
Citesc o carte si chiar la inceput este un pasaj care pe mine m-a marcat, eu am procedat exact pe dos. Cand Ilinca era acasa in primele zile si plangea ca vrea la asistenta maternala, eu ii spuneam ca o inteleg, dar ca nu putem merge in acel moment apoi imediat ii atrageam atentia asupra unul lucru placut pentru ea, cum ar fi „mergem maine la tobogan?” spus pe un ton entuziast. Imediat se lumina la fata si se bucura ca mergem in parc. Dorul si durerea ramaneau, poate ea era pregatita sa le faca fata, dar eu nu eram.
Va traduc pasajul care m-a pus pe mine pe ganduri, in speranta ca daca citeste cineva va avea maturitatea sa nu faca greselile pe care eu le-am facut. Cred ca se aplica la orice discutie inconfortabila. Inconfortabila pentru noi, adultii.
„Eea ninoo ninoo
Intr-o zi, Mariana a primit in timp ce era la serviciu un telefon in care era anuntata ca fiul sau de doi ani Marco si bona acestuia au avut un accident de masina. Marco era ok, dar bona fusese dusa cu ambulanta la spital.
Mariana a alergat disperata la locul accidentului unde a aflat ca bona a avut o criza de epilepsie in timp ce conducea. L-a gasit pe fiul ei plangand neconsolat in bratele unui pompier.
Imediat l-a luat in brate si a inceput sa-l linisteasca. De indata ce s-a oprit din plans, Marco a inceput sa-i spuna ce s-a intamplat, cu limbajul sau de 2 ani pe care doar parintii si bona le intelegeau. Spunand incontinuu „Eea ninoo ninoo”, el se concentra pe detaliul care conta cel mai tare pentru el: Sofia fusese luata de langa el.
Intr-o situatie similara, multi am fi tentati sa-l reasiguram pe Marco ca Sofia va fi ok, apoi imediat i-am distrage atentia asupra altui lucru „mergem sa luam o inghetata”?
Aceasta abordare lasa copilul confuz asupra a ceea ce s-a intamplat si de ce. El este inca plin de emotii mari si infricosatoare, dar nu ii este permis, sau nu este ajutat sa le gestioneze intr-un mod eficient.
Mariana nu a facut aceasta greseala. In acea noapte si apoi in saptamana care a urmat, cand mintea lui Marco il ducea inapoi la momentul accidentului, Mariana il ajuta sa repete povestea iar si iar. Ea spunea „Da, tu si Sofia ati avut un accident, nu? In acel moment Marco-si intindea mainile si incepea sa se agite, imitand criza Sofiei. Mariana va continua „Da, Sofia a avut o criza si a inceput sa se scuture si masina s-a izbit, nu?” Apoi Marco va zice din nou „Eea ninoo ninoo”, la care Mariana va raspunde „Exact, ninoo ninoo a venit si a dus-o pe Sofia la doctor si se va face bine”.
Permitandu-i lui Marco sa spuna in mod repetat povestea, Mariana il ajuta sa inteleaga ce s-a intamplat ca el sa poata face fata emotional, pentru ca ea stie cat de important este sa ajute creierul fiului ei sa proceseze experienta infricosatoare. ”
Da, si eu incerc sa ii distrag atentia, dar nu merge mereu. Atunci imi indoi genunchii ca sa ajung la inaltimea ei si ii povestesc cum sta treaba. Daca vrea o imbratisare, i-o ofer. Intr-adevar…e bine sa fim onesti.