Aprilie 2020

M-am trezit de dimineata cu ideea ca azi bloguiesc:). Am amanat cat am putut, am facut o paine, am spalat rufe, am plantat un copac si o tufa care face niste fructe rosii pe un ciorchine, am dat cu aspiratorul asa maruntel, m-am apucat de cusut la ie, vreau sa pictez niste anemone dar imi sta pe creier ca trebuie sa scriu, asa ca uite-ma scriind.

Sper ca sunteti bine. Eu am fost cate o zi pe saptamana la serviciu in rest am lucrat de acasa, saptamana viitoare merg doua zile, apoi voi fi in concediu pana dupa Paste. Luam fiecare zi ca pe un dar, facem lucruri pe care le-am amanat, sau nu am gasit timp pentru ele. Incercam sa avem un program, sa nu stam in pijamale cat lucram. Duminica ma intalnesc pe zoom, sau apel cu video cu prietenele si cerinta obligatorie e sa fim imbracate cu haine curate si spalate pe cap, machiajul e optional. Ador sa stau in pijamale, dar de cand a inceput izolarea nu am stat in nicio zi. Cred “ca vremurile grele nu inseamna sfarsitul bucuriei. Ca si in vietile noastre saracite inca e mult de sarbatorit. Ca suntem in viata. “Andrew Solomon

In concediu ma voi apuca de dizertatie, pe care planuisem sa o aman, dar am o prietena care m-a organizat in cateva secunde, nu-mi ramane decat sa ma apuc de treaba.

Am trecut prin diverse stari, de la frica ca ma imbolnavesc si ce face Ilinca (daca mor, nu-i ca si cum mai poate pierde o mama), pana la… sa ma imbolnavesc mai repede ca sa treaca si sa scapam. Cand eram copil, aveam o carticica preferata despre Arhanghelul Mihail, care trebuia sa ia viata unei mame singure cu doua fetite mici gemene si el s-a impotrivit si Dumnezeu l-a trimis pe pamant. A locuit in casa unui cizmar, intr-o zi a venit o mama cu doua fetite sa le faca cizme… Acum imi dau seama ca aia a fost prima poveste despre adoptie:) pe care am citit-o.

In mod normal nu fac indemnuri pe blog, dar acum va rog, sa va faceti stocuri de alimente, daca obiceiul vostru de consum era sa mergeti o data pe saptamana la supermarket, poate faceti cumva sa mergeti la doua saptamani, daca treceati pe la magazin sa luati doua paini, o cutie de lapte si-o cola, faceti in asa fel incat sa mergeti o data pe saptamana. Sa mancam mai simplu, sa dramaluim mancarea mai cu cap, sa ne facem niste provizii (nu pentru sfarsitul lumii, dar nici sa avem camara goala), sa avem pampers (cui ii trebuie), absorbante, produse de igiena, mancare pentru animale. Sa stam in casa si sa avem un gand de recunostinta pentru cei care fac ca lucrurile sa mearga cat noi stam la adapost (cei din spitale, armata, jandarmi, supermarketuri, transportatori, gunoieri, cei ce fac sa avem energie, gaz, apa).

“Cred ca e ceva rau sa stochezi hartie igienica sau medicamente sau masti de protectie, dar tentatia sa faci asa e foarte puternica si recunosc ca eu insumi am cumparat ce am putut din magazine, cu sentimentul ca stocurile se pot epuiza. E nevoie de multa disciplina pentru a pune interesele lumii inaintea intereselor proprii si ale familiei si putini reusesc asta. Nici macar nu sunt sigur ca asta e bine sa facem, avem obligatia de a avea grija de familiile noastre mai intai si avem de asemenea si obligatia de a nu deteriora legatura sociala, dar cum sa le cantaresti una contra celeilalte? ” A. Solomon

• 

Saptamana asta a fost Scoala altfel la scoala Ilincai si cred ca la multe scoli din tara. Una dintre activitatile care trebuiau pozate/filmate a fost o activitate de bucatarit , una de sport, una de igienizare si/sau organizare a spatiului de lucru (ne-am vazut bucatariile, sufrageriile si dormitoarele). Am spalat bucataria o ora si am privit orice ar fi putut “da” altfel decat foarte bine in cadru. Am pus-o pe Ilinca si-a facut briose dupa o reteta pe care a mai facut-o si cu alte ocazii. S-au pus poze peste poze si filme pe grupul clasei. Am intrat cu bocancii unii in bucatariile altora. A fost o parada a bucatariilor si gospodinelor. Sunt copii necajiti, sunt copii care stau in camere de camin. Sunt revoltata! pe activitatile de acest gen, care expun niste copii. Activitatea sportiva am facut o in curte, iar cu cea de organizare sau igienizare am ramas datoare. Nu stiu ce au invatat copiii din saptamana altfel, eu am invatat ca ma laud, ca ne laudam chiar si cand n-ar trebui sa o facem, ca e foarte important sa dam bine si am mai invatat ca unii copii ajuta pe bune in casa (bucatareau de-adevaratelea), nu invarteau doua oua si o faina si faceau briose (probabil ajuta, nu se joaca).

Pentru a ne petrece timpul liber intr-un mod placut, motivata de ia terminata a unei colege, am scos ia, iar Ilincai i-am downloadat un pattern foarte dragut pe care Alicia il ofera gratuit.

Am plantat putin (e foarte foarte seceta), cred ca la un moment dat pentru ca oamenii uda vom primi apa dupa un orar (s-a mai intamplat in verile secetoase), facem paine o data pe saptamana, supe creme dupa supe creme, lucram eu pentru serviciu si Ilinca pentru scoala, stam afara, pictam.

Avem timpul si rabdarea necesara sa pictam si cu foarte putine exceptii nu trece nicio zi in care sa nu desenam putin cu acuarelele.

Sunt recunoscatoare pentru ca Dumnezeu m-a plantat in locul acesta.

Va recomand un film dragut la care se pot uita si copiii, un film usurel, dar profund uman, noi l-am vazut pe Netflix: Miracolul din celula 7.

Sa fim sanatosi si sa gasim bucurie zilnic.