an in care nu am la rezolutii sa slabesc n kg, din cauza ca anul trecut am slabit 12 kg, nu pentru ca am tinut o dieta, ci pentru ca m-am stresat foarte mult. Nu am mai luat in greutate pentru ca merg si vin de la serviciu pe jos, iar acolo nu mai stau toata ziua cu fundul pe scaun.
Am vazut ca ai slabit si mi-am inchipuit ca asa, tu oricum esti o frumoasa:*
Mult succes,ti-am trimis un mail:)
Multumesc:*
Bravo ! doar cei care urasc sportul stiu ce inseamna, dar as vrea sa-ti spun ceva din experienta mea. Trebuie sa gasesti o forma de antrenament care sa te faca sa te duci ( nu am zis ca o sa te duci de placere ). Eu am incercat tae bo, pilates, zumba, aerobic, HIIT, crede-ma ca este diferenta intre ele,am schimbat 3 sali intr-un an. Cand o sa potrivesti lucrurile , o sa fie mai usor, crede-ma, eu sunt batrina, grasa, nu mi-a placut sportul niciodata. Miscarea trebuie sa fie de 2-3 /saptamanina,1 ora, ridica serotonina si elibereaza endorfinele, e oboseala , dar mai placuta, nu ne mai e foame. Ai rabdare si cu tine si cu sportul, incearca dupa 2 luni altceva, s-ar putea sa ai surprize. Nu te duce la inceput hotarita sa mori acolo, e OK si 60-70 % din exercitii. Cu cat va fi mai neplacut, cu atit dorinta de a renunta va fi mai mare. Inearca zumba, salsa, e cu muzica si coregrafie, la inceput nu-ti ajung picioarele, apoi devine dragut ! Succes si nu te lasa !Ana Ghinea
Asa cred ca am sa fac de luna viit_ zumba sau kangoo, ca sa topai:), desi visul meu ar fi sa ies sa aleg:)), dar cum eu sunt de o lene extraordinara mi ar trebui un antrenor sa alerge cu mine:)
Sa ne intelegem ! ce inseamna la tine 'sunt grasa"? ca sa stim la ce ne raportam :)))
80 kg/160 cm,57 ani.
Mai inalta si mai tanara putin:)
Esti adorabila! Postarea asta m-a facut sa zambesc desi credeam ca in urma unor vesti proaste primite la job, ca mi s-au terminat zambetele pe toata ziua si pe toata luna in curs :))
Inutil sa mai spun ca eu nu-s prietena cu sportul, ci doar cu dulciurile. Nu ma mai incape nimic, dar nici nu gasesc resortul ala al iesirii din zona de confort. Nu inca 🙂
Imi pare rau de vestile proaste, musai vin si cele bune. Eu n am nicio problema cu dulciurile cu cu…painea, sunt ca alcoolicii daca iau o gura de paine nu ma opresc pana n o termin…orice aluat ma face sa mi pierd mintile:). Si eu sunt tot asa de ceva vreme, acum a venit vremea la mine. Ia haine noi;)