La multi ani 2020! Ramas bun 2019

A trecut 2019, a fost un an greu din unele puncte de vedere, dar si unul in care simt eu ca am invins mai multi balauri decat multi ani la rand. Am facut pace cu mine, sau macar am inceput asta si sunt tare incantata ca nu-mi irosesc energia incercand sa par ci pur si simplu imi dau voie sa fiu vazuta asa cu fricile, neajunsurile, singuratatile mele.

Am avut sansa sa cunosc multi oameni noi, minunati, mi-am oferit oportunitatea de a-i intalni si cunoaste.

Am avut de luat unele decizii mai dificile, pe altele le-am amanat pana va veni vremea lor.

Zilele acestea de vacanta au venit ca un balsam, sunt minunate, zilnic multumesc Lui Dumnezeu pentru ele, sa stai fara sa faci nimic nu mi s-a mai intamplat de foarte mult timp (nici nu-mi amintesc).

In Ajun am fost cu colinda dintr-o parte in alta a orasului, la rude si prieteni, apoi am primit musafiri. Am reusit sa avem pom impodobit (de fapt Ilinca l-a impodobit, iar eu i-am mai scos din podoabe ca erau asa multe ca nu se mai vedea bradul). Cu o zi inainte de Ajun am cumparat un bradut in ghiveci la jumatate de pret pe care l-am plantat, sper sa se prinda ca tare mi-e drag. Am oferit si primit cadouri, am avut invitati la masa aproape in fiecare zi, am gatit foarte simplu (ceafa si cartofi cu parmezan la cuptor) si ceva dulce si a fost minunat. Nu m-am spart in figuri sa gatesc si sa cad de epuizare si nimeni nu a parut sa observe lipsa mancarurilor elaborate;).

In prima zi de Craciun am stat in casa si am citit cartea de la Odo (am o prietena care in fiecare an de ziua mea imi cumpara o carte si mi-o da in Ajunul Craciunului pentru ca atunci vine in vizita cu familia si de obicei in prima zi citesc cartea de la ea, a devenit o traditie de acum pe care sper sa o putem repeta an de an).

In 2019 am citit 22 carti din 25 (pe acestea le-am finalizat, mai sunt o duzina incepute si abandonate in diverse stadii). Am hotarat ca apreciez numarul cartilor citite si nu cum as fi spus in trecut ca „nici 25 de carti intr-un an nu-s in stare sa citesc”. Odo desi are job si 3 copii la scoala primara a citit 78 de carti anul trecut, ceea ce mi se pare exceptional. Doar mama daca mai citeste asa de mult:). Mi-au placut anul acesta cel mai mult si mai mult Zuleiha deschide ochii , apoi Si muntii au ecou. Prima este exceptional scrisa, a doua este despre profunzimi sufletesti, ambele despre oameni frumosi si autentici, despre oameni cum nu pot exista in societatile capitaliste. Ador confortul si capitalismul, telefonul meu nou cu care pot face poze mai faine decat reuseam sa fac cu camera, dar toate acestea ne indeparteaza de miezul nostru profund. Sa va dau un exemplu: am fost la film, la Regina Maria. Dupa o cearta cu Carol si cu Ferdinand, ranita si suparata se retrage la Pelisor. Este o scena, sta si se uita pe geam si atunci m-a lovit. Inainte oamenii se suparau si-si dadeau timp sa sufere, acum nici suferintele noastre nu mai sunt profunde, imediat punem mana pe telefon si citim 20 de postari si urmarim 3 ore de poze si ne ocupam creierul cu altele. Nu ma refer la drame, ci la micile noastre suferinte:), pe care toata tehnologia le sterge, nu ne mai permite sa le traim.

Inca nu stiu daca e bine sau nu, dar, lipsa profunzimii pe care o gasesc la mine si in mine, in cei din jurul mau parca ma sperie. Suntem atat de ocupati incat nu avem timp sa traim.

Am avut zapada din plin, am facut si sedinta foto de Craciun. In mod normal ar trebui sa devina din ce in ce mai usor avand copil mare:), dar copiii mari nu mai stiu sa se prosteasca, le e greu sa stea la poze:), cam ca oamenilor mari. Un sfat totusi, daca va apucati de pozat, dar si pentru mine pe la anul, dati-le ceva sa faca cu mainile:), vor parea mai firesti.

Maine scriu despre cuvantul anului, daca nu v-ati ales un cuvant sa vi-l alegeti, Irina are un link party deschis. Stiu ca multi sunt satui de liste si ca exista o superstitie legata de dorintele care nu se implinesc daca le spui/scrii, dar eu sunt dovada ca se implinesc. Anul trecut am spus asa intr-o doara „Doamne, anul acesta daca se poate vreau sa ma impac cu X (cu prietena mea din liceu cu care n-am vorbit de 15 ani), nu stiu cum s-au asezat lucrurile, fara sa fac eu niciun efort, cert este ca duminica a venit impreuna cu familia ei si au stat toata ziua cu noi si a fost ca si cum nu ne-am vazut de 2 luni maxim.

Nu va speriati de liste si de dorinte, nu toate trebuie sa fie de genul „sa slabesc 20 kg pana in mai”. Desi ar fi minunat:)).

Sa aveti un 2020 cu sanatate! Sa va puteti face planuri, sa va puteti indragosti, sa puteti sa sperati! Sa aveti bucurii, sa fiti iubiti dar mai ales sa iubiti voi, mult, cat mai mult, sa va deschideti inima, sa vedeti, sa auziti, sa simtiti! La multi ani!!!