Sunt recunoscatoare pentru faptul ca in acest moment toti ai mei si toti cunoscutii sunt sanatosi si ca multi dintre noi pot lucra de acasa. Sa le dea Dumnezeu sanatate si sa-i fereasca pe cei care trebuie sa mearga la serviciu in special celor din farmacii si spitale: doctori, asistente, farmacisti, infirmiere, celor de pe ambulanta.
Sunt atat de multe mesaje in media, diametral opuse, incat ma abtin sa le mai citesc. In loc sa ne intoarcem spre noi in aceasta perioada, fiecare arunca cu pietre in ceilalti, mereu ceilalti sunt vinovati. Daca as putea sa ma uit doar in ograda mea, sa vad ce am facut eu bine si ce pot face ca sa imbunatatesc ce n-am facut prea bine. Ca nu sacosa mea de panza de la supermarket salveaza planeta, ci sutele si miile de alegeri mici pe care le fac eu si tu si ceilalti. Ca dupa mine nu trebuie sa vina potopul. Ca e momentul sa fac un bilant si sa ma trezesc la realitate: pe ce anume se baza stilul meu de viata? Intr-o clipa se triaza ce este important si ce n-are practic nicio relevanta si importante sunt sanatatea, oamenii si sa ne satisfacem nevoile de baza. Dintr- o data toate lucrurile celelalte fara de care parea ca nu pot trai acum doua saptamani par desuete.
O sa supravietuim si epidemiei si crizei economice, pentru ca dincolo de tot confortul care ne-a handicapatit, in fapt suntem parte din natura si natura are capacitatea de a supravietui si de a razbate si prin beton armat.
Eu sunt printre cei care au provizii, inca de acum o luna am rugat si pe cunoscuti sa-si faca, pentru a evita sa mergem la supermarket, pentru a ne proteja intre noi. In ciuda a ce se intampla, acum e momentul sa ne gandim la un meniu, sa gatim si sa avem grija ce folosim, cat folosim si mai ales cat aruncam. Pentru ca s-ar putea sa ne prinda bine, acum, si dupa pentru un stil de viata sustenabil.
Cand a inceput nebunia ma gandeam doar ca acum 20 ani, 20 nu 200 bunicile noatre puteau supravietui ani de zile fara probleme. Nu putem sa ne intoarcem la epoca de piatra si nici nu-s adepta chinului de dragul chinului, doar ca…prea am predat tot controlul din maini de dragul unui confort aparent. Un scurt exemplu este banalul storcator de citrice. La magazinele online cele electrice erau majoritatea chiar mai ieftine decat unul manual. De ce ne-ar mai trebui inca un aparat electric cand avem fiecare din noi muschi incat sa stoarcem o portocala?
Iuliana are o postare foarte faina si de luat in seama fiecare sfat al ei, unul din ele e sa cumparam de la magazine mici: vineri am fost la un aprozar eram doar eu si vanzatoarea.
Sanatate!
Anca, sanatate si liniste s-aveti!
De-asemenea, iti multumesc pentru aceste randuri realiste si, in acelasi timp, pozitive.
Sa ne citim cu bine! 🙂
Din păcate, eu sunt ceva mai pesimistă. Puțini vor pricepe că nu este nevoie de prea mult, în viață.
Uneori ești nevoit să mergi la supermarket, când la aprozar este 10 lei kilogramul de cartofi!
Sănătate din plin să aveți!