Pentru ca am o prietena care adopta si tocmai a vazut un copil cu o boala genetica grava, am urmarit o discutie de pe un grup de adoptii care avea acest subiect: putinta de a adopta un copil al carui mama are o boala psihica extrem de grava, cu posibilitati destul de mari sa o mosteneasca.
Ca toti parintii si cei care adopta isi doresc un copil „numai sanatos sa fie”. Din afara e usor de presupus, dar, cand esti pus in fata unei decizii pe viata, lucrurile nu sunt niciodata simple. Pe de o parte e dorinta de a avea un copil, pe de alta putinta si limitele de a putea avea un copil cu cerinte speciale.
Sunt niste decizii sfasietoare pentru fiecare persoana/cuplu, decizii care nu trebuie judecate, ci doar sustinute de cei din jur (nu prin sfaturi).
Dintre toate comentariile, unde fiecare isi spunea povestea, putinta, neputinta, unul m-a frapat.
O doamna povestea cum au luat ei decizia de a adopta o fetita a carei mama avea cea mai groaznica boala psihica, desi doctorul le spusese de predispozitia pe care o are ca sa o mosteneasca.
Au ajuns acasa si…s-au gandit ca…daca va face boala, ar fi mai bine sa-i aiba pe ei alaturi decat sa treaca singura prin asta.
Reader Interactions
Iti trebuie… curaj, nu gluma! sa faci acest lucru. Eu recunosc ca nu as avea asemenea putere.
Iti trebuie bunatate ca sa gandesti asa. Rar. Pretios.
Oamenii care isi iau o sarcina asa grea sunt extrem de rari, cu o iubire pt semeni autentica. Dumnezeu sa le dea rabdare, putere si rasplata in ceruri! Simona.
Intotdeauna mau uimit astfel de oameni cu o dragoste nemasurata pentru aproaple lor .
🙂 frumos!
Of, cum sunt oameni care vad lucrurile din alta perspectiva, poate cea corecta si cum ar trebui sa invat de la ei !
Sigur ne intrebam uneori, in lumea asta, unde sunt eroii, sau daca mai sunt. Mai sunt ! Ana Ghinea
Trebuie sa ai o foarte mare tarie de caracter sa poti adopta un copil predispus la orice tip de boala, fie ea fizica sau psihica. Tot respectul si consideratia pentru persoanele care fac asta!
Mi se pare impresionant!
Mi se pare extraordina, tocmai ca am trecut prin sistemul medical si ca bolnav si ca apartinator de boli cronice grave… am ajuns la concluzia romaneasca: "orice numai sanatos sa fie". Am cunostinte ce au plecat din tara din cauza asta …
De aproape 3 ani fac voluntariat in spitalul de oncologie, sectia de pediatrie. Vorbesc destul de rar despre asta, si mai rar despre ce vad acolo.
Intotdeauna insa ma impresioneaza pana la lacrimi doamnele care stau acolo cu copiii, desi nu sunt mamele lor naturale. Nici nu ai putea sa crezi cat de mare e proportia. Iar ele nu se plang niciodata si duc toata crucea asta cu o demnitate care nu te poate lasa indiferent.
Cred cu tarie in principiile fiecarui om.
Un om care alege sa isi asume responsabilitatea cresterii frumos a unui copil care nu este al sau…este un om curajos si plin de dragoste…