Nu suport cartile motivationale. Te fac sa crezi ca esti o alta Marie cu aceeasi palarie. Te spoiesc si-ti dau retete universal valabile care se dezumfla la prima ploaie.
Nu-mi place psihologia pozitiva, gandeste pozitiv, spune ti in fata oglinzii zilnic ca esti slaba si frumoasa (oare a devenit cineva slab si frumos), sau practica recunostinta si multumirea, fii fericit, depinde de tine. Ideea este ca poti fi fericit, implinit, recunoscator, dar nu vrei :)), e la mintea cocoaului, cum de nu s-au gandit cei depresivi? Pui biletele intr – un borcan si le vei obtine pe toate. Nu ma intelegeti grrsit, si eu folosesc toate acestea cu mine, cu copilul meu, dar…aditional la altceva. Altfel, sunt ca cumparaturile pe credit, te bucuri cat de bucuri si e tare usor, pana explodeaza buba si devine greu si urat.
Cand am auzit de hooponopono mi-am dat ochii peste cap.
Tehnica se bazeaza pe cuvintele magice:
-iarta-ma
-iti multumesc
-te iubesc.
Asta-i tot❤️
Desi si un copil de cresa le stie, ne vine atat de greu sa le spunem.
Eu o practic in masina, cand ma duc la serviciu, cand sunt singura si in stare de prezenta, cand ma intorc deja am o lista intreaga si o mie de altele pe cap, nu-mi vine sa ma joc de-a vorbitul cu nimemi, nici macar in gand.
Asa, deci puteti incerca, mie de cateva ori mi-au dat lacrimile, am ales oameni si animale, morti si vii, mi-am cerut iertare pentru ceva punctual ce le-am gresit, le-am multumit pentru ceva ce ei si doar ei m-au invatat/mi-au oferit si la sfarsit le-am spus „te iubesc”.
Mie imi da un sentiment bun, cald. E o prostioara care merge, a prins la mine, imi aleg cate o fiinta pe zi. Incercati, cuvintele magice nu degeaba sunt magice:).
Despre hooponopono am aflat acum ceva timp, mai nou sunt fascinata de haka, pentru că nu intelegeam cuvintele nu le-am dat mare atenție, până într-o zi când am descoperit-o pe asta https://www.youtube.com/watch?v=YT7Iyk8LoEg
:), multumesc, am sa ma uit cu atentie, imi place ❤️
Functioneaza doar lucrurile in care crezi.
Da, tocmai, a prins la mine. Din toate cele trei cuvinte, multumesc este cel care ma emogioneaza pe mine. De ex iti multumeac ca lasi mereu un gand, un zambet, orice, iti faci timp de cativa ani la aproape fiecare postare a mea, desi ai copil mic si esti ocupata. Multumesc ca ti rupi din timpul tau sa ma citesti si…sa ma saluti(coment sunt un fel de saluturi)
Pentru mine, acest blog e o placere!
Imi povestea o prietena despre aceasta mantra… Tot ea ne spunea ca, daca vrem sa slabim, trebuie sa ne vizualizam slabe. N-ar fi mai simplu sa nu mai mancam tampenii?!!
Vizualizandu ne poate ne e jena sa papam cipsuri:)), nu se suprapun imaginile:). Dar vizualizarea e ceva foarte greu…sportivii o practica ca sa ii ajute sa castige, sa nu si puna piedici ei insisi. Azi s a intamplat o chestie faina, mi am facut poze pentru admitere si mi am dat seama ca imbatranesc. . asa cum as fi vrut, adica seman cu imaginea pe care o aveam eu:) Cred ca vizulalizand, ne construim viata in jurul imaginii. Eu n am reusit pana acum, decat sa vizualizez ca imbatranesc:=))
:))
"Si tu Brutus " :)))
Nu pot sa sufar cartile de genul acesta (si totusi am citit destul de multe in ultimul timp, care pot sa bifeze genul respectiv). Cel mai mult mi-a placut experienta celor 81 de zile in care am citit cate un citat (pe zi) din Esti ceea ce gandesti! Principii taoiste pentru zilele noastre – Wayne W. Dyer. Pur si simplu momentul intalirii cu respectiva carte me relaxa… (cred ca ar trebui sa o reiau lol).
Deci "hooponopono" ii zice… Stii ca mai ales de cand l-am pierdut pe Dodo cam in fiecare zi am repetat cuvintele acestea? Doar ca nu neaparat toate trei odata. Va trebui sa incerc si asa :).
Pupici :)!
ps: poate ar trebui sa mergem pana in Hawaii intr-o vacanta. :))))
Daa! Am citit si eu cartea "Zero limite" si aplic si eu cu orice ocazie aceasta metoda. Functioneaza de fiecare data. Am aflat de aceasta carte si m-a convins sa o citesc o intamplare hazlie. Ma aflam intr-un microbuz in drum spre un alt oras decat cel in care locuiam. Pe drum m-a sunat sora mea si imi povestea ebtuziasmata despre aceasta carte si despre lucrurile care i se asezasera surprinzator si solutiile pe care le gasise practicand Hooponopono. Intre timp, eu coborasem din microbuz si trebuia sa gasesc o statie de autobuz. Asa ca am oprit-o din povestire, spunandu-i ca am nevoie sa ma orientez putin in acea zona. Ea mi-a zis sa raman in telefon ca ea va repeta acea mantra, ca sa vedem daca ma poate ajuta. In nici 10 secunde, un domn in varsta s-a apropiat de mine si mi-a spus ca m-a auzit vorbind la telefon ca vreau sa gasesc statia de autobuz. Mi-a aratat unde se afla si a plecat. Eram socata! I-am spus sora-mii se se opreasca cu mantra aia ca s-a rezolvat. Ne-am amuzat amandoua, dar asta m-a convins sa citesc si sa aplic ce scria in carte. 🙂