Am inceput sa ma duc la cursul de desen. E foarte bine, cand sunt acolo, nu-mi doresc sa fiu in nicio alta parte, asta e masura mea de fericire:)). Ma intreb intr-un loc/situatie daca as vrea sa fiu in alta parte si daca raspunsul e nu, inseamna ca fac ce trebuie.
Cand va incepe masterul, voi fi destul de ocupata (se poate mai tare de atat?). Plus ca m-am inscris si la un curs de Logopedie, un week-end pe luna la Bacau, in fiecare luna. Voiam la Bucuresti, dar pana m-am mocait eu, s-au ocupat locurile.
Cu cat sunt mai ocupata, cu atat sunt mai antisociala. Sunt atat de infuzata cu oameni, situatii, conversatii de mantuiala incat simt nevoia sa tac si sa nu vad pe nimeni in week-end:). Trag de timpul meu cu mine incredibil de mult.
Ma gandesc serios sa mi inchid facebook-ul. Sau sa nu mai intru pe el deloc. Numai polemici, certuri si nebunii. Am iesit din majoritatea grupurilor in care eram bagata. Mai bine ma uit pe dealuri, de ce-mi incarc oare creierul cu atatia stimuli? De ce se cearta lumea atat de tare pe retelele de socializare? Ducem lipsa de actiune, de drame personale si le cream artificial pe forumuri? De ce simtim nevoia sa ne dam atat de tare cu parerea, sa jignim, sa lovin in celalalt, sa ne impunem? Mamele perfecte, cand mai au timp sa stea si cu copiii daca posteaza, comenteaza si distribuie non stop?
Cand mai au timp sa citeasca, sa se plimbe, sa iubeasca, sa cunoasca, sa traiasca? Cand am eu timpul acesta?
Am finalizat cursul foto, cu coronita. In mod normal nu m-as fi dus la examen, nu as fi trimis portofoliul pe care cu greu l-am umplut cu niste poze jenante. Dar, nu mai las lucrurile neterminate, nu mai vreau sa-mi aman viata pana in momentul in care totul e perfect. Am realizat ca pana acum ma auto-sabotam. Pai perfectionista din mine, nu se prezenta la un examen daca nu eram multumita de cat stiu/invat/fac, acum pur si simplu cred ca indeajuns e aproape la fel de bine ca excelent. De asta anul acesta mi-am dat si licenta. E ceea ce am putut face in conditiile date, cu timpul limitat si resursele si mai limitate pe care le am, e un progres imens fata de toate renuntarile si amanarile pana la atingerea stasului. Suficient is the new excelent:))
PS Am vazut un film suuuuper :Casa del papel, pe Netflix. Are de toate si dragoste pe deasupra:). Am stat noptile sa-l vad, ceea ce nu mi s-a mai intamplat de mult si dupa, am ramas cu o stare buna; orice incercare de a ma uita la un film ulterior a fost un esec. Toate par grosolane:)
o melodie numai buna pentru condus, cu geamul deschis si boxele la maxim:)
🙂 succes in toate!
Cum faci fata? Eu m-am cam aglomerat.
🙂 facand doar suficient, nu perfect. Si eu sunt aglomerata, am week-end urile de care trag tare de tot si copilul meu e mare;). Eram la doctorita de familie si zicea ca fiusu e prins in multe proiecte. Si zicea ca atunci cand faci multe, iti gasesti loc de toate, altfel, avand timp, le tot amani. Cand simt ca nu mai pot, le abandonez sau aman pe mai tarziu (si peste ani inseamna mai tarziu:)
Eu, de ceva timp, îmi propun cât pot duce, tocmai pentru a le finaliza. Până în urmă cu ceva timp mă aglomeram, amânam multe dintre ele, importante, pentru că era prea mult. Mă sabotam crezând că sunt supraom si încercam să cuprind mult din mult și rămâneam cu frustrările faptului că nu am terminat ce am început.
Acum îmi propun mai puțin, dar nu sar de la un lucru la altul. Până nu termin ce este pe listă, pe rând, nu încep nimic altceva, poate să tune sau să fulgere.
Iar pe rețele de socializare mamele perfecte se ceartă pentru ca să își reconfirme scenariul că sunt perfecte și toată lumea polemizează cu ei înșiși, de fapt. Oamenii, când fac afirmații, vorbesc despre ei. Dar este mai simplu să ne raportam la exterior, să spunem despre ceilalți că sunt într-un fel sau altul. Este greu să ramâi cu tine, cu conștiința ta, cu eul tău și să vezi cine ești…
Cam asta se întâmplă pe rețelele astea, oamenii vorbesc despre ei, crezând că îi descriu pe ceilalți. Nu poate să mă deranjeze ceva la cel din fața mea, dacă nu este în mine.
Lumea polemizeaza cu ea insasi…scuze..Ma gandeam la oameni…in general
Ce ma bucur ca ai finalizat cursul foto <3!!! Euam avut un ghinion curat atunci Facut curs, achitat, facut mapa de prezentare (portofoliul – culmea e ca chiar deunazi l-am scos din cutie si ma tot uitam pe el) si exact cand l-am predat s-a imbolnavit profesorul. Eu am plecat la Bucuresti ca aveam examene… si apoi au fost ceva probleme ca nu se gaseau niste taxe si uite asa cursul meu foto a ramas doar asa. In fine…
Si eu ma intreb de ce atata rautate. Am iesit ieri afara cu Buni (doar noi doua dupa ffffff mult timp) si am mers spre biserica de langa noi. Erau portile dscise asa ca am intrat sa stea putin pe banca. Apare de niciune una care a inceput sa se isterizeze si sa urle ca de ce am descis usile ca sa stau acasa duminica ce caut eu acolo. Saraca.. e bolnava. inteleg. Ar fi normal ca astfel de oameni sa aiba pe cineva sa le poarte de grija.. da vreodata peste vreun om care o bate de nu s vede si daca scapa apoi bate si ea la randul ei pe altul care ii pare mai slab ca ea. De ce spun asta? Pentru ca mi-am amintit ca m-a mai agresat verbal cand il aveam pe dodo. Se ia de oameni care par mai slabi ca ea (eu nu sunt, as putea sa o pun la punct dar am destula minte incat sa inteleg ca e un om cu probleme, deobicei evit sa ii vorbesc dar acum eram cu buni si am incercat sa o fac sa plece sa nu se sperie buni… i-am urat duminica placuta, am asigurat-o ca nu am deschis eu portile si ca biserica e a lui Dumnezeu… si ti-ai gasit. Daca o ignori urla daca ii vbesti frumos urla..). Asta e lumea in care traim….musteste de rautate.
Si pe Fb e nebunie dar nu il inchid pentru ca eu oricum acolo vb cu sora mea si cu prietenii. Si mai share-uriesc pe pagina proiectului articole. In rest incerca sa ma tin departe de nebunie… si daca as avea casuta cu pajiste si tot tacamul as sta numai sub un nuc si as citi :)))). [ viseaza Ruxandra cine stie… ].
Te pup si multa bafta la desen <3!!! Sa ne povestesti ce ai invatat frumos :).
cu drag
rux
Am sters fb, Instagram, si as vrea sa sterg sau restrictionez si YouTube, ca si acolo pierd vremea. E genial!!! Sunt mai linistita, mai putin nervoasa, cu infinit mai mult timp liber, am citit rapid 2 carti, etc. Merita!
Super melodia o am in cd-ul cu musica di Dirty Dancing .Te pup! Violeta
Subscriu si citez acest articol!
Multumesc.
Si eu m-am busit la fel ca si tine!
Ce bine e ca exista blogosfera unde e mai liniste!
Ce bine e ca esti…ce bine ca sunt…era o melodie, v-o mai amintit?
Va doresc liniste si pace!