Astazi e ultima zi de Craciun. Un Craciun minunat pentru care sunt recunoscatoare. Pentru toti cei ce ne inconjoara, pentru sanatate si pentru toate darurile primite.
Ne-am pregatit de sarbatoare: cu cateva zile inainte am cumparat 45 kg carne de porc (un sold) pe care l-am transat, am pregatit slanina pentru afumat, am facut carnati, am pregatit oase pentru 9 borsuri, am facut chisca si am pus la congelat niste pachete pentru friptura. E deja al 4-lea an de cand cumpar porc de la aceeasi persoana.
Am prajiturit. Ilinca a facut un vlog pe youtube pentru copii cum sa faca biscuiti pentru Mos Craciun. S-a antrenat de cateva ori si aluatul pe care nu l-a copt, l-am transformat in biscuiti cu gem. Anula cesta m-am aventurat si am facut doua deserturi tare indragite de mine in copilarie: nuci umplute si piersici. Desi am primit forma de nuci acum cativa ani, abia acum am gasit momentul sa o utilizez. Am facut doua retete diferite de pe net, niciuna nu m-a multumit pe deplin, dar voi mai insista. Piersicile (dupa reteta Ginei Bradea pe youtube) mi-au iesit mai bune ca la cofetarie. Apoi am facut cozonaci, unul l-am congelat si pe unul il mancam la micul dejun.
Ilinca a impodobit bradutul, am ascultat colinde, ne-am impartit cadouri, unele emotionante, am primit preotul si colindatori, ne-am bucurat de prezenta oamenilor dragi din viata noastra, de liniste, de bine, de tihna, de firesc. Cat de minunat e sa stai degeaba! Pur si simplu sa stai, fara niciun fel de program nici de sculare, nici de imbracare, de niciun fel.
Am primit cartea cadou in ajun de la prietena mea si am citit-o in prima si a doua zi de craciun. Anul acesta a fost „Vanatorii de zmee”. A devenit deja traditie sa primesc o carte in ajun pe care sa o citesc de Craciun. E distractia mea favorita.
Zile cu bucurie si sanatate sa aveti!
Irina ne indeamna sa ne cautam un cuvant pentru anul care vine :). Pana pe 31 mai avem timp sa ne gandim ce cuvant am dori sa ne calauzeasca pentru urmatoarele 365 zile. Imi voi alege si eu unul si voi scrie despre el:)
Ce mi-a lipsit un semn de la voi! Așteptăm să ne spui și unde găsim vlogul Ilincăi. Să aveți sărbători binecuvântate în continuare. În fiecare an am același cuvânt: recunoștință. Mi se mai întâmplă să adaug pe parcurs răbdarea și mi-ar plăcea mult să fie și smerenia. Zile vesele și liniștite!
😉 Zile cu bucurie sa ai! Recunostinta e un cuvant tare drag mie si cumva facil sa o am, insa rabdarea-mi lipseste tare de tot. Smerenia e ceva magic. Sa fii in masura ta, asta inseamna sa te cunosti tare bine si sa fii bine cu tine si cu ceilalti:).(Idei impreuna cu Ilinca biscuiti pentru Mos Craciun:)
pisica cea mica mi-a daramat bradul de nu stiu cate ori, a spart toate globurile de sticla care supravietuiseara in el, a tras de beculete, dar incerc sa-l mai tin pana la boboteaza :)).Ati avut un Craciun plin. A facut si mama piersici anul trecut, foarte bune, dar e mult de munca la ele.La nuntile din Bucovina se puneau pe masa nuci si piersicute, vai ce bune erau.Abia astept sa vad ce cuvant iti alegi 🙂
Irina si la Iasi se fac. Imi amitnesc ca acum 20 ani cand s-a maritat o colega de facultate si cununiile civile nu erau asa pompoase cum sunt acum. Ea si cu mine am facut prajiturile pentru a servi invitatii dupa cununie, printre care si piersici:). Nu poti lega bradul? Noi il facem langa o scara si-l legam de ea 😉
Draga Anca, ma bucur ca ati avut Sarbatori asa frumoase! De mult am vrut sa citesc si eu „Vanatorii de zmee”, dar din review-uri pare destul de dureroasa. Ti-a placut? Cum e?
Sa aveti zile cu bucurie!! Simona
Mi-a placut, dar cel mai putin din cele trei carti scrise de acest autor. Cel mai mult mi-a placut „Si muntii au ecou”, atat de mult incat mi-am cumparat cartea sa o am desi cea pe care am citit-o era imprumutata. In genere eu nu tin carti, daca le cumpar le dau mai departe, am maxim 10 care mi-au devenit prieteni atat de buni incat sa le ofer loc in casa mea;)
Sunteți minunate!
Minunata ca poti tine doar 10 carti. Inca nu inteleg de ce nu as putea, desi m-am tot gandit. Poate pt ca cei trei copii s.ar putea sa iubeasca faptul ca le gasesc de la mama si nu de la librarie. Cred ca asta ma tine pe loc.
Si acum o intrebare pamanteana rau: Cana, de unde? Superba!
Te imbratisez!
Cana este set primit cadou de ziua mea de pe aranjareamesei.ro. Iar legat de carti… Eu personal cred ca literatura evolueaza, nu citesc carti din bibliiteca mamei si nici ea nu le mai citeste, si eu si parintii mei citim carti noi, mama si cu mine cumparam, tata imprumuta de la biblioteca 🙂