Taniusa ne gazduieste jurnalele
Azi: ma apuc de treaba
Vreau: perseverenta
Saptamana care a trecut: Am lucrat, am sarbatorit ziua Sf Arhanghel Mihail cu hamburgeri:)), am fost la cumparaturi doar cu mama:)(ce senzatie de vacanta:), avem o gaina noua, am facut sapun, mi-am cumparat vopsele de creta (nu le-am folosit inca), m-am apucat timid de treaba…
O imagine:
![]() |
the magic:)-primii stropi ce se transformau in zapada, lumina in umbra:) |
![]() |
A mai trecut o saptamana?! Cand?!
Si eu citesc psihogia varstelor. Mi se pare usor invechita. Ar trebui reactualizata.
Eu trebuie sa o citesc, cea de Tinca Cretu e ok:)
Eu o am pe cea scrisa de Verza, dar…
Trecuse weekend-ul si mi-a lipsit jurnalul…sa stii!Iar pisoiul ala este senzational.O saptamana cu liniste !Mihaela
❤
Ce paine frumoasa! Painile tale mi se par cele mai frumoase, mai adevarate, mai "ca acasa" nu ca la brutarie. Ce culoare frumoasa are coaja! Vad ca si tu experimentezi cu taieturi noi 🙂
Si eu folosesc sapun natural, doar ca nu sunt in stare sa mi-l fac singura, deocamdata. Diferenta fata de cel mai bun sapun cumparat din magazin, mi se pare ca de la painea de casa cu maia la franzela feliata si vanduta in punga :)))
Saptamana cu bucurie!
Asta a iesit cam arsa parca, urmatoarea a fost de secara si a iesit suuuuper dulce cu coaja si miezul minunat. Eu aveam o parere proasta despre cosmeticele hand made, pentru ca nu arata si nu miros ca cele din magazine, dar acum, dupa ce am folosit sapunul meu, ceell de la L occitane mi se pare plastic:). Eu vreau sa fac lumanari:))) mai nou pentru ca imi place sa le ard si mi place ideea de lumini vii_momentan ardem din cele de la biserica pe care le punem intr un pahar cu orez drept suport:). Bucurii!
Simnt mirosul de pace si bucurie ce vine dinspre casusa ta, mirosea a aer proasptat a sapun al carui receta o vreau numaidecit 🙂 a piine si a dovleac, a iarna … e minunat la tine acasa. Un post binecuvintat si de folos draga Anca.
Amin! Pentru toti sa fie! :), multumesc
Asa o stare de bine am cand citesc articolele tale, Anca… Iti multumesc din tot sufletul!
Astazi mi-a placut in mod particular acel citat… eu am fost obisnuita cu scuzele de tot felul, si mi s-a parut atat de eliberator momentul in care am incetat sa ma justific….
O consecinta interesanta in viata de zi cu zi pe care am observat-o este ca am judecat si mai putin oamenii (am avut tendinta sa spun ca nu i-am mai judecat, dar cred ca nimeni nu are pretentia ca nu judeca). Adica: atunci cand rog pe cineva ceva, sau intreb ceva, ma astept la ceva simplu ca raspuns, gen da sau nu. Și tratez cumva egal aceste raspunsuri, omul are dreptul sa spuna si da si nu – pornesc de la ideea ca nu are un motiv temeinic, indiferent care e.
:*, eu am inceput sa spun ca n-am chef sa ies sau…nu am starea necesara sa vb la telefon:), si majoritatea inteleg:)
Ce sris frumos are Ilinca! Si ingrijit.
Poza aceea cu primii fulgi e preferata mea.
🙂 si a mea, era asa fain, norii se miscau cu viteza si lumina se schimba vazand cu ochii:)