S-au intamplat multe în ultimele luni, am sustinut disertatia După, m-am dus să-mi fie pictate unghiile roșii. Pe drum mă intrebam de ce nu simt nicio satisfacție deși am muncit atat de mult? Probabil pentru că la 40 ani școala e unul dintre multiplele lucruri pe care le faci. Am fost dimineata la serviciu, la 1 m-am învoit și am venit acasa, la 3 am susținut-o, la 5 m-am dus la unghii. A fost o zi ca oricare alta. Am descoperit cu tristețe că oamenii de varsta mea și + sunt mici, răi și invidioși pe un lucru fără miză. Pentru un copil de 24 ani, școala e singura lui preocupare, e aproape toată viața. Pentru cineva de 35-55, e doar 10-20%. Cred că cei mai tineri sunt mai bine crescuți ca noi, mai curați, mai făra invidie. „tinerii din ziua de azi nu mai sunt ca pe vremuri…sunt mai buni„. Mi s-a confirmat asta de la începutul pana la sfarșitul masterului.
Am fost pe munte. Am urcat sâmbăta trecută pe Rarau-Pietrele Doamnei și sâmbăta asta pe Pietrosu. Nu sunt sportivă, n-am fost niciodată, mai degrabă o mămăligă. In liceu am avut media 5,00 la sport. Dar am descoperit ca imi place mai mult decat credeam și că muntele valorizează o calitate pe care o am – rezistența. Ilinca s-a descurcat admirabil – pe pietrele Doamnei a fost prima din tot grupul, iar pe Pietrosu, cand era aproape de varf și nu mai putea am lăudat-o și i-am spus că va primi 20 lei drept recompensă pentru atâta efort și faptul că nu a crâcnit deloc. A fost mai mult decât încântată.
Muntele are bunul obicei de a te reașeza la locul tău, micșorandu-ți egoul și toate problemele. Azi dimineață am ajuns la slujbă la mănăstirea mea de suflet. Doamnele erau cu costum național complet, inclusiv ciorapi de lană și opinci. Ce minunat, mi-au dat lacrimile.
Miercuri am stat acasa deoarece este o colega cu covid si dsp a venit si a dezinfectat. Am făcut săpun, dulceață, am fost cu mama pană la țară și înapoi, am spălat mai multe mașini de rufe, am călcat, tricotat puțin. Ce minunat e să ai o zi liberă în mijlocul săptămanii. Colega e ok, maine cred că ne testează pe toți. Am avut contact cu ea sub un minut, ea cu mască, eu cu mască. E cea mai corectă, cea care nu-și dădea masca jos deloc si în al cărei birou nu puteai intra făra mască. Ce important amănunt e o mască în asemenea momente!
Am inceput sa tricotez un șal nou galben…îmi doresc sa tricotez cu bumbac niște carpe de vase…vreau să văd dacă pot înlocui bureții de vase, în ideea de a mai elimina din deșeurile inutile. Azi in parcarea de la baza muntelui era o chestie de aia ca o praștie care are în loc de gumă o mică bucățică de ață dentară. O praștie mică de plastic…care va rămane pe pămant sute de ani, cu care cineva și-a curațat dinții pentru cateva secunde…
Citesc două cărți Copiii de pe Volga și Down to Earth pe telefon. Ambele îmi plac tare. Mai am un metru de cărți pe care abia aștept să le citesc, dar am weekend-urile momentan ocupate cu formări .
Bucurie!
Felicitari pt disertatie! Intr-adevar, si eu am sesizat ca tinerii de azi sunt mult mai omenosi, prietenosi decat am fost noi cand aveam varsta lor, decat vom fi noi de-acum inainte. Asta pentru ca la noi competitia era cea mai importanta, comparatiile erau la ordinea zilei, iar tu trebuia sa demonstrezi tuturor ca inveti bine, ca esti cel mai tare din parcare. Asa ca, pt noi, scoala a fost stresanta si nu am legat prietenii… Eu pastrez legatura cu o colega din gimnaziu, cu o colega din liceu, cu o colega din facultate. (Mai precis cu colegele de banca.)
Despre invidie si comentariile ,,de soi” ce sa zic?! Inca ma uimeste fenomenul.
Sa fiti sanatoase, sa va jucati, sa va bucurati de viata! 🙂
Pozele sunt deosebite! 🙂
Felicitări pentru dizertație și spor pentru următorul proiect! Plimbările în natură sunt minunate și aduc bucurii în suflet. Interesant cu colega ta cea corectă.A purtat mască și nu permitea altora să fie fără în jurul ei, dar tot are covidul. Dar, dacă are grijă să-și crească imunitatea, va trece cu bine pasul acesta.
Si eu am descoperit bucuria mersului pe munte nu de mult..sambata trecuta eram pe Tibles si se vedea Raraul asa frumos! E o alta lume acolo, sus.
felicitari!!!ai taiat si asta de oe lista, foarte bine.
ce frumos e, mi s-a facut dor de munte si de Moldova mea draga, de Sihastria Raraului, de linistea de acolo…Noi nu prea avem unde iesi, suntem inconjurati de focar de covid, nu stiu unde vom ajunge :(.
Sanatate multa colegei.Uite ce bine ca a fost responsabila si a purtat masca.Poate ca sotul ei sau vreo ruda au luat virusul de undeva :((.Oricat te feresti, exista riscuri.
Si mie mi-e dor sa tricotez, sa crosetez, n-am mai avut timp.Sapunul il faci de la zero?as incerca si eu
Felicitări, Anca! Scrii asa frumos!
Tare dragi îmi sunteți și tare îmi place când scrii! Te felicit pentru disertație! Și pentru tot ce faci! Succes în continuare!