Am facut inainte de Craciun un cozonac cu maia. Doi mai exact, pe 30 am facut alti doi, ca nu mai ramasese nicio bucatica.
De ani de zile fac cozonac la Paste si la Craciun si de fiecare data are acelasi gust, desi folosesc alta reteta: a paine dulce. De Paste mi s-a parut ca ma apropiam de gustul de cozonac, nu si de consistenta: umeda si densa si aerata de cozonac din copilarie, framantat o ora pe ceas de mainile bunicii.
Initial am vrut sa adaptez o reteta clasica la maia, dar apoi, am facut propria reteta si ma bucur ca am repetat-o,sa ma asigur ca am scris bine cantitatile, pentru ca este superb, este Acel cozonac:) cu gustul acela moale si minunat de coaja de portocala si lapte:).
Singurul regret e ca nu am niste poze demne de asa un cozonac, dar promit sa-l repet de Paste si sa-i fac atunci sedinta foto pe care o merita (nu pot sa-l fac mai devreme, ca nu vreau sa mai mananc nimic pentru urmatoare luni, atat am acumulat zilele astea)
 |
| proaspat scosi din cuptor |
 |
| textura – fasiile care se aleg |
 |
| un mic dejun pe care as putea sa-l iau zilnic:) |
Minunatul acesta presupune un timp de asteptare de 14 ore, asa ca ideal ar fi sa fie framantat seara si copt a doua zi:). Asta din cauza maielii naturale:)
Reteta:
Pentru aluat:
(toate ingredientele la temp camerei)
-320 g maia,
– 600 ml lapte (impartit in 500+100)
– 100 g unt topit
– 4 galbenusuri
– 280g zahar
– 1kg faina alba
– 100g faina neagra
– 2lg coaja de portocala rasa (amestecata cu zahar, mi-a adus o prietena portocale bio din Grecia, dar am vazut ca si portocalele cele mai mici si urate vandute la plasa au coaja asemanatoare)
– esenta de vanilie jumatate de sticluta (o turnam in cele 100ml lapte)
-sare 12 grame dizolvata in cele 100ml lapte (eu cantaresc sarea ca mereu mi se pare prea multa, asa ca pun cam 1-2%din cantit de faina)
Pentru umplutura:
-250 g nuci (se pot folosi si mai multe, mie nu-mi place umplutura de la cozonaci)
-100g zahar
-4 albusuri
-esenta rom
-1 Lingura cacao
+ optional rahat
Pentru uns:
-un galbenus
-doua linguri de lapte
-o lingurita de zahar brun/alb de presarat deasupra
Punem in vasul mixerului/ligheanului:
1) maiaua
2) 500ml lapte la temp camerei in care amestecam: untul topit si racit+ galbenusurile+zaharul
Mixam 1+2, lasam 10 minute sa se oxigeneze
3) faina alba
Mixam din nou 2-3 minute, lasam 20 min.
4)100ml lapte in care s-a dizolvat sare, coaja portocala, esenta vanilie
5) faina neagra
Mixam din nou pentru 10 minute, treapta medie. La mana cam 20-30 minute.
Lasam aluatul la odihnit, acoperit cu o folie 2 ore.
Intre timp, facem umplutura: tocam nucile, eu am o chestie super faina de la Tupperware, nu vreau sa le fac reclama, dar am tocatorul acesta de aproape 2 ani si sunt fooooarte incantata de el. Pot toca nuci, dar si trei catei de usturoi sau cateva fire de patrunjel, plus ca se spala intr-o clipa (calitatea favorita a lucrurilor din bucatarie), neavand niciun fir electric se baga efectiv in chiuveta cu totul;). Pretul este insa…cam prea piperat:). Deci tocam nucille, batem albusurile cu zaharul pana se face spuma tare, le amestecam cu nucile tocate si cu esenta de rom.
Pregatim tavile (punem hartie de copt).
Impartim aluatul in doua. Fiecare jumatate o mai impartim in doua.
Luam un sfert si-l intindem tandru pe masa unsa cu ulei, cu mainile uleiate si ele. Intindem umplutura de nuci, punem rahatul bucatele, rulam cat mai strans. Repetam cu celalalt sfert. Prindem rulourile la capete si le impletim (pe cat posibil, aluatul e destul de moale). Punem repede cozonacul in tava si il aranjam cat mai uniform. Repetam cu bucata numarul doi de aluat si devine cozonacul doi.
Ungem cozonacii cu ulei (ca sa nu se lipeasca), bagam tavile intr-o sacosa curata in asa fel incat partea de aluat sa fie cat mai putin expusa la aer si-i bagam la frigider pentru 10-12 ore(eu am cumparat una maieu dintr un supermarket special pentru a inveli cozonacii) !!! Atentie, nu-i invelim in folie, ca nu au unde sa creasca.
Dimineata scoatem cozonacii pe masa/blatul din bucatarie si-i lasam inca 2 ore sa si definitiveze cresterea, sa se relaxeze la caldura.
Preincalzim cuptorul la 200 grade.
Ungem cozonacul cu galbenus amestecat cu lapte, presaram zahar deasupra si bagam cozonacii pe treapta din mijloc, ii lasam la 200 grade timp de 10 minute, apoi inca 45-50 min la 180 grade.
Cand sunt copti, ii scoatem din cuptor, ii lasam cateva minute in tavi, apoi ii scoatem si-i punem rasturnati pe un prosop curat. Si…daca avem rabdare sa asteptam sa se raceasca, ii taiem frumos cand s-au racit:), daca nu, ne frigem degetele si ignoram sfaturile primite in copilarie in legatura cu aluatul lipit de stomac.
PS: pare complicat, dar nu e si garantez pentru reusita retetei:)
PPS: eu preventiv am aruncat pe peretii cuptorului 50 ml apa atunci cand am bagat cozonacul, ca sa-i permita cojii sa nu se intareasca, sa aiba unde sa creasca:)
Arata bestial!
Buna ,sunt Angela,Eu fac paine cu maia naturala de mult timp si imi iese excelenta.In schimb cu cozonacii ,nu prea sunt asa de multumita ,ii fac si pe ei cu maia naturala .nu imi creste asa cum asi vrea eu ,dar sunt foarte buni .Un singur comentariu vreau sa fac ,si anume caci eu pun untul in aluat aproape la final de framantat si il pun la temperatura camerei ,si il incorporez bine in aluat.si pun intradevar la 2kg de faina 500 gr de unt .
maiaua de unde o luam?o facem ca pentru paine? si in total reteta are 2 l de lapte?mihaela
https://casutadinpoveste.blogspot.ro/2017/09/cum-se-face-maiaua.html?m=1, da, fix ca pentru paine. Ard 600ml lapte, 500amestecati cu ou zahar unt si 100in care s a dizolvat sarea…
Am sters unde aparea laptele ala de mai multe ori:), multumesc:)
Multumesc mult de tot pentru reteta,la prima vedere pare mai dificil ,daca spui tu ca nu este ,atunci asa o fi.Voi mai citi cu atentie,sa vad daca ma incumet sa incerc reteta acum de Craciun, doar ca l-as face cu rahat,saptamana trecuta am mai facut 2 cozonaci in cuptorul de afara( pentru prima data la cuptor cu lemene)si au iesit tare buni,Ruslana a mancat cu pofta.Vreau sa incerc si o reteta buna de paine ca sa coc deodata asa cum am mai facut.Anca,imi spui te rog cum faci maiaua,ai o reteta speciala?Cat o lasi sa se odihneasca?
Carmen sper ca am scris corect:maia salbatica, adica nu ceea ce intelegeam inainte prin maia, drojdie cu lapte ai zahar.
https://casutadinpoveste.blogspot.ro/2017/09/cum-se-face-maiaua.html?m=1
Cozonacul e simplu, descrierea mea l face sa para complicat:).
Ioi!!! Eu nu mananc cozonac, dar parca m-as infige in unul facut de tine 🙂 Felicitari!
:)), lasa ca tu faci torturi sin o mie de feluri de mancare, meniu de nunta in cateva ore:))
Arata minunaaat.
Toate produsele tale de paificatie arata intr-un mare fel.Esti tare priceputa si cred ca Ilinca are cea mai tare mamica ever.Cati copii se pot lauda ca mananca paine de casa si cozonac de casa in ziua de azi???
Cea mai tare mamica.
Va pup cu drag.
🙂 imi place mie de asta fac, dar oricum Ilinca e foarte incantata de dulciurile din copilaria mea:)0 (cred ca din cauza povestii dinainte)
cozonac nici cu drojdie nu imi ies frumosi ( nu reusesc sa ii modelez sau pun in tava stramb, ma salveaza gustul bun :D) – dar tie ti-au iesit minunati!
Incerc sa fac si eu dupa reteta ta, musai sa imi iasa 🙂
Dupa ce-l pui in tava, il asezi cu mainile, il tragi, apsesi sucesti. Nici ai mei nu-s de cofetarie, dar sunt sigura ca si ai mei si ai tai sunt foarte buni:)
Buna Anca,
Poti sa-mi zici te tog ce tip de faina alba ai folosit.
Am folosit din supermarket, banala intre 2-4 lei, Baneasa sau una cu albastru pe pachet, imi scapa numele.
Azi m-am decis sa fac cozonaci cu maia, pentru prima data. Am gasit reteta ta. M-ai convins din prima. Cam mult de lucru dar, am respectat-o in mare parte. Dupa cateva ore de munca, doua tavi cu aluat galbui si aromat, asteapta cuminti, la rece, sosirea diminetii. Plus inca una cu paine. Painea cu maia stiu ca o sa fie o reusita – doar fac asta de mai bine de doi ani. Cozonacul, in schimb, e o necunoscuta pentru mine in acest moment. Revin maine cu rezultatul. Copiii o sa-mi dea nota. Indiferent de rezultat, nu o sa ma hazardez prea curand sa repet experienta. E prea consumatoare de timp, fata de banala paine. Uneori duc aluatul de paine la serviciu si, intre doua taskuri, mai framant sau aplic un “stretch and fold”. Pregatirea cozonacului, in schimb, nu cred ca as reusi sa o compatibilizez cu serviciul. Era o borna pe care am vrut sa o ating. Ramane de vazut daca o sa fie o incununare cu lauri sau un esec rasunator.
A fost un succes. Am deja soclu. Mai trebuie bustul si cununa de lauri. E drept ca l-am lasat la dospit aproape 20 ore – “iarna nu-i ca vara”. Aveam indoieli de reusita pentru ca, spre deosebire de paine, care si-a dublat volumul in timpul dospirii, cozonacul nu dadea semne ca o sa creasca, nici dupa perioada prelungita de dospire. In schimb, mai ca si-a triplat volumul, in timpul coacerii. Multumesc de reteta. E intr-adevar cel mai bun cozonac din lume. Si spun asta cu modestie, pentru ca, daca nu eram modest, umpleam site-ul de superlative. O sa repet experienta. Bucuria celor din familie primeaza in fata corvoadei pregatirii aluatului. Toate cele bune.
Vai cât ma bucur! Fiind o rețetă scrisa de mijlne, deși probata am avut ceva emoții pana am primit mesajul, deoarece eu sunt o novice în bucatareli. POFTA BUNA❤️ și mulțumesc de feed back
Salut Anca. Mane reeditez reusita. Dupa o saptamana de hranire, maiaua “trezita” din frigider, dupa aproape o luna de hibernare, a ajuns sa-si tripleze volumul. Deocamdata e in stare de expansiune, in trei borcane. Se va materializa in curand in doua paini la tava si tot atatia cozonaci. Chiar daca o sa te superi vreodata pe omenire, sa nu-ti inchizi site-ul. Reteta nu o s-o memorez, ma bazez ca o gasesc aici. Daca nu, reteta unica a celui mai bun cozonac din lume, intra pe fagasul implacabil al celor 7 minuni ale lumii. Din care, doar piramida lui Keops mai dainuie, ca un paradox, fiind cea mai veche dintre minuni, dar care totusi, ascunde o maiestrie inginereasca unica, greu de explicat pentru noi. Asa ca pastreaza, te rog, secretul cozonacului-“piramida” aici. Multumiri. Chiar daca ROTLD te taxeaza anual in ultima vreme, si ghetarii se topesc din ce in ce mai rapid, banuiesc ca multumirea generata de comentariile pozitive venite din partea noastra, a muritorilor de rand, iti confera energie suficienta pentru a intretine acest portal web. Revin cu detalii cozonacistice.
Zis si… framantat. Patru tavi aliniate, ca paturile la maternitate (scuza rima). Stupoare… am uitat sa pun esenta de rom, in umplutura. Ssssst, sper sa nu se prinda nimeni. Oricum, coaja de portocala, in stransa simbioza cu zaharul vanilat, acopera cu brio aportul olfactiv necesar, dar nu suficient, unui cozonac. Idee subita: daca pun cateva picaturi de rom, in tapetul de galbenus de deasupra, compromit reteta? Mai cuget la aceasta idee.
Si-am luat a doua cununa de lauri. Ce mai freamat, ce mai zbucium.. Are cozonacul acesta o trecere… Cred ca se evapora pe undeva. Sau se depune instant sub forma de colacei, fara sa mai treaca prin procesul complet de masticatie-deglutitie-digestie. Am simtit lipsa esentei de rom. Doar eu. L-am simtit usor acru. Doar eu. Pentru ca m-am zgarcit la aruncat maia, inainte de hranire si am hranit-o insuficient. Si asa, a iesit mult mai bun decat orice cozonac din magazin. E suficient de aerat, cu o textura intre cozonac si chec. E destul de greu. Nu se usca feliile asa rapid, ca la un cozonac din comert. De data asta a dospit “doar” 14 ore, timp in care si-a dublat volumul. La cuptor l-am tinut mai mult cu 10 minute, pentru ca nu dadea semne ca e copt. La baza da, deasupra da, la mijloc asa si-asa. Am un cuptor electric mic, cu ventilatie, care nu m-a facut de rusine la facut paine, in cele 6 luni de la achizitie. Expandeaza aluatul la coacere mai bine decat in cel mare, tot electric. Consuma putin si ajunge la temeratura de 230 grade in 10-15 min. E foarte bun si pt cozonac dar, in cazul supraincarcarii cu 2 tavi, trebuia sa las mai mult spatiu intre ele, ca sa le coaca mai bine la mijloc. Multumesc inca odata de reteta. Numai bine.
Am omis sa impartasesc experienta esentei de rom. Am uitat s-o inglobez in umplutura. O fi alzheimerul, sau graba, nu stiu. Nu caut vinovati. Am incercat sa tapetez ulterior cozonacii, pusi la dospit, cu cateva picaturi de rom, amestecate intr-o lingura de lapte. Am facut chiar niste incizii adanci, cu furculita, sa patrunda amestecul, pana la miez. Pe moment, miasmele din casa te transpuneau cu succes in mijlocul unei scene demne de “piratii din Caraibe”. Da, fac parte din persoanele care atunci cand aud cuvantul rom, le zboara conexiunile neurale la epoca de aur din perioada piratilor. Obligatoriu din Caraibe. Dar, ca sa revin, asa subit cum s-a produs revarsarea de aroma de rom (“aroma de rom” – nu o fi ceva pleonasm?), asa s-a si dispersat. Mai ales dupa cele 14 ore de dospire. Cred ca mai multa esenta de rom era in pereti decat in cozonac deci, prin aceasta omisiune, am validat reteta ta. Scriu de 100 de ori cu pixul in minte: “esenta de rom se pune in umplutura, nu deasupra”…