Taniusa ne gazduieste jurnalele
Am avut un prieten depresiv si citisem studii ca de fapt starea de bine sau de depresie e in foarte mare parte genetica, asa ca nu e chiar atat de simplu sa alegem sa ne simtim bine, asa cum scriu autorii de carti motivationale.
Azi: am desenat. Trebuia sa mergem intr-o vizita care de obicei e placuta, dar am sunat si am spus ca nu am starea necesara sa ies din casa. M-am tot framantat ce minciuna sa inventez, dar adevarul este ca zilele mele favorite sunt cele in care sa nu ies din casa.
La un moment dat intra lumina in casa ca o explozie, ma dureau ochii de atata lumina. Sunt recunoscatoare – ce minune, ce binecuvantare, sa stai in soare plina de sanatate, sa nu simti decat bine, sa nu te doara, sacaie, streseze nimic.
Vreau: perseverenta
Saptamana care a trecut: Vineri am iesit, iar seara am fost la opera-Barbierul din Sevilla-acum o suta de ani, acestea erau comediile la care se distrau oamenii. Ce nu mi-a placut, e ca a avut niste scene cam desucheate si era o invatatoare cu copiii ei in spatele nostru… Ilincai i s-a parut amuzant. Sunt pentru innoire, nu sunt pudica, dar nici scene libidinoase nu-mi doresc sa vada.
Ieri am fost la o intalnire a mamelor singure, nu m-am gandit niciodata la mine ca la o mama singura si nu m-as fi dus dar imi place una din moderatoare si apoi am mers la un targ, tinut intr-o cafenea, unde se strangeau bani pentru persoanele bipolare (nu e genul meu de loc si nici de oameni care erau acolo, cred ca traim intr-un univers paralel, aratau si erau imbracati intr-un fel in care nu sunt oamenii de la cefenelele din mall pe care le frecventez – inca nu mi dau seama daca in bine sau in rau, pur si simplu altfel). Sunt superficiala si comerciala? Am fost acolo si m-am pierdut pe drum sau n-am fost niciodata?
Revenind la mamele singure, erau misto, aratau foarte fain, faceau incredibil de multe pentru copiii lor si pentru ele printre picaturi, erau frumoase, bataioase, cu hobby-uri si toate depasisera sau erau in curs de a depasi situatii foarte dificile si dureroase. Mi-au placut, asa ca ma voi mai duce sa ma intalnesc cu ele;)
O imagine:
![]() |
Ca sa nu intre cainele in casa si totusi sa aerisim:)). Momentan ziua sta afara:) |
![]() |
![]() |
n-oi avea eu mare talent, dar imi face placere sa desenez. Cand termin poate si arat:) |
E minunat la voi, si veverița… Un lucru atât de mic, putina apa, înseamnă atât de mult pentru ființele ca ea. Mi s-a făcut mila… Parca sunt mai putine acum, înainte vedeam prin Copou mai des, acum parca au dispărut. Ana.
Imi plac mult pozele. Vad ca esti foarte ocupata. E bine sa ai activitate.
Cat despre inclinatia naturala spre depresie, subscriu… Daca e sa urmam arborele genealogic (creanga cu creanga), asa e!
E superba poza cu veverita. Nici nu stii cat de mult ma bucur pt tine.
cate lucruri frumoase am regasit in articol. foarte fain.
Acum am vazut si eu postarea asta! E clar: foto 3 este mi-nu-na-ta, adica …. perfecta! E tare fain la tine, si eu vreeeauuu!